Guvernul PSD mai atârnă doar de 11 parlamentari. De ce este, totuși, puțin probabil să fie demis

Coaliția PSD-ALDE a pierdut majoritatea în Camera Deputaților, iar per total mai are 244 de parlamentari, cu doar 11 în plus peste jumătatea necesară învestirii Guvernului. Cu toate acestea, scoaterea social-democraților de la guvernare prin moțiunea de cenzură anunțată de opoziția PNL-USR este puțin probabilă luând în calcul doar cifrele seci ale matematicii parlamentare.

Jocul puterii este mult mai complex și el implică o serie de variabile esențiale pentru înțelegerea ecuației:

• în primul rând, demiterea unui Guvern este diferită de învestirea lui: nu este suficient ca partidele din coaliție să rămână fără majoritatea efectivă, ci autorii moțiunii de cenzură trebuie să adune voturile ”contra” (minimum 233);
• cooptarea UDMR în tabăra opoziției anti-PSD este dificilă și implică negocieri pe dosarele perene puse de fiecare dată pe masă de partidul condus de Kelemen Hunor (drepturi sporite pentru comunitatea maghiară);
• intenția lui Tăriceanu, dacă într-adevăr a existat, de a părăsi alianța cu PSD s-a evaporat odată cu solicitarea DNA de a i se ridica imunitatea în condițiile în care social-democrații încă au singuri majoritatea absolută în Senat;
• lipsa reală de apetit a liberalilor pentru scoaterea PSD de la guvernare din următoarele motive: nu sunt pregătiți să preia puterea și nu vor repetarea scenariului 2016 când au decontat frânele puse de PSD Guvernului Cioloș. În plus, liberalii nu sunt în cele mai bune relații cu USR, fără de care nu pot face majoritate.

 Matematica parlamentară

PNL și USR au în acest moment 133 de parlamentari, ceea ce înseamnă că mai trebuie să strângă minimum 100 de voturi pentru a ajunge la majoritatea necesară de 233 pentru demiterea Guvernului.

Ei se pot baza, cel puțin la nivel declarativ, pe voturile PMP – 12 la Camera Deputaților și 5 la Senat (unde PMP nu mai are grup parlamentar în urma racolărilor operate de PSD și ALDE).

De asemenea, am putea presupune că cei 21 de deputați neafiliați, arondați în majoritate formațiunii lui Victor Ponta, și restul de 3 senatori fără grup (un fost liberal și doi foști social-democrați) ar putea și ei vota moțiunea de cenzură.

Ar rezulta un plus de 41 de voturi, care s-ar adăuga celor 133 pe care deja se pot baza PNL și USR. Totuși, până la 233 mai rămâne un rest de 59 de parlamentari care nu pot veni decât de la UDMR, minorități, ALDE sau PSD.

Cutumiar, deputații minorităților (17 la număr) nu votează pentru demiterea unui Guvern. Pot exista excepții, dar cantitatea este neglijabilă.

UDMR controlează majoritatea în Cameră, de ce ar renunța la acest privilegiu?

Odată cu pierderea de către coaliția PSD-ALDE a majorității parlamentare în Camera Deputaților – cel mai important for al Parlamentului României -, UDMR s-a trezit în ipostaza de a înclina balanța puterii. Nicio lege organică nu mai poate fi adoptată în Cameră fără voturile maghiarilor, deoarece social-democrații și cei de la ALDE au rămas cu doar 163 de deputați, iar majoritatea este de 165.

Dacă până acum UDMR a evitat să gireze toate demersurile anterioare ale opoziției de demitere a Guvernului, în prezent formațiunea condusă de Kelemen Hunor are și mai puține motive să se răzvrătească. Nu ar fi exclus ca pe agendă să apară din nou vechile proiecte ale maghiarilor privind autonomia Ținutului Secuiesc sau acordarea de drepturi și privilegii suplimentare pentru membrii acestei comunități. De fapt, chiar ieri a fost depusă o inițiativă legislativă prin care UDMR vrea înființarea de regiuni de dezvoltare care pot obține autonomie specială.

În plus, UDMR a ajuns dependentă, într-o măsură destul de mare, de premierul de la Budapesta, Viktor Orban. În ultimii doi ani, acesta a pompat zeci de milioane de euro în zona Harcov, gest făcut cu girul lui Liviu Dragnea, a cărui răsturnare de la putere nu are niciun interes să o susțină.

