Imposibila comparație între țări în privința deceselor provocate de Covid-19

Este imposibil să avem o viziune exactă a numărului de decese cauzate de pandemie în lume și să comparăm situațiile diferitelor țări pe baza unor criterii identice. Bilanțul zilnic al deceselor este totuși un fapt pe care autoritățile publice și de sănătate continuă să-l studieze, din lipsă de informații suficiente cu privire la răspândirea infectărilor cu coronavirusul Sars-Cov-2.

Noul coronavirus a ucis deja peste 200.000 de oameni în întreaga lume. O cifră cu siguranță departe de adevăr. Pentru că, peste tot, rezultatele sunt contestate.

Astfel, în Italia, bilanțul va fi mai mare cu cel puțin 10.000 de victime, inclusiv 7.000 doar pentru Lombardia. În 2019, în aceeași perioadă, Lombardia înregistra între 22 februarie și 4 aprilie 11.000 de decese, față de 27.000 în acest an. O diferență de 16.000 de morți, din care doar 9.000 sunt atribuite oficial Covid-19. Și ceilalți 7.000?

Mulți nu au fost declarați pentru că decesul a survenit intervenit acasă sau chiar au rezultat din patologii care nu au fost tratate corect din cauza spitalelor supraaglomerate. Numărul de decese prin infarct a fost astfel înmulțit cu patru în Italia în timpul epidemiei, persoanele afectate nemaiîndrăznind să meargă la spital. Fără a uita persoanele care au murit în azilurile de bătrâni din cauza coronavirusului, în mare măsură subestimate. Sistemul judiciar a deschis investigații în toată țara.

Covid-19 este un coșmar pentru statisticieni. Calitatea datelor este slabă: „Nu știm dacă cineva a murit de cancer sau de Covid-19, atât timp cât s-a testat pozitiv, și acest lucru nu va fi văzut în statisticile finale. Fiecare țară are propriul mod de a testa și de a număra morții. Este pur și simplu imposibil să compari Germania cu Italia”, notează Dmitri Djanov, șeful laboratorului de date demografice al Institutului Max Planck pentru Cercetări Demografice.

O dezbatere depășită în Franța

În Franța, dezbaterea privind combaterea comparativă a epidemiei s-a stins la începutul lunii aprilie, de când Direcția Generală de Sănătate a anunțat, în fiecare seară, informațiile raportate de unitățile sociale și medico-sociale. Colectarea acestor date a durat ceva, datorită multitudinii structurilor, a statutului – public, privat, asociații – și mai ales a lipsei de personal din multe stabilimente pentru bătrâni. Sâmbătă, în Franța au fost înregistrate 22.614 de morți, dintre care 38% au fost în aceste stabilimente. Acești rezidenți decedați sunt în cea mai mare parte victime ale coronavirusului. Într-adevăr, până acum câteva zile, când a fost afectat un azil, nu erau testate mai mult de trei persoane.

Spitale, comunități; în bilanțul oficial zilnic, doar decesele care au avut loc acasă lipsesc. De aici interesul pentru statisticile de mortalitate din orice cauză publicate de INSEE în fiecare săptămână, în urma unui efort remarcabil pentru accelerarea transmiterii certificatelor de deces.

În perioada 1 martie – 13 aprilie, „mortalitatea în plus” este de 25% în comparație cu aceeași perioadă din 2019, și de 13% față de 2018, anul gripei puternice. În Ile de France sau în departamentele alsaciene, cifrele sunt deosebit de mari, în timp ce anumite departamente nu par a fi afectate.

Lipsa de date

Numărul zilnic de decese a câștigat vizibilitate din cauza lipsei de date privind prevalența bolii, deoarece un număr insuficient de persoane sunt testate. Prin urmare, nu există o idee reală asupra numărului de persoane infectate.

Agențiile de sănătate publică, cum ar fi spitalele, s-au bazat pe numărul de decese pentru a putea extrapola numărul de paturi de resuscitare necesare, de exemplu. Dar această soluție este un surogat, deoarece datele de acolo nu sunt fiabile. „Când luăm în calcul morții, avem o imagine a epidemiei cu o vechime de circa trei săptămâni, când cazurile care s-au agravat au fost aduse la terapie intensivă. Cifra cea mai utilă este rata mortalității unei pandemii, dar cel mai adesea ea este accesibilă abia a posteriori”, subliniază istoricul Patrick Zylberman, specializat pe probleme de sănătate.

Conform unui sondaj publicat de New York Times, 36.000 de decese lipsesc din bilanțurile publicate luna trecută în unsprezece țări (inclusiv Franța, care a ”pierdut” 6.000). Germania are o rată de mortalitate surprinzător de scăzută, de până la patru ori mai mică decât cea a Franței, pentru un număr echivalent de cazuri stabilite. Potrivit virusologului și epidemiologului Alexander Kekulé, director al Institutului de Microbiologie Medicală de la Universitatea Martin-Luther-de-Halle, acest impact aparent mic al virusului din Germania se datorează pur și simplu unei proaste înregistrări a declarațiilor. Doar Berlinul și Landul Hesse înregistrează în mod regulat declarațiile de deces, ceea ce aduce o distorsiune a imaginii complete din Germania.

Site-ul EuroMomo, care colectează în mod regulat date privind numărul de decese legat de epidemie în țările europene, nu afișează nicio dată privind Germania.

Institutul Național de Sănătate Publică Robert Koch (RKI) a avertizat timp de ani de zile asupra acestei disfuncționalități, fără vreun efect până acum.

Disfuncționalități

În Statele Unite, disfuncționalitățile în testare au dus la o subestimare a cazurilor și a victimelor. Cu două săptămâni în urmă, New York și-a revizuit bilanțul în creștere – cu peste 50% – decizând să includă în bilanț victimele care nu au fost testate, dar care au prezentat toate simptomele Covid-19.

În general, sistemul american nu facilitează un bilanț exact. Unele instituții private nu sunt obligate să raporteze activitățile lor autorităților. Astfel, câteva mii de pacienți ar putea scăpa din statistici. Și, fiind vorba de o organizare pe sistem federal, fiecare stat decide modul său de numărare.

Cifrele de la John Hopkins University, care sunt de referință, încearcă să țină cont de aceste particularități. De aceea, bilanțul lor diferă de cifrele oficiale. Dar și acesta este imperfect. „Există o problemă imensă cu centralizarea datelor. Acest lucru este valabil în special în Statele Unite, unde nu există ”date naționale”. La fel și în Canada, pentru că sunt state federale sau pentru că există aspecte de confidențialitate și respect al vieții private”, observă Enrique Acosta, cercetător al Institutului Max Planck pentru Cercetări Demografice.

Institutul german va pune la dispoziție, peste două săptămâni, un extras cu date săptămânale din 2010 și până astăzi privind mortalitatea (toate cauzele la un loc) din șase până la opt țări, care va putea fi utilizat ca bază pentru a măsura impactul pandemiei asupra mortalității totale a unei țări. Dezvoltată împreună cu Berkeley și INED, „această bază de date privind mortalitatea umană” ar trebui să includă, în cele din urmă, între 20 și 25 de țări. „Nu există date corecte. Aceasta este o problemă reală atunci când luăm în considerare amploarea măsurilor de izolare și impactul economic al pandemiei. Guvernele au nevoie de cât mai multe informații pentru a putea începe să relaxeze măsurile de carantină/izolare/stat acasă”, insistă Enrique Acosta.

Dacă peste tot persistă întrebarea privind despre numărul bolnavilor și numărul real al victimelor, nicio țară nu ridică la fel de multe întrebări ca China. Comparațiile făcute cu alte țări foarte afectate de Covid-19 „sugerează o aberație statistică chineză”, potrivit lui Mathieu Duchâtel, directorul programului Asia al Institutului Montaigne. Cu 4.636 de morți declarați vineri 24 aprilie, bilanțul este ridicol de mic pentru o țară de 1,4 miliarde de locuitori. Confruntat cu o presiune internațională în creștere, Beijingul a crescut recent cu 50% cifra deceselor de la Wuhan (1.300 de decese suplimentare), orașul în care a apărut virusul. Dar „întreaga curbă a epidemiei chineze sfidează rațiunea”, indică Institutul Montaigne, pentru care „semnele de întrebare sunt atât de mari în cazul Chinei, încât experiența chineză nu poate servi nicicum drept model pentru statele care caută metode și soluții”.

Sursa: Les Echos / Articol de Virginie Robert / Traducerea: Ruxandra Lambru (Rador)