Grupul Mozart: foști militari occidentali antrenează recruți ucraineni în Ucraina

În inima Donbasului, un grup de opt foști militari occidentali cu o vastă experiență organizează un curs intensiv de pregătire de 10 zile pentru 40 de noi recruți ucraineni care au fost aduși direct din mijlocul luptelor. Numele – Grupul Mozart – a fost inventat de membrii săi ca o referință ironică la Grupul Wagner, o organizație paramilitară rusească obscură care este adesea descrisă ca fiind armata privată a lui Vladimir Putin, potrivit The Guardian.

În timp ce bătălia pentru estul Ucrainei se intensifică, soldații din Donbas au suferit pierderi grele în urma luptelor grele de artilerie. Forța de luptă profesionistă a Ucrainei, care apără linia frontului estic din 2014, este grav epuizată. Începând cu 24 februarie, noi recruți au venit pe linia frontului, mulți dintre ei cu o pregătire șocant de redusă.

Recruții au vârste cuprinse între 20 și 50 de ani. Doar unul din 10 a fost în armată înainte de război, explică Andy Milburn, fondatorul Mozart Group, o nouă companie de securitate privată care și-a asumat sarcina de a pregăti soldații ucraineni.

Milburn, un colonel în retragere din Corpul pușcașilor marini care a petrecut 31 de ani în armata americană, a adunat voluntari experți pentru a instrui civilii care luptă în cadrul forțelor de apărare civilă din Kiev în timp ce își apără capitala. Având acum sediul în Donbas, Grupul Mozart este format din 20-30 de voluntari din SUA, Marea Britanie, Irlanda și alte țări occidentale.

Începând din 2014, Grupul Wagner a operat în țări nesigure, cu venituri mici, inclusiv în Siria, Libia și Republica Centrafricană, protejând interesele rusești cu puțină considerație pentru drepturile omului sau dreptul internațional.

„Nu am vrut să fiu asociat sau comparat cu grupul Wagner. Noi nu suntem o contrapondere la Grupul Wagner; ceea ce facem este destul de diferit”, spune Milburn.

Finanțat în mare parte de donatori privați din SUA și alcătuit din recruți atent verificați, Grupul Mozart livrează, de asemenea, ajutoare umanitare, inclusiv produse sanitare și alimente, în orașele de pe linia frontului și extrage persoanele vulnerabile din zonele cu risc ridicat de luptă.

Soldaților ucraineni li se oferă cursuri intensive de cinci sau zece zile de mânuire a armelor de bază, de tragere, de foc și manevră și de tactici pe câmpul de luptă, care în mod ideal ar dura șase luni pentru a fi predate. Instructorii au învățat mii de soldați să vorbească cu recruții prin intermediul a doi interpreți, ceea ce, potrivit lui Milburn, nu este suficient pentru această misiune, dar s-au luptat să găsească persoane cu abilitățile necesare.

„Încă nu am luptat pe linia frontului, dar am ocupat poziții care au fost bombardate și lovite de atacuri cu rachete”, a declarat pentru The Guardian un soldat de 42 de ani, care s-a identificat doar prin indicativul Bison, în timpul antrenamentelor de tragere, îmbrăcat într-o tunică de camuflaj britanică de ocazie cu o insignă Union Jack cusută pe mânecă.

Bison, un inginer mecanic din Dnipro, și-a cumpărat o pușcă de vânătoare după începerea războiului, pentru a se antrena la tir, iar acum activează ca medic de pluton. „Am făcut un curs medical tactic de o săptămână după ce am avut un accident grav de bicicletă în timpul carantinelor covid. Le-am spus și m-au făcut paramedic”, spune el zâmbind.

Trupele ucrainene sunt antrenate aproape de linia frontului, deoarece comandanții lor nu pot risca ca soldații lor să fie departe de câmpul de luptă pentru prea mult timp, în cazul în care rușii încearcă să avanseze. În mod ideal, aceste grupuri ar trebui să antreneze între 100 și 120 de oameni odată, dar nu își pot permite să îi ia de pe pozițiile lor, spune Milburn.

„Este exact inversdos: nu mergi mai întâi în luptă și apoi te întorci pentru a fi antrenat”, afirmă și Dathan, un fost paramedic care a petrecut 23 de ani în armata irlandeză în țări precum Siria și Kosovo și care s-a alăturat Grupului Mozart în mai. „Guvernul ucrainean nu vrea să spună că cea mai mare parte a armatei lor nu este cu adevărat antrenată. Dar ei încearcă să lupte cu rușii care, din fericire, nici ei nu sunt instruiți”.

