Hienele de la grădina zoologică din Zurich au primit trei suricate la masă / Explicația administrației: Erau prea multe suricate / Zoolog: ”Nu văd nicio diferență între hrănirea cu pui sau vițel și cea cu suricate ucise”

Erau prea multe suricate, așa că trei animale au fost ucise și „servite” hienelor.  Cazul petrecut la Grădina Zoologică din Zurich polarizează societatea din Elveția, scrie La Reppublica.

Suricatele se reproduc de până la patru ori pe an, și fac până la cinci pui. „Astfel”, explixă grădina zoologică din Zurich într-o notă, „grupul de suricate continuă să crească, depășind limita capacității noastre. Și cum în prezent nu există locuri potrivite pentru suricate, am îndepărtat trei animale adulte din grup, le-am ucis și apoi le-am dat de mâncare hienelor noastre”.

Valul de comentarii care a inundat paginile de socializare ale grădinii zoologice din Zurich a dus la o serie de răspunsuri: „Prin eliminarea animalelor în exces, evităm conflictele teritoriale și tensiunile sociale și menținem o dinamică de grup stabilă”.

„Dar atunci ne întrebăm de ce nu s-au gândit să sterilizeze perechea dominantă de suricate”, notează naturalistul Rosario Balestrieri, editorialist la „Geo” și președinte al Asociației Ardea. O obiecție împărtășită de majoritatea. „Permitem reproducerea deoarece aceasta rămâne o nevoie de bază a tuturor animalelor, esențială pentru specie și, prin urmare, face parte din obiectivele – ca grădină zoologică modernă – de bunăstare a animalelor, ceea ce ne permite să ne încântăm oaspeții cu frumusețea naturii și, în același timp, să permitem cercetarea”, vine răspunsul.

„Adevărata problemă”, remarcă Nicola Bressi, naturalist și zoolog de la Muzeul Civic de Istorie Naturală din Trieste, care are mulți adepți pe rețelele de socializare, unde vorbește adesea despre problemele biodiversității, „este că ar trebui să ne îndepărtăm de o viziune îndulcită, îndrăznesc să spun de tip Disney, asupra animalelor. Hienele de la grădina zoologică din Zurich, ca toate hienele, sunt carnivore: înainte de a fi hrănite cu suricate, nu e ca și cum ar fi mâncat tofu sau soia. Așadar, dacă este vorba de o problemă etică, nu văd nicio diferență între hrănirea cu pui sau vițel și cea cu suricate ucise, cu excepția faptului că acestea din urmă sunt mai carismatice și mai pufoase, după cum se spune, după cum ne învață cartoon, după cum povestește cea mai cunoscută suricată, Timon din „The Lion King’. Dar natura nu este o lume de basm și nici eu – ca etolog – nu sunt de acord cu abordarea parcurilor sau a fermelor educaționale care povestesc despre o coexistență utopică între animalele, domestice și sălbatice, ca și cum asta s-ar întâmpla și acolo, afară. Și, până la urmă, operatorii de grădini zoologice au evitat și suferința suricatelor, care sunt, de altfel, o specie care nu are probleme în ceea ce privește conservarea, după cum o demonstrează creșterea lor tot mai răspândită ca animale de companie: aici, în sălbăticie, fie că le place sau nu, sunt ciopârțite de vii”, spune specialistul.

„Într-adevăr, alegerea grădinii zoologice din Zurich se ciocnește de imaginea stereotipă a grădinii zoologice ca o vitrină statică în care toate speciile au aceeași demnitate și sunt povestite publicului cu accentul necesar pentru a sublinia grija cu care este tratat fiecare individ”, notează Rosario Balestrieri.

Cazul de la Zurich a „reaprins” chestiunea eticii bioparcurilor și grădinilor zoologice.

„A vedea un animal într-o cușcă îi face pe toți să sufere, dar în zilele noastre așa-numita conservare ex situ are din ce în ce mai multă valoare, mai ales pentru speciile pe cale de dispariție sau cele ale căror habitate sunt în pericol, dar și pentru a „păstra”, ca într-un seif, fonduri genetice prețioase, inclusiv în vederea unor posibile reintroduceri în sălbăticie, așa cum s-a întâmplat cu bizonii și broaștele-taur”, spune specialistul.