Răzgândirea lui Tăriceanu, improbabilă din cauza noului dosar penal

Dosarul penal de luare de mită deschis de DNA pe numele lui Călin Popescu Tăriceanu a paralizat orice posibil pas lateral pe care liderul ALDE l-ar fi putut, teoretic, face, astfel încât să-l lase în ofsaid pe Liviu Dragnea.

PSD deține încă de unul singur majoritatea absolută în Senat, unde are exact 69 de membri, adică jumătate plus unu din total. De voturile social-democraților poate depinde libertatea lui Tăriceanu, ceea ce face ca o posibilă dezertare a ALDE să fie în acest moment puțin probabilă.

Mai mult, frânele pe care Tăriceanu i le-a pus lui Dragnea în ultimele luni la adoptarea ordonanței de urgență privind amnistia și grațierea ar putea fi și ele dezasamblate odată cu apariția dosarului penal. Totul este un joc de timing: planul este ca OUG-ul să fie adoptat înainte de Crăciun, PSD a amânat deja de două ori un vot în privința imunității liderului ALDE. O nouă frână din partea lui Tăriceanu ar putea însemna un vot în Senat pentru ridicarea imunității sale. Plus că adoptarea OUG-ului l-ar scăpa și pe el de acuzațiile de luare de mită aduse de procurori. Un joc win-win, așadar, pentru Călin Popescu Tăriceanu vs. o imagine bună pentru o posibilă candidatură la prezidențiale la pachet cu o foarte probabilă condamnare la închisoare.

Își doresc cu adevărat liberalii demiterea Guvernului?

PNL va depune, cel mai probabil, moțiunea de cenzură, dar o va face cu aceeași lipsă de apetit cu care a depus și celelalte moțiuni împotriva guvernelor Dragnea. Deși liderii liberali nu cred în șansele demiterii Cabinetului Dăncilă, depun totuși moțiunea de cenzură pentru a marca momentul.

De altfel, în PNL nu există în momentul de față un scenariu articulat, bine pus la punct, bătut în cuie pentru preluarea guvernării. Liberalii nici nu iau în calcul acest lucru. Retorica lor este declanșarea alegerilor anticipate, un lucru care s-a dovedit a fi imposibil în perioada post-decembristă.

De altfel, lipsa de apetit a PNL pentru intrarea la guvernare nici nu este de condamnat după experiența din 2016 a Guvernului tehnocrat Cioloș. PSD a primit atunci gura de oxigen necesară pentru a se regrupa și a ataca cu toate forțele alegerile parlamentare, pe care le-a câștigat cu un scor record. În schimb, PNL a decontat toate nerealizările guvernării tehnocrate, partidul condus atunci de Alina Gorghiu fiind perceput la acea vreme ca fiind la putere, deși a fost departe de așa ceva, ceea ce a dus la un scor electoral aproape fără precedent de slab în 2016.

La apatia PNL în ceea ce privește preluarea guvernării, se adaugă și interesul electoral al președintelui Klaus Iohannis. Intrat deja în cursa pentru reînnoirea mandatului, Iohannis are nevoie de un sac de box, nu de o piatră de moară agățată de gât. Preluarea de către PNL a puterii l-ar scoate pe Klaus Iohannis din tranșee și l-ar arunca direct în bătaia focului, ceea ce ar contraveni intereselor sale electorale.

Un alt grup ipotetic pe care opoziția ar fi putut conta, cel puțin la nivel teoretic, a fost cel al puciștilor din PSD, semnatarii scrisorii anti-Dragnea. Odată însă cu tragerea pe linie moartă a capilor răscoalei – Paul Stănescu, Gabriela Firea, Adrian Țuțuianu și Marian Neacșu -, gruparea s-a autodizolvat și nu mai reprezintă un pericol pentru Liviu Dragnea. Ar fi fost, oricum, puțin probabil ca cineva să se fi așteptat de la puciști să voteze o moțiune de cenzură: au și pesediștii principiile lor, iar unul dintre acestea este să nu voteze niciodată împotriva partidului în momente cruciale, indiferent de nemulțumirile personale.