„Așa trebuie să fi fost în Primul Război Mondial”, spune Alex (nume fictiv), vorbind cu The Guardian prin telefon din Bulgaria. Alex este un fost soldat britanic aflat în prezent în vacanță, dar dar care intenționează să se întoarcă în Ucraina.

„Sunt bărbați de 36, 37 de ani, iar în urmă cu patru luni acești băieți erau șoferi de taxi sau fermieri. Niciunul dintre ei nu vrea să fie în armată, dar spun că țara lor a fost invadată. Ce vă așteptați să facem noi? Respect masiv pentru ei. Dar este destul de trist, ca să fiu sincer”, spune Alex.

Dar, ceea ce lipsește trupelor în materie de experiență, compensează prin entuziasm și determinare. „Sunt optimiști, ascultă, sunt atenți și, mai presus de toate, au un mare simț al umorului”, spune Milburn, privind exercițiul de antrenament.

„Nu se plâng, primesc totul și dau 100%”, este de acord Dathan.

Tiger, un soldat în vârstă de 22 de ani care studia dreptul la Dnipro când a început războiul, spune că acum termină ultimul an al diplomei la distanță, în timp ce se pregătește să lupte.

Membrii Grupului Mozart sunt dornici să se despartă de afluxul de turiști de război care puteau fi găsiți spunând povești și stând în barurile hotelurilor în costume militare noi și scumpe la Kiev, la începutul conflictului. ”

Instructorii spun că s-au alăturat Grupului Mozart pentru a deveni „multiplicatori de luptă”, spunând că era logic să instruiască sute de ucraineni mai degrabă decât să riște să fie uciși rapid în lupte. Site-ul guvernului britanic spune că cei care călătoresc „pentru a lupta sau pentru a ajuta pe alții implicați în război” ar putea fi urmăriți penal la întoarcerea în Marea Britanie.

În urma discuțiilor cu soldații și comandanții ucraineni, Alex și Milburn sunt de acord că sistemele de armament și echipamentele militare americane și occidentale nu sunt folosite sau distribuite corect din cauza lipsei de pregătire și de competențe a ucrainenilor.

„Ei nu desfășoară armele”, a declarat Alex, care, în timpul celor șapte ani și jumătate petrecuți în armata britanică, s-a specializat și s-a antrenat în utilizarea Javeline și NLAW-urilor, arme antitanc de înaltă tehnologie din SUA și Marea Britanie, a căror utilizare s-a dovedit a fi esențială.

Alex spune că a înțeles din conversațiile cu comandanții că, în lipsa unei instruiri adecvate, sistemele Javelins, în valoare de 178.000 de dolari, sunt folosite în mod greșit sau devin redundante. „Ei nu primesc instruirea de care au nevoie”, spune Alex.

La finalul lecției de tragere, trupele se adună în jurul lor pentru o ședință de informare și o sesiune de întrebări și răspunsuri. „Unde ar trebui poziționate ideal plăcile metalice în armura noastră?”, întreabă un bărbat, iar instructorul face o demonstrație în timp ce oamenii privesc. „Sunt din ce în ce mai calm pe măsură ce mă antrenez mai mult”, spune Bison atunci când este întrebat dacă este îngrijorat de faptul că va merge în prima linie.

Nestor, un soldat ucrainean în vârstă de 26 de ani, unul dintre puținii care au luptat în Donbas din 2014, s-a întors la poligonul de tragere împreună cu Rob, fostul pușcaș marin american, pentru a mai primi câteva sfaturi despre schimbarea încărcătoarelor, după ce ședința s-a încheiat. „Acești instructori sunt extraordinari, sunt atât de detaliați, indiferent de nivelul tău de experiență”, spune Nestor. Dintre cei 15 prieteni pe care Nestor i-a pierdut din 2014 încoace în urma luptelor din conflict, 10 au murit în acest an.

Deși au furnizat arme și instruire în străinătate, SUA, Marea Britanie, UE și alți aliați occidentali nu au desfășurat trupe în Ucraina, de teamă ca nu cumva conflictul să escaladeze și să se transforme într-un război între Rusia și NATO. Cu toate acestea, Andy Milburn și-ar fi dorit să aibă mai multe contacte cu guvernul american.

Întrebat dacă face schimb de informații cu SUA, el răspunde: „Asta este partea ușoară” – și explică faptul că guvernul american este îngrijorat că, dacă finanțează Mozart, grupul s-ar putea transforma într-un contractor militar privat care să se implice în luptele propriu-zise.

Dacă vreunul dintre voluntarii Grupului Mozart se implică în lupte, nu mai face parte din Grupul Mozart, explică Milburn. „Există o linie foarte clară”.