Huliganismul fanilor englezi de fotbal nu este o noutate, Euro 2020 l-a readus în atenția lumii întregi

Parcursul victorios al echipei de fotbal a Angliei la Euro 2020 a fost însoțit de un șir incidente în care fanii englezi au fost implicați în acte de violență și intimidare, amintind de un trecut presărat de evenimente uneori tragice.

Cel mai recent este atacul împotriva unei familii de danezi care locuiesc în Londra, după victoria Angliei împotriva Danemarcei pe stadionul Wembley miercuri seara. Eva Greene a declarat presei că atunci când s-a urcat într-un autobuz după meci cu fiul și cu soțul ei, cu toții îmbrăcați în tricouri roșii daneze, au fost înconjurați de fani englezi care l-au lovit cu pumnul în stomac pe soț, iar fiul ei de nouă ani a fost nevoit să fugă de la etajul autobuzului jos.

În timpul meciului, un fan englez a încercat să-l orbească cu laser pe portarul danezilor înaintea unui penalti în favoarea Angliei, ceea ce a atras punerea sub acuzare a federației engleze de fotbal de către forul diriguitor european, UEFA.

O bună parte a fanilor englezi au huiduit în timpul intonării imnului Danemarcei, așa cum huiduiseră în meciul de pe Wembley din grupele preliminare împotriva Croației, în pofida apelurilor din partea oficialităților.

Iar după meciul din grupe cu Scoția din 18 iunie de pe Wembley poliția londoneză a efectuat 30 de arestări de fani englezi și scoțieni care s-au ciocnit în centrul capitalei.

Atacurile cu conotație xenofobă și rasistă au avut ca țintă și persoane neimplicate ca suporteri. Sâmbătă noaptea, un evreu ortodox a fost amenințat cu moartea de fani englezi pe o scară rulantă într-o stație de metrou.

Multe dintre aceste gesturi sunt alimentate de consumul de alcool, care atinge niveluri ridicate cu ocazia meciurilor internaționale, dar violența fanilor nu este ceva neobișnuit. Suporterii de club sunt uneori la fel de violenți, iar rasismul, xenofobia și antisemitismul însoțesc mai întotdeauna comportamentele agresive ale fanilor.

Meciurile din ligile engleze se desfășoară întotdeauna cu o prezență importantă a poliției care face uneori eforturi notabile de a împiedica violența între fani.

În ultimii 20 de ani autoritățile, inclusiv cele din fotbal, au luat măsuri pentru reducerea huliganismului, introducând pedepse care merg până la excluderea pe viață de pe stadioane, dar cu toate acestea comportamentul fanilor englezi nu a putut fi curățit de huliganism.

Privind înapoi în istorie, acest comportament a dus și la vărsare de sânge care a culminat pe 29 mai 1985 la finala Cupei Campionilor Europeni, când suporterii lui Liverpool i-au atacat pe fanii lui Juventus, ciocnirile rezultând în moartea a 39 de persoane, majoritatea italieni, și a dus la suspendarea cluburilor engleze din cupele europene pe următorii cinci ani.

Acest lucru nu înseamnă că fanii englezi de fotbal dețin cumva un monopol al huliganismului, scoțienii, galezii sau nord-irlandezii având și ei faliții lor și evident că huliganismul e un fenomen mondial în fotbal.

Desigur că huliganii reprezintă o minoritate a fanilor de fotbal, dar nu mă pot întreba de ce la alte sporturi nu se regăsește același nivel de violență printre spectatori. Și pentru că e vorba de englezi, pot da exemplul rugby-ului. Am fost la numeroase meciuri de rugby, inclusiv la finale ale campionatului Angliei pe stadionul Twickenham (capacitate 82.000, față de 90.000 Wembey), unde actele de indisciplină printre spectatori sunt practic absente, deși consumul de alcool în tribune este permis chiar în timpul meciului (spre deosebire de fotbal unde consumul de alcool în tribune este interzis prin lege încă din 1985) iar numărul polițiștilor, pe care am avut curiozitatea să-l aflu singur, nu depășește 20. Concluzia puteți s-o trageți singuri.

Până atunci, Eva Greene, deși zdruncinată de experiența de miercuri, a declarat că ea și familia ei vor susține Anglia în finală Euro 2020 de duminică împotriva Italiei, dar are un sfat pentru suporterii italieni din Londra: stați în casă.

Foto: Eva Greene / Facebook