În China, tinerii își permit să-și cumpere case la mii de kilometri de marile orașe, din cauza prețurilor inaccesibile / În Canton, un metru pătrat depășește 12.000 de euro

Pentru a cumpăra un apartament ieftin, Fontana Fang a trebuit să caute în lung și-n lat: și a găsit în nordul Chinei, lângă granița cu Rusia, a găsit ceea ce căuta … la 4.000 de kilometri de casă, transmite agenția AFP, citată de boursorama.com.

În marile orașe din China, „dacă nu faci parte din elită, nu văd cum tinerii pot câștiga suficient pentru a-și cumpăra o casă”, oftează această femeie de 29 de ani, care lucrează în marketing.

La fel ca ea, mulți tineri speriați de prețurile proprietăților aleg să cumpere în regiuni industriale îndepărtate și în declin, unde este încă posibil să devină proprietari.

Fontana locuiește în Canton cu soțul ei și cei doi copii ai lor, dar apartamentul aparține părinților cuplului.

În acest megalopolis de 15 milioane de locuitori din sudul țării, prețul unui metru pătrat depășește de obicei 100.000 de yuani (12.400 de euro), un preț care este inaccesibil pentru mulți oameni.

Însă iarna trecută, Fontana a descoperit Hegang, un oraș minier din nord-estul țării, unde temperaturile se situează în jurul a minus 20 de grade.

În acest oraș mai mic (cu o populație de 1,4 milioane de locuitori), cuplul a trebuit să plătească doar 40.000 de yuani (5.000 de euro) pentru un apartament la ultimul etaj, cu un balcon acoperit și vedere spre dealuri.

Planul lor? Să îl renoveze și să îl transforme în a doua lor casă, atunci când vor dori să scape de verile sufocante din Canton (Guangzhou).

„Am fost incredibil de surprinși. Nu mă așteptam să pot cumpăra o casă cu atât de puțin”, spune Fontana.

Să nu faci nimic

Există sute de orașe ca Hegang în China, cu un trecut industrial bogat, care acum a fost uitat.

Este cazul Fuxin, în provincia Liaoning (nord-est), și Rushan, în Shandong (est), care și-au văzut populația în declin începând cu anii 1980, când reformele guvernamentale au mutat centrul de greutate al economiei chineze către coastele de sud și est.

Hegang a pierdut 15% din populația sa între 2010 și 2020, potrivit cifrelor oficiale.

Aceste orașe în declin atrag acum o generație tânără, atrasă de prețurile scăzute ale proprietăților și de stilul de viață relaxat și accesibil.

Un tânăr care a cumpărat un apartament pentru 68.000 de yuani în Gejiu, un oraș minier din Yunnan (sud-vest), a declarat pentru AFP că a făcut acest lucru „în principal pentru a nu fi nevoit să fac nimic”.

El se referă la atitudinea „tang ping” (literal, „a sta întins”), o contra-cultură care a apărut în China în ultimii ani, încurajând tinerii să facă cât mai puțin posibil și să respingă presiunile sociale ale muncii.

Liderii Partidului Comunist aflat la guvernare au criticat puternic această mișcare, considerând-o contrară valorilor muncii și inovației.

Noul proprietar din Gejiu, care a vorbit sub protecția anonimatului, a declarat că „nici măcar nu s-a gândit la muncă” de când s-a mutat aici: „Voi sta aici, voi trăi din puținele economii pe care le am și îmi voi găsi un loc de muncă temporar într-un oraș mare când voi rămâne fără” resurse.

„Moda va trece”

În timpul unei vizite recente a unei echipe AFP în Hegang, vânzătorii ambulanți ofereau fructe, legume sau biscuiți pentru echivalentul a câțiva cenți, în timp ce pensionarii jucau cărți în fața caselor lor.

„Există ceva spiritual în acest ritm mai lent”, a observat Kathy Cato, 28 de ani, care tocmai a cumpărat și ea un apartament în Hegang.

„În orașele (mai bogate), toată ziua este vorba despre muncă și afaceri”, adaugă tânăra, care a locuit anterior în Xi’an și Zhengzhou, două orașe mari din centru.

„Dar aici, oamenii nu fac asta prea mult, pentru că probabilitatea de a face mulți bani este oricum destul de scăzută”.

Hegang își construise bunăstarea prin minele de cărbune, dar acum finanțele sale sunt secătuite și municipalitatea se chinuie să își plătească datoriile, iar guvernul a venit în ajutorul său prin intermediul unei „restructurări” în 2021.

Măsura a evitat falimentul, dar orașul își plătește în mod regulat angajații cu întârziere, potrivit unui administrator local.

Pentru Shen Wenxin, originar din Hegang, unde tocmai s-a mutat pentru a deschide o cafenea, „cu cât vin mai mulți oameni, cu atât mai bine”.

„Dar ei reprezintă doar o mică parte din economie”, adaugă el.

Alți locuitori contactați de AFP se îndoiesc, de asemenea, de capacitatea orașului de a găsi un nou suflu cu noii veniți.

Max Chu a părăsit Hegang pentru Beijing când a intrat la universitate. Acum lucrează în capitală și nu are nicio dorință de a se întoarce.

„După un timp, tendința (de a merge în aceste orașe industriale) se va stinge”, prezice ea, „oamenii vor uita de ele”.