Impact puternic al nivelului de educație al părinților asupra situației materiale a copiilor: România are cea mai mare rată din UE a copiilor din astfel de familii care se confruntă cu lipsuri – 85%, mai mult decât dublul mediei europene

În 2021, 39% dintre copiii din UE care trăiau în gospodării cu un nivel de educație scăzut (cel mult învățământul secundar inferior) au fost afectați de lipsuri materiale, în comparație cu 4% în cazul copiilor din gospodării cu un nivel de educație superior (învățământ terțiar).

În 10 țări din UE, peste jumătate dintre copiii din gospodăriile cu un nivel de educație mai scăzut s-au confruntat cu lipsuri materiale, cele mai mari procente fiind înregistrate în România (85%), Bulgaria (83%) și Ungaria (78%). Între timp, cele mai mici rate au fost înregistrate în Polonia (9%), Germania și Estonia (16% fiecare), potrivit datelor publicate luni de Eurostat.

În rândul gospodăriilor în care părinții aveau studii superioare, cele mai mari rate de deprivare materială a copiilor au fost înregistrate în Grecia (16%), Bulgaria (12%) și Cipru (10%). Cele mai mici rate au fost înregistrate în Slovenia (aproape 0%), Cehia, Suedia și Polonia (toate 1%).

Rata de deprivare specifică copiilor reprezintă procentul de copii sub 16 ani care suferă de lipsa forțată a cel puțin trei elemente din următoarele 17 elemente (neponderate):

• Câteva haine noi
• Două perechi de pantofi
• Fructe și legume proaspete zilnic
• Carne, pui, pește zilnic
• Cărți adecvate
• Echipamente de agrement în aer liber
• Jocuri de interior
• Activități de agrement
• Sărbătorirea aniversărilor
• Prieteni invitați
• Excursii școlare
• Vacanță
• Casă: Înlocuirea mobilierului uzat
• Gospodărie: Datorii
• Adulții din gospodărie: Internet
• Gospodărie: Casă suficient de încălzită
• Gospodărie: Mașină

Numai copiii care nu au un element din motive de accesibilitate (și nu din proprie inițiativă sau din alte motive) sunt considerați privați de acesta.

Nivelul educațional al părinților copiilor luat în calcul în această statistică este considerat cel mai înalt nivel de educație atins de unul dintre părinți. De exemplu, în cazul în care tatăl are un nivel scăzut de educație, cel mult de nivel secundar inferior, iar mama are un nivel mediu de educație (nivel secundar superior), se consideră că părinții copilului au un nivel mediu de educație.