În 2003, actrița Marie Trintignant era ucisă în bătaie de solistul din Noir Desir: Cum s-a schimbat viziunea asupra feminicidului în 20 de ani

Descrisă în urmă cu 20 de ani drept o „crimă pasională”, uciderea actriței Marie Trintignant de către partenerul ei este acum considerată feminicid. Acesta este un semn al schimbării societății în ceea ce privește modul în care abordăm violența împotriva femeilor, deși mai este încă mult până departe, potrivit agenției AFP, preluată de boursorama.com.

În noaptea de 26-27 iulie 2003, Bertrand Cantat, cântărețul trupei Noir Désir, și-a bătut iubita, Marie Trintignant, în urma unei discuții pe un platou de filmare din Lituania. Actrița în vârstă de 41 de ani a murit din cauza unui edem cerebral la Paris, la 1 august.

Presa a preluat imediat cazul: AFP a descris o „poveste de dragoste care s-a transformat într-o dramă”, Le Parisien a insistat asupra „geloziei la originea tragediei”, în timp ce Paris Match a publicat pe prima pagină un portret al actriței, „o victimă a pasiunii”.

Încă de la începutul secolului XX, presa a avut tendința de a descrie crimele conjugale drept „o formă de iubire excesivă”, o explicație „legată de o anumită concepție despre dragoste”, a declarat pentru AFP Giuseppina Sapio, lector la Universitatea Paris 8.

Acesta este cazul în Franța, dar și în străinătate: „Violența masculină există în toate epocile, în toate țările. La fel și modalitățile de a o eufemiza”, explică această specialistă în mediatizarea violenței domestice.

Cu toate acestea, ea spune că acoperirea acestor evenimente sociale s-a schimbat: majoritatea presei vorbește acum de „feminicid” mai degrabă decât de „crimă pasională”, un termen considerat acum inadecvat.

Toleranță zero

La momentul uciderii lui Marie Trintignant, presa a acordat o mare atenție și lui Bertrand Cantat, simbolul pop-rock francez al anilor 1990.

„Nu am vorbit prea mult despre ea, am minimalizat faptele pentru a dezvolta empatie față de el. Și asta se întâmplă și astăzi în anumite articole” despre cazurile de violență domestică, deplânge Fabienne El Khoury, membră a asociației Osez le Féminisme.

În timpul procesului de defăimare de anul trecut dintre Johnny Depp și fosta sa soție, actrița Amber Heard, starul american a beneficiat de un puternic sprijin public, în ciuda faptului că a fost denigrat. „Pragul de toleranță pentru violența împotriva femeilor a scăzut cu siguranță, dar trebuie să ajungem la toleranță zero”, adaugă Fabienne El Khoury.

Asociațiile feministe denunță de mult timp aceste violențe. Dar mișcarea #Metoo din 2017 a fost cea care a determinat o „conștientizare colectivă” și un adevărat „punct de inflexiune”, spune istoricul Christelle Taraud pentru AFP.

De atunci, termenul „feminicid” a devenit treptat parte a dezbaterii publice. Aceste asasinate de femei reprezintă „vârful aisbergului violenței domestice”, subliniază Christelle Taraud, care a publicat anul trecut lucrarea colectivă de referință „Feminicide, a world history”.

120 de femei sunt ucise în violențe conjugale în Franța

O serie de asociații au contribuit la mediatizarea acestei probleme. În Franța, una dintre acestea este grupul „Feminicidul comis de parteneri sau foști parteneri”, care efectuează din 2016 o numărătoare zilnică a femeilor ucise de partenerii lor.

Aproximativ 120 de femei sunt victime ale feminicidului conjugal în fiecare an în Franța, potrivit cifrelor Ministerului de Interne.

„Numărul este înspăimântător”, spune Isabelle Steyer, o avocată specializată în violența domestică de 30 de ani. „Ne dăm seama acum că această violență afectează toate tipurile de femei, în timp ce înainte se credea că le afectează pe cele mai vulnerabile din punct de vedere social”.

Tendința de a învinovăți victima pentru violență a dispărut, de asemenea,. Françoise Brié, directoarea Fédération nationale Solidarité femmes, care administrează linia telefonică de asistență 3919, subliniază că „mecanismele de control și alte obstacole care împiedică o femeie să părăsească un partener violent sunt acum bine cunoscute”.

Cu toate acestea, ea deplânge în continuare „prea multe disparități” în ceea ce privește experiențele femeilor victime: „Unele sunt bine primite în secțiile de poliție, în timp ce altora li se resping plângerile”, de exemplu.

Pentru a îmbunătăți îngrijirea pe care acestea o primesc, ea solicită mai multă formare pentru polițiștii și magistrații specializați.

Guvernul a planificat recent înființarea unei „unități specializate în violența domestică” în cadrul instanțelor franceze.