Harta și planul lui Viktor Orban. Ce au de pierdut maghiarii din radicalizare

Cu publicarea hărții Ungariei mari pe Facebook, premierul de la Budapesta, Viktor Orban, închide pe termen lung orice șansă de dialog româno-maghiar, tensionând și mai mult relațiile dintre cele două țări într-un moment în care și așa lucrurile mergeau prost.

Nu este prima dată când liderul maghiar defilează ostentativ cu harta revizionistă, jocul cu simbolurile și cu istoria fiind doar o mică parte din proiectul său politic de refacere a națiunii maghiare. A spus-o pe față, explicit, ministrul ungar de externe, Szijjártó Péter, pe data de 25 aprilie:

”Să clarificăm faptul că opoziția maghiară, cu Szabó Tímea în rândurile ei, și ambasadorul român trebuie să înțeleagă limpede ca apa că maghiarii din afara granițelor sunt parte a națiunii maghiare. De aceea, și în viitor îi vom ajuta exact cum am făcut-o și până acum”, a scris pe Facebook ministrul ungar de externe, în ziua în care l-a atacat pe ambasadorul României la Budapesta.

Este un mesaj fără echivoc, dublat, iată, după zece zile, de harta Ungariei postată ostentativ pe Facebook, în plin scandal generat de acuzațiile de complot și trădare la adresa UDMR și PSD. Cu acest gest, Viktor Orban a pus pe tavă ceea ce președintele Iohannis n-a reușit, după ce a acuzat PSD că ”vrea să dea ardealul ungurilor”: o dovadă că planurile Budapestei sunt cu totul altele. Încă o probă, la o sută de ani de la Trianon, că liderii de la Budapesta visează cu ochii deschiși la refacerea Ungariei Mari, într-o forma mai subtilă, explicată deja de Sabina Fati.

Nu e vorba de schimbarea granițelor, în interiorul UE acest lucru este greu de conceput, ci de o politică agresivă de a instala în mintea maghiarilor din afara Ungariei că sunt parte a națiunii maghiare, că banii și prosperitatea pentru maghiari vin de la Budapesta, nu de la București, Belgrad sau Bratislavia.

”Ungaria își extinde în mod strategic influența în tot spațiul pe care îl administra Budapesta înainte de 1918, cu voia sau prin neglijența statelor gazdă: Serbia, Slovacia, România, Ucraina.

Este vorba despre spațiul vital al Ungariei pe care aceasta vrea să-l dezvolte în beneficiul întregii regiuni, după cum a spus Viktor Orbán, care a vorbit despre reconstruirea Bazinului Carpatic ca despre unul dintre obiectivele cele mai importante ale Ungariei”, a explicat Fati într-un editorial publicat recent pe site-ul postului de radio Europa Liberă.

Radicalizarea Ungariei a dus la radicalizarea oficială a UDMR, devenit în ultimii ani o anexă a lui Viktor Orban în Transilvania. Dependentă mediatic și financiar de Budapesta, UDMR și-a asumat acum doi ani în mod oficial obținerea autonomiei drept proiect politic.

Între UDMR și partidele radicale maghiare (PCM și PPMT) s-a șters orice diferență notabilă în ianuarie 2018, când cele trei partide au semnat o declarație comună privind autonomia teritorială, locală și culturală. UDMR a cerut încă de atunci ca Ținutul Secuiesc să fie ”regiune autonomă în limitele sale istorice”, iar ”statutul limbii maghiare în regiune să fie egal cu cel al limbii române”.

Din acel moment, încrederea între minoritate și majoritate a început să se erodeze accelerat, liderii maghiari fiind acuzați, cu fiecare proiect autonomist depus în Parlament de radicali și susținut de UDMR, că de fapt vor mai mult. Cu postarea sa sfidătoare de miercuri, Viktor Orban a confirmat ostentativ toate aceste suspiciuni, fără să-i mai pese câtuși de puțin de gălăgia internă din România. Dar costurile pentru UDMR și minoritatea maghiară vor fi de acum încolo destul de mari.

În primul rând, majoritatea a pierdut total încrederea în bunele lor intenții. Cine să-l mai creadă pe Kelemen Hunor atunci când se jură în Parlament că nu dorește decât păstrarea identității minoritații maghiare, culturale și etnice? Cine să-l mai ia în serios când toată ziua se afișează la braț cu Viktor Orban la Budapesta sau în Ținutul Secuiesc? Mai deunăzi, liderul UDMR afirma că ajutoarele trimise de Budapesta în Transilvania arată ce ”ne putem baza pe guvernul maghiar”.

Deci încrederea reciprocă a ajuns azi la cote de avarie. Acest fapt are deja consecințe dramatice. Nici un partid românesc nu va mai susține vreo inițiativă legislativă, oricât de legitimă și benignă ar părea la prima vedere, de teamă să nu-i explodeze în față la un moment dat, cum s-a întâmplat cu Codul Administrativ. UDMR a devenit partid etnic nefrecventabil, prin asocierea cu idei periculoase nu doar pentru România, ci pentru întreaga Europă. Vor trebui să-și asume această consecință directă a radicalizării.

Apoi, mi-e greu să cred că PSD sau PNL își vor mai rupe voturi de la gură pentru a ajuta UDMR să treacă pragul electoral, cum s-a mai întâmplat în trecut, din calcule pur politice. Se vor teme că mai mult pierd din asocierea cu un partid care luptă pe față pentru autonomie decât câștigul iluzoriu al unei majorități parlamentare oricum instabile. Cea mai relevantă în acest sens este reacția liderului PSD, Marcel Ciolacu.

Din dorința de scăpa de asocierea cu UDMR, Ciolacu promite că nici un proiect autonomist nu va mai fi discutat în Parlament. Dar asta înseamnă că și proiectul regionalizării, atât de necesar pentru reforma administrației, va fi mort și îngropat pentru mulți ani de acum încolo.

Izolarea politică a UDMR la București se va adânci, cu două consecințe notabile: liderii politici maghiari vor deveni și mai dependenți de Budapesta iar minoritatea maghiară se va enclaviza și mai mult. Oricum statul român investea foarte puțin spre deloc în zonele locuite de maghiari. De acum încolo va fi cu atât mai reținut în a dezvolta economic zone ca Harghita și Covasna, lăsând și mai mult spațiu liber acțiunilor lui Viktor Orban.

Ar fi continuarea unei politici greșite, asta face statul român de 30 de ani dar realist vorbind, nimeni nu va risca în vremuri grele de criză să arate prea multă compasiune unor lideri politici manevrați de Budapesta.

De suferit, vor avea de suferit însă tot maghiarii, pentru că Viktor Orban nu se va putea substitui statului român, oricâte acțiuni simbolice, programe economice și propagandă mediatică desfășoară în regiune. Apoi, resursele Ungariei, o țară mică și lovită la rândul ei de criză, vor fi limitate. Cât va putea investi, totuși, în spații care nu-i aparțin? Prin urmare, iluziile vândute minorităților maghiare din Bazinul Carpatic se vor rispi când banii se vor termina și la Budapesta și criza economică previzibilă îi va condamna pe toți la mai mult egoism național.

Pe termen lung, statul român va trebui să înțeleagă că nu există altă soluție decât dezvoltarea economică a zonei, lărgirea accesului la informația de limbă maghiară alta decât propaganda Budapestei, investiții în autostrăzi și locuri de muncă, astfel încât viitoarele generații de etnici maghiari din Ținutul Secuiesc să se uite cu ceva mai mult scepticism la hărțile și planurile de acum un secol agitate de către politicienii lor.

Și da, Klaus Iohannis a derapat prin ieșirea cu acuzația că PSD vrea să dea Ardealul ungurilor și că a făcut o înțelegere ascunsă pentru ca proiectul autonomist să treacă de Camera Deputaților. N-a existat nici o înțelegere ascunsă, singura explicație fiind modul deficitar de funcționare a Parlamentului și indolența celor care îl conduc. Iohannis a apelat, din nou, la retorica naționalistă din disperare, din cauză că PNL  s-a prăbușit în sondaje.

Bucuria maghiarilor că au din nou motive de victimizare a ținut însă foarte puțin. Idolul lor, Victor Orban, i-a lăsat pe toți în offside publicând harta Ungariei Mari, gest după care ar fi bine să ne liniștim puțin cu toții.  Amplificarea tensiunilor etnice și escaladarea unui conflict artificial între două state UE ar fi o ocazie nesperată pentru Rusia să mai aplice o lovitură proiectului european.