În Europa în curs de dezvoltare, carantina timpurie a funcționat. De ce le este atât de multor oameni greu să înțeleagă asta?

Ar fi cât se poate de rezonabil să ne așteptăm ca un vaccin împotriva Covid-19 să intre deja în producție generală înainte de finalul acestui an, poate chiar mai curând. Lucrul la care din nefericire nu ne putem aștepta nicicând este să vedem un vaccin împotriva purei stupidități.

Numărul oamenilor infectați cu coronavirus în toată Europa în curs de dezvoltare rămâne relativ mic comparativ cu majoritatea țărilor occidentale. Cel mai mare număr de morți la milionul de locuitori îl are în regiune Estonia (31), mult mai mic decât cele din Belgia (501), Spania (466), Italia (391) și Regatul Unit (237).

Pot exista mai multe explicații pentru cifrele mici, dar cea decisivă pare a fi impunerea grabnică a măsurilor stricte de carantină. Închiderea frontierelor și restricționarea circulației și a adunărilor au fost introduse mult mai devreme decât în țările din vest. Un efort concertat de convingere a cetățenilor să poarte măști e posibil să fi ajutat și el.

S-a afirmat de asemenea că est-europenii ar fi mai puțin susceptibili la infectarea cu coronavirus dată fiind prevalența în regiune a vaccinării BCG anti-tuberculoză, însă această teorie nu a fost încă verificată și e departe de a fi fost dovedită. Prin urmare, este mult mai probabil ca explicația mai prozaică – aceea că virusul a sosit mai târziu în regiune, permițându-le țărilor să învețe din greșelile Italiei și să instituie carantina când existau doar câteva cazuri – a contribuit cel mai mult la modalitatea (relativ de) succes prin care virusul a fost îngrădit.

Însă acest succes relativ a alimentat ideea (cel puțin în cercurile mai înclinate spre teorii ale conspirației și mai puțin educate) că pericolul reprezentat de Covid-19 a fost exagerat încă de la bun început și că nici nu a existat necesitatea carantinei. În consecință, toate restricțiile asupra liberei circulații a indivizilor, comerțului și vieții publice în general ar trebui ridicate imediat.

Cel mai gălăgios partizan pe plan global al teoriei pe care am putea s-o numim „Nu s-a dovedit a fi așa rău cum susțineau unii” este președintele american Donald Trump, care în weekend a fost criticat de Jay Inslee, guvernatorul statului Washington, pentru susținerea protestelor împotriva izolării la domiciliu, el afirmând că un asemenea mesaj din partea președintelui este „periculos”.

În Europa în curs de dezvoltare, principalul adept al teoriei este straniul președinte al Belarusului, Alexander Lukașenko.

Pe 13 aprilie, Lukașenko susținea că nimeni din țara sa n-a murit și nici nu va muri din cauza bolii. „Nimeni nu va muri de coronavirus în țara noastră. Anunț public acest lucru. E convingerea mea deplină”, a declarat el.

Până acum, 47 de oameni au murit de Covid-19 în Belarus, deși Lukașenko nu e de acord: el pretinde că pacienții cu Covid-19 mor de boli cronice pe care le aveau deja și că virusul doar creează un mediu propice pentru ca acele boli să avanseze mai rapid.

În România, senatorul și fostul premier Călin Popescu Tăriceanu, în prezent șef al partidului ALDE, a declarat săptămâna trecută, când a votat contra prelungirii măsurilor de izolare, că „în România sunt unele județe în care virusul e aproape non-existent”.

Se pare că el nu a făcut încă legătura între măsurile de izolare și prevenirea unor noi contagieri. Este chiar atât de dificil? Sau pur și simplu nu există o disponibilitate politică de a fi admise evidențele?

Oricare ar fi motivul, asemenea declarații sunt stupide și, după cum remarcă guvernatorul Inslee, periculoase. Datele sunt clare: până când nu va exista un vaccin viabil, nu există altă cale de a opri răspândirea virusului în afară de restricțiile sociale. Desigur, se poate discuta dacă menținerea carantinei totale vreme de multe luni e fezabilă, și e posibil ca unele țări să fluctueze o vreme între măsuri rigide și mai puțin rigide. Cehia și Polonia au început deja relaxarea unor restricții: Cehia are un program care ar putea merge până la redeschiderea tuturor firmelor (inclusiv baruri și restaurante) până la finalul lui iunie.

Însă cehii au fost și avertizați de ministrul lor al sănătății că ar trebui să se aștepte să-și facă vacanța în țară anul acesta, iar orice nouă creștere a numărului de cazuri va duce la reinstituirea foarte rapidă a interdicțiilor.

Se mai pune problema și ce se va întâmpla după ce un vaccin va fi devenit disponibil. Dacă cei mai mulți militanți anti-vaccin au fost foarte tăcuți în ultimele câteva săptămâni (în definitiv acum văd și ei cum ar arăta lumea lor fără vaccinuri), ne puteam aștepta ca ei să se activeze iar în momentul în care se va propune vaccinarea în masă împotriva coronavirusului.

Vedeta tenisului sârb, Novak Djokovic, a declarat deja că opoziția sa față de vaccinuri l-ar putea împiedica să revină la tenisul profesionist.

„Personal, eu mă opun vaccinării și nu aș vrea să fiu forțat de cineva să fac un vaccin pentru a putea călători”, a afirmat cel mai mare jucător de tenis al lumii într-o discuție în direct pe Facebook din weekend cu alți câțiva sportivi sârbi.

Pe lângă faptul că a dovedit – nu pentru prima oară – că excelența în sport și bunul simț nu merg mână în mână, Djokovic ridică o problemă care nu a fost încă dezbătută la nivel național ori internațional: ce ar trebui făcut cu cei care refuză vaccinarea?

Avem probabil la dispoziție câteva luni pentru a ne gând la un răspuns mai calibrat, dar în prezent eu nu văd nici o altă opțiune în afară de a li se elibera celor vaccinați un soi de card care să le permită libera circulație, în vreme ce cei nevaccinați vor fi menținuți în afara vieții publice.

Și, da, acolo vor fi incluse și campionatele de tenis.

Sursa: Emerging Europe / Articol de Craig Turp / Traducere: Andrei Suba (Rador)

Sursa foto: pexels.com