Iată unde a dus neaplicarea timp de peste două decenii a legii privind incriminarea faptelor legate de extremismul de dreapta

Candidatul clasat pe primul loc în turul 1 al alegerilor prezidențiale, Călin Georgescu, este cercetat penal, printre acuzațiile reținute fiind “inițierea sau constituirea unei organizații cu caracter fascist, rasist ori xenofob, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup, promovarea, în public, a cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război, precum și fapta de a promova, în public, idei, concepții sau doctrine fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, inițierea sau constituirea unei organizații cu caracter antisemit, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unei astfel de organizații” fapte prevăzute de Ordonanța de Urgență 31/2002.

Mai mulți apropiați ai luci Călin Georgescu, printre care Horațiu Potra, Eugen Sechila sau Marin Burcea, cu toții având în comun un trecut militar sau mercenar, au fost și ei audiați de instituțiile de forță și aplicare a legii. Alt personaj care a apărut alături de candidatul prezidențial, Marian Motocu, a fost trimis în judecată pentru încălcarea OUG 31/2002.

Călin Georgescu nu este un novice al nesocotirii OUG 31/2002. În 2022, Alianța pentru Unirea Românilor (AUR), al cărei candidat la prim ministru era Georgescu, s-a delimitat de acesta din cauza unor repetate intervenții publice în care făcea apologia lui Ion Antonescu condamnat pentru crime de război și genocid împotriva umanității și a Mișcării legionare, fapte incriminate de OUG 31/2002, pentru care nu a fost deranjat cu nimic de cei îndrituiți să aplice legea.

Între cele două tururi de scrutin ale alegerilor prezidențiale din 2024, Călin Georgescu a avut o convorbire cu ministrul diasporei din guvernul israelian, Amichai Chikli, promițându-i acestuia, între altele, că dacă va fi ales va dovedi toleranță zero față de antisemitism. Autoritățile române s-au declarat șocate și au protestat față de ce au considerat ingerința ministrului israelian în procesul electoral din România.

Se pare însă că promisiunea lui Călin Georgescu nu a ținut prea mult pentru că apologia lui Antonescu și a Mișcării legionare a continuat. Și dacă cineva se întreabă ce legătură are aceasta cu antisemitismul, atunci e suficient să reamintim că statul român a recunoscut responsabilitatea guvernelor din perioada 1940 – 1944 în uciderea a 280 – 380 de mii de evrei, iar Mișcarea legionară avea antisemitismul la loc de frunte în doctrina sa.

Dar Georgescu și oamenii din anturajul său nu sunt primii cercetați penal pentru acuzații de încălcare a OUG 31/2002. După primul tur de scrutin al alegerilor prezidențiale, Parchetul s-a autosesizat cu privire la declarațiile apologetice la adresa Mișcării legionare și a liderului acesteia, Corneliu Zelea Codreanu, ale eurodeputatei Diana Șoșoacă care a făcut și declarații explicit antisemite, incriminate de legea 157/2018.

Observați că toată această activitate febrilă a Parchetului și poliției are loc când România este în plin proces electoral și în moment în care Călin Georgescu se pregătește să-și depună candidatura în alegerile prezidențiale repetate din mai 2025.

Dar nu pot să nu mă întreb, de ce până acum autoritățile nu au aplicat OUG 31/2002? Pentru negarea Holocaustului o singură persoană, lt. Col (ret) Vasile Zărnescu, a fost condamnată primind în apel o pedeapsă de … avertisment, iar acesta recidivează, sfidând legea în intervenții difuzate pe internet (circumstanță agravantă prevăzută de lege). Pentru apologia persoanelor condamnate pentru crime de război sau împotriva umanității și pentru propagandă legionară nu a fost condamnat nimeni în aproape 23 de ani, deși astfel de fapte comise în public au fost destul de frecvente.

Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” s-a luptat ani de zile în justiție cu autorități locale pentru îndepărtarea numelor de străzi date unor criminali de război condamnați (interzis de lege), dar, de pildă, consiliul local de la Cluj refuză schimbarea numelui străzii Radu Gyr, iar Consiliul local al sectorului 2 din Capitală refuză îndepărtarea bustului lui Mircea Vulcănescu, în ambele cazuri fiind vorba de persoane condamnate pentru crime de război sau împotriva umanității, decizii confirmate definitiv de justiție după 1989.

În acest context, nu e de mirare că aplicarea OUG 31/2002 în grabă, după 22 de ani de simulare a aplicării ei ridică suspiciuni cu privire la motivele invocate de autorități, și creează probleme de credibilitate.

OUG 31 a fost adoptată atunci când România era candidată la aderare la Uniunea Europeană și NATO și un astfel de act normativ “dădea bine” la Occident, într-o perioadă în care (semi)reabilitarea lui Antonescu, negarea Holocaustului și apologia Mișcării legionare luaseră avânt.

Lipsa de reacție a autorităților odată ce România și-a aruncat sacii în căruță (adică a devenit membră NATO și UE) nu a rămas însă fără urmări. Încetul cu încetul, în România s-a consolidat o extremă dreaptă cu unele caracteristici legionaroide, care nu mai existase de la desființarea acesteia în ianuarie 1941, care ocupă o treime din mandatele din parlament și are în Călin Georgescu un candidat cu șanse la președinția României.

Ceea ce se petrece acum este vorba englezului prea puțin, prea târziu. O aplicare târzie și selectivă a legii care va convinge prea puțin fani ai lui Georgescu și, mai grav, îi va contraria pe destui dintre aceia care nu-l susțin. Acestea sunt efectele batjocoririi de către statul român a Ordonanței de Urgență 31/2002, probabil cea mai puțin aplicată lege din România din ultimii 23 de ani.