Harta populismului și extremei drepte în UE. Cum a transformat imigrația peisajul politic din Europa

Suedia a devenit duminică trecută cea mai recentă țară europeană în care ordinea politică stabilită de decenii a primit o lovitură puternică, după ce alegătorii au dat un impuls important partidului populist anti-imigrație Democrații Suedezi (SD) și au sancționat formațiunile tradiționale. SD, o formațiune naționalistă considerată de extremă-dreapta, a strâns 17.6% din sufragiile alegătorilor suedezi, față de 13% în 2014, pentru a termina cursa electorală pe locul trei. Este o tendință care se extinde treptat în Europa, unde formațiunile populiste devin din ce în ce mai influente, în timp ce partidele de centru, cele de stânga și liberale pierd încrederea electoratului.

Chiar dacă rezultatele SD au fost mai slabe decât cele așteptate de analiști (unele sondaje pre-electorale vorbeau chiar de 25-28% din voturi), Sverigedemokraterna a continuat tendința de a-și mări cota de vot la fiecare alegeri și va avea un cuvânt greu de spus pe scena politică din țara nordică. Și deși partidul nu va intra la guvernare, deoarece restul formațiunilor politice, atât de stânga, cât și de dreapta, refuză să lucreze cu ei, rezultatele SD sunt importante și dintr-un alt motiv: ele reflectă felul profund în care Suedia, o țară renumită pentru politicile sale progresiste, este transformată de imigrație.

După alegerile de duminică – primele după criza refugiaților din 2015 – situația politică din Suedia nu este deloc una clară. Coaliția de guvernământ, alcătuită din Social-Democraţii conduşi de Ștefan Löfven, Partidul Verde și Stânga, a obținut circa 40% din voturi, la fel ca alianța de centru-dreapta, alcătuită din Partidul Moderat, Partidul Centru, Liberali şi Creştin-Democrați. Comentatorii consideră că, până la formarea unui nou guvern, vor urma săptămâni de incertitudine și negocieri dificile, în care SD ar putea să aibă cuvântul decisiv.

Scrutinul de duminică trecută a avut ca subiect principal imigrația. Analiștii consideră că ascensiunea dramatică a Democraților Suedezi a fost amplificată de criza refugiaților din 2015 din Europa, când Suedia a primit un număr record de 163.000 de solicitanți de azil, al doilea număr de azilanți de pe continent raportat la numărul de locuitori (după Germania). Până în acel moment, țara de 10.1 milioane de persoane a fost o redută a liberalismului în Europa, având o politică deschisă față de refugiați.

Situația a devenit însa atât de delicată încât guvernul minoritar suedez a schimbat tonul, punând controale temporare la frontieră și înăsprind normele pentru viitorii imigranți. Acest lucru, deși a contribuit la reducerea numărului de solicitanți de azil, a afectat serios credibilitatea coaliției de guvernare formată din Social-Democrați și Partidul Verde. Aproape peste noapte, imigranții – cei mai mulți musulmani din Africa și Orientul Mijlociu – a devenit o chestiune majoră pentru suedezi.

Lucrurile au fost complicate și de ceea ce unii comentatori au indicat a fi legătura dintre refugiați și solicitanții de azil și creșterea ratei criminalității. Statisticile indică că rata șomajului printre cei născuți în afara Suediei a ajuns la 15.3% (comparativ cu 4.4% printre suedezi), iar numărul crimelor prin împușcare a urcat la 43 în 2017, cel mai mare nivel din ultimii 11 ani.

Crima organizată și violențele au devenit o problemă în suburbiile marilor orașe, unde locuiesc cu precădere imigranți. Aceste zone au cunoscut, în ultimele luni, o creștere a atacurilor cu grenade de mână și a incidentelor cu mașini incendiate. Nu este astfel de mirare că, după fiecare mașină incendiată, Democrații Suedezi au afirmat că guvernul “a pierdut controlul suburbiilor,” acuzând multiculturalismul pentru creșterea violențelor și a insecurității.

• Câștigurile electorale ale celor din SD mai demonstrează însa un lucru: pentru prima dată în ultimele decenii, suedezii vorbesc deschis despre imigrație și cât de dificile este integrarea africanilor și arabilor. Asta declara într-un interviu pentru G4Media.ro și Alina Mușătoiu, o româncă stabilită în Suedia: „Dacă înainte nu se recunoștea în public că susții SD (deși la alegerile din 2014 au ieșit pe locul 3 la nivel național), acum se vorbește pe față despre asta. Oamenii au devenit mult mai vocali, își exprimă nemulțumirea și furia la adresa refugiaților în mod direct, ceea ce e total atipic pentru cultura suedeză (să spui pe față că te deranjează ceva)… Oamenii sunt foarte nemulțumiți de măsurile luate de social-democrați în ultimii patru ani, în special de primirea fluxului de refugiați din 2015 încoace. Probleme în sistem existau și înainte (lipsa de personal în școli, în sănătate, în sistemul social, în poliție), iar valul de imigranți nu a făcut decât să „spargă buba,” adică să scoată și mai mult în evidență aceste probleme care existau deja. Însă puțini gândesc așa. Există această atitudine conform căreia Suedia era perfectă „înainte,” iar acum totul merge prost din cauza acestor țapi ispășitori, imigranții. „Nu ne-am implicat în războaie de sute de ani, iar acum suntem cuceriți,” mi-a zis săptămâna trecută un suedez care a votat cu Alternativ för Sverige (Alternativă pentru Suedia – un partid de extremă-dreapta nou înființat). Rezumă destul de bine atmosfera.”

O hartă modificată. Alegerile din Suedia au venit în contextul în care, de câțiva ani, partidele populiste și anti-imigranți au obținut câștiguri semnificative în Germania, Austria sau Italia, adică în țările care au cunoscut cel mai mare număr de imigranți fugiți de conflicte sau cautând pur și simplu o viață mai bună pe continentul european. În ultima perioadă, ascensiunea partidelor de extremă-dreapta a modificat radical harta politică a Europei, iar refugiații și solicitanții de azil au devenit un subiect fierbinte pentru alegătorii europeni.

Formațiunile naționaliste și aflată la dreapta extremă a eșichierului politic sunt în plin avânt nu doar în multe state europene occidentale, dar și din centrul și estul continentului. Fie că au reușit să câștige mandate importante, fie că au devenit principalele partide de opoziție, aceste formațiuni stabilesc deja agenda politică în multe țări și au forțat partidele tradiționale să își reconsidere pozițiile pe care le aveau de decenii.

Sunt multe de spus în ceea ce privește cauzele ascensiunii lor semnificative. Analiștii cred că e vorba de un cumul de factori, între care revolta cetățenilor obișnuiți împotriva clasei politice în contextul crizei financiare care a afectat continentul, influxul de refugiați, la care se adaugă temerile legate de globalizare și o diluare a identității naționale.

Nici liderii din UE nu par să aibă o opinie comună legată de cauzele ascensiunii extremei drepte, ceea ce face mai dificilă identificarea problemelor și soluționarea lor. Dacă ministrul german de Interne, Horst Seehofer, a afirmat că imigrația este „mama tuturor problemelor,” premierul grec Alexis Tsipras a spus că lipsa democrației din Uniunea Europeană a alimentat creșterea mișcărilor de extremă dreapta de pe continent.

„A existat și există încă un deficit democratic care reprezintă, împreună cu fetișismul fiscal, o abordare economică neoliberală a gestionării crizelor, principalele motive pentru care Europa a încetat să mai fie atractivă pentru cetățenii săi și principala cauză a creșterii extremei dreapta,” a declarat Tsipras.

Deși aceste partide acoperă un spectru politic larg, există câteva teme comune pe care le au îmbrățișat, cum ar fi ostilitatea față de imigrație, retorica anti-islamică și euroscepticismul. Un ghid al acestor partide ne arată cât de extinsă este în prezent mișcarea naționalistă, populistă și de extremă dreapta din Europa.

• Italia. Alegerile fără un câștigător clar și lunile de incertitudine care au urmat au culminat cu formarea unui guvern de coaliție de către două partide populiste – Mișcarea 5 Stele și Liga, câştigătoare ale alegerilor parlamentare din 4 martie. Ascensiunea acestora s-a produs într-o țară puternic afectată de criza financiară din 2008 și care a devenit apoi destinația principală pentru imigranții din Africa de Nord.
  Programul lor de guvernare include planuri pentru deportarea în masă a imigranților fără acte, în concordanță cu poziția anti-imigrație agresivă a liderului Ligii, Matteo Salvini (actualul ministru de Interne), care a spus că Sicilia trebuie să înceteze să devină „tabăra refugiaților din Europa.”Ambele partide au criticat constant euro și nu este exclus ca italienii să ceară un referendum legat de Uniunea Europeană, lucru care ar provoca o nouă criză în blocul european. E posibil un Italexit? Rămâne de văzut.
• Germania. Apărută în urmă cu doar cinci ani, formațiunea de extremă dreapta Alternativa pentru Germania (AfD) a intrat în parlamentul federal în 2017, cu 12.6% din voturi. De la începuturile sale ca partid anti-euro, AfD a solicitat politici stricte împotriva imigranților și a atras alegători mizând pe îngrijorările acestora cu privire la influența islamului în societatea germană. Liderii partidului au fost acuzați că au minimalizat atrocitățile naziste. Succesul AfD este interpretat de analiști ca un semn de nemulțumire a germanilor obișnuiți față de politica deschisă a cancelarului Angela Merkel privind cei peste un milion de refugiați, cei mai mulți musulmani din Siria, Irak și Afganistan, care au fost primiți în Germania în 2015. Nu e de mirare că alegerile federale din 2017 i-au adus lui Merkel o victorie a la Pirus. Deşi a reuşit într-un final să închege o coaliţie de guvernare între alianţa conservatoare CDU-CSU şi social-democraţii din SPD, Merkel a ieşit cu imaginea şifonată din acest episod traumatizant. Au fost şase luni de negocieri şi discuţii frustrante, în care Merkel nu a reuşit iniţial să se înţeleagă cu Verzii şi Partidul Liber Democrat, pentru ca, în final, să rezulte o alianţă fragilă ce nu se bucură de entuziasmul popular şi care a fost pusă pe picioare doar pentru că partenerii de guvernare s-au temut de alegeri anticipate. Ca să pună capăt nesiguranţei politice, Merkel a fost nevoită să cedeze social-democraţilor câteva ministere importante, între care Ministerul de Finanţe şi cel al Afacerilor Externe. AfD a devenit cel mai mare partid de opoziție.
• Austria. Partidul Libertății (FPÖ), considerat de extremă-dreapta, a devenit anul trecut partener într-o coaliție cu guvernul cancelarului conservator Sebastian Kurz. Conservatorii, alături de social-democrații de centru-stânga, au dominat mult timp politica austriacă. Ascensiunea FPÖ a fost evidentă încă din timpul alegerilor prezidențiale din 2016, când candidatul formațiunii, Norbert Hofer, a fost învins pe ultima sută de metri de Alexander Van der Bellen, din partea Verzilor. Candidații din partea conservatorilor și social-democraților nici măcar nu au ajuns în turul doi. La fel ca și în Germania, criza imigranților este văzută ca fiind crucială pentru succesul lor, acesta fiind de altfel și un subiect pe care ei l-au abordat constant în campaniile electorale. La rândul său, Kurz a promis o linie fermă privind imigrația. După alegeri, au existat propuneri de interzicere în școli a baticurilor pentru fetele cu vârsta sub 10 ani și planuri de confiscare a telefoanelor imigranților.
• Suedia. Democrații Suedezi au înregistrat câștiguri semnificative la scrutinul de la începutul acestei luni. Formațiunea nationalistă anti-imigraţie, fondată de foşti naziști și condusă în prezent de Jimmy Åkesson, a intrat prima dată în Riksdag, legislatura naţională, în 2010. SD se opune multiculturalismului și vrea controale stricte ale imigrației.
• Franța. Marine Le Pen, lidera mișcării de extremă-dreapta Frontul Național (FN), a fost învinsă de Emmanuel Macron în alegerile prezidențiale din mai 2017, însă opiniile sale anti-UE, împotriva euro și a imigrației în masă au atras susținerea multor francezi. Spre exemplu, în 2010, Le Pen a declarat că imaginea musulmanilor care se roagă pe străzi este similară cu ocupația nazistă din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.După înfrângerea de la scrutinul prezidențial, FN a înregistrat rezultate slabe și la alegerile parlamentare. Recent, formațiunea și-a schimbat numele în Rassemblement national, iar Le Pen a declarat că va căuta să câștige puterea prin formarea de coaliții cu aliații.

• 

  Ungaria. În aprilie, prim-ministrul Ungariei, Viktor Orban, și-a asigurat un al treilea mandat în funcție după o victorie categorică în alegerile dominate de subiectul imigrației. Victoria, a spus el la momentul respectiv, le-a oferit maghiarilor „ocazia de a se apăra și de a apăra Ungaria”. Orban s-a descris de multă vreme ca apărătorul Ungariei și al Europei împotriva imigranților musulmani, avertizând la un moment dat despre amenințarea „unei Europe cu o populație mixtă și nici un sens al identității,” comentarii în urma cărora a fost calificat drept rasist. Premierul Orban este, fără îndoială, cea mai importantă voce din grupul țărilor de la Vișegrad – Ungaria, Polonia, Cehia și Slovacia – care se opun planurilor UE de a obliga statele europene să accepte imigranții în conformitate cu un sistem de cote. Miercuri, Parlamentul European a votat cu peste două treimi declanșarea procedurilor de sancționare a Ungariei pentru derapajele de la statul de drept și va începe procedurile pentru acționarea Articolului 7 din Tratatul UE, care prevede suspendarea dreptului de vot a țării. Principalele acuzații la adresa guvernului Ungariei sunt că a îndepărtat din funcții judecătorii independenți, a redus la tăcere presa liberă și a luat la țintă societatea civilă.

• Slovenia. Deși nu a câștigat majoritatea, Partidul Democrat (SDS), anti-imigrant, a obținut cele mai multe mandate la alegerile generale din acest an. Partidul este condus de fostul prim-ministru Janez Jansa, care se opune cotelor de imigranți și a declarat că dorește ca Slovenia să devină „o țară care va pune pe primul loc bunăstarea și securitatea slovenilor.” În timpul campaniei electorale, Jansa a împrumutat tactica lui Orban de a alimenta temerile legate de imigranți, deși țara sa a acceptat doar 150 de refugiați anul trecut.
• Polonia. Un alt partid care a condamnat modul în care UE a gestionat criza imigranților a fost Partidul Legii și Justiției din Polonia, o formațiune conservatoare care a obținut o victorie importantă în alegerile din 2015 (38% din voturi). Unele dintre cele mai importante politici ale partidului, cum ar fi preluarea controlului asupra mijloacelor de informare de stat și reformele judiciare care permit guvernului să-i concedieze și să numească judecători, au alarmat liderii Uniunii Europene. Formațiunea a promovat, de asemenea, o lege controversată care susține că e ilegal să acuzi națiunea sau statul polonez de complicitate în Holocaustul nazist. Criticii au considerat legea drept o încercare de a mușamaliza rolul unor indivizi în atrocitățile naziste. Polonia și Ungaria și-au oferit sprijin politic reciproc, cum ar fi de exemplu în chestiunea cotelor de imigranți, iar Viktor Orban și-a exprimat „solidaritatea” cu Polonia în ceea ce privește modificările din justiție. Varșovia a anunțat de asemenea că va bloca încercarile UE de a sancționa Ungaria.
• Danemarca. Legile privind imigrația în țara nordică sunt printre cele mai dure din Europa, reflectând puterea Partidului Popular Danez, de extremă-dreapta, care este al doilea partid din parlament (21% la alegerile din 2015). De exemplu, polițiștii au dreptul să confiște bunurile imigranților ca să plătească pentru întreținerea lor, iar guvernul de la Copenhaga s-a angajat să sporească ajutorul contraceptiv acordat țărilor în curs de dezvoltare pentru a „limita presiunea imigrației.”
• Cehia. Noul premier Andrej Babis a afirmat că alegerile recente din Slovenia și Italia arată că poziția Republicii Cehe, Poloniei, Ungariei și Slovaciei privind imigrația se răspândește pe continentul european.
• Finlanda. În urma alegerilor generale din 2015, populiștii din Partidul Finlandezilor au devenit cel de-al doilea partid din țară. În acest an, candidatul său la alegerile prezidențiale (Laura Huhtasaari) a câștigat doar 6.9% din voturi.
• Olanda. Formațiunea anti-imigrație Partidul Libertății (PW), condusă de Geert Wilders, a fost creditată cu câștigarea scrutinului parlamentar de anul trecut din Olanda, însă până la la urmă a obținut doar 13.1% din voturi, clasându-se pe locul al doilea. PW a reușit însa să strângă 20 de mandate, mai multe cu cinci față de alegerile precedente, în timp ce partidul premierului Mark Rutte a pierdut 8 mandate.

Câteva explicații

Scrutinul din Suedia confirmă tendința actuală din Europa, începuta în urmă cu câțiva ani, în care partidele de dreapta extremă obțin câștiguri importante. În urma celor mai recente alegeri generale din țările UE, partidele anti-imigranți au câștigat în medie 12% din voturile alegătorilor. Sprijinul acordat partidelor anti-imigrante din 13 țări europene s-a dublat de la 12.5% în ianuarie 2013 la 25% astăzi, iar tendința este în urcare în Germania, Italia sau Polonia.

Așa cum remarcau analiștii de la Pew Center, alegerile generale de duminică din Suedia au accentuat cele două tendințe care sunt proeminente în prezent în Europa de Vest: ascensiunea partidelor populiste de dreapta și declinul partidelor de centru-stânga, care se află într-o postură mult mai slăbită decât în urmă cu două decenii. În acest moment, doar două state occidentale europene mai sunt conduse de centru-stânga: Spania și Portugalia.

Acest lucru se petrece în contextul mai larg în care partidele tradiționale de pe continent sunt abandonate treptat de alegători. Fenomenul este vizibil nu doar în Suedia, unde social-democrații și formațiunile de centru-dreapta nu se mai bucură de susținerea de odinioară. La fel se întâmplă în Germania sau Italia, care au cunoscut luni de instabilitate politică după alegeri.

Populismul este în ascensiune nu doar în țări afectate de probleme economice, ci și în state prospere și progresive, așa cum este Suedia. Democrații Suedezi au îmbrățișat de altfel o doctrină ce combină poziția anti-imigranți cu susținerea sistemului actual de asistență socială, cunoscut ca fiind generos. Acest lucru a făcut ca partidul să atragă voturi din întregul spectru politic și social-economic, dar mai ales din categoria suedezilor cu venituri mici și a celor care nu mai votaseră până recent. Analiștii afirmă că populiștii au exploatat nemulțumirile acestora față de schimbările economice și sociale și eșecurile partidelor tradiționale de a le rezolva.

Din punct de vedere economic, Suedia are o creștere economică importantă, șomajul este scăzut, iar țara este în mod constant clasată printre cele mai competitive și inovatoare din lume. Inegalitatea dintre cei bogați și săraci, scăderea calității unora dintre serviciile sociale sau schimbarea demografică a țării (Suedia are un procent mai mare decât Statele Unite de cetățeni născuți în străinătate, raportat la numărul de locuitori) i-au afectat însă pe mulți, iar aceste probleme au fost puse de SD pe seama imigranților. Până de curând, partidele tradiționale nu au abordat aceste probleme, permițând SD să avertizeze constant că imigranții afectează sistemul de asistență socială din țară.

Ascensiunea partidelor populiste provoacă temeri majore în rândul liderilor UE. Cancelarul german Angela Merkel și președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, au declarat miercuri, în discursuri separate, că intensificarea populismului și a extremei dreapta reprezintă o amenințare existențială la adresa viitorului Uniunii Europene. Merkel și Juncker au avertizat și în legătură cu efectele pe care acestea le pot avea asupra coeziunii UE, în contextul în care refugiații continuă să ajungă în Europa.

Cancelarul german, criticată în țara sa pentru politicile de imigrație, a spus că imigrația ilegală a devenit problema definitorie a întregului continent. În ultima perioada, Germania a devenit tot mai divizată de temerile că își va pierde identitatea națională. În plus, o serie de incidente în care au fost implicați refugiați – acuzați de uciderea unor germani – au provocat confruntări violente în orașe din Germania.

În opinia lui Merkel, alegerile europarlamentare de anul viitor vor avea în centrul lor discuțiile pe tema imigrației, iar efectele asupra coeziunii blocului comunitar vor fi mai importante chiar și decât criza din zona euro. Lipsa de solidaritate a UE în chestiunea imigrației este „călcâiul lui Ahile” pentru Europa, a recunoscut Merkel. Iar soluțiile par, deocamdată, să lipsească, ceea ce va face ca influența naționaliștilor și a populiștilor pe bătrânul continent să crească constant.

Surse: BBC, Los Angeles Times, The Economist, SBS, The Washington Post, Pew Research, Politico, Euronews, AP

Sursa Foto deschidere: Foreign Brief