În Helmand, fermierii afgani au de ales între opiu și foamete

„Suntem terminați. Seara, nu mai avem nimic de mâncare”. Asadullah a fost un cultivator prosper de mac în sudul Afganistanului timp de 20 de ani, până când decretul taliban a interzis brusc cultivarea acestei plante din care se extrage opiul și heroina, scrie AFP.

Cu 1,6 hectare în Helmand, cândva principala provincie producătoare de mac, acest fermier în vârstă de 65 de ani putea câștiga între 3.200 și 6.500 de euro într-un singur sezon – șase sau șapte luni.

„Acum abia obținem 25.000 de afgani” (325 de euro), a deplâns pentru AFP tatăl unei familii numeroase, cu fața emaciată și barba lungă și albă.

Asadullah „nu a primit nimic” când a semănat porumb, la fel ca vecinii săi din satul bucolic Torma, strivit de căldură și străbătut de pârâuri unde se joacă băieții.

„Pentru că nu aveam bani pentru îngrășăminte, mulți dintre noi am recurs la cultivarea fasolei mungo”, care crește ușor, dar dă puține rezultate.

Potrivit Oficiului Națiunilor Unite pentru Droguri și Criminalitate (UNODC), eradicarea macului a provocat anul trecut pierderi de aproape un miliard de euro agricultorilor afgani.

În aprilie 2022, decretul emirului Hibatullah Akhundzada de interzicere a cultivării macului în Afganistan, primul producător mondial, a dus la scăderea recoltei cu 95% în 2023.

La fel ca veniturile lui Lala Khan, 40 de ani, care recoltează bumbac împreună cu fiii săi.

„Cu opiul, câștigam 6.500 de euro din pământul meu, dar acum abia reușesc să obțin 325 de euro”, spune fermierul. „Obișnuiam să mâncăm carne la fiecare trei zile, acum o facem o dată pe lună”.

Opiu în toate casele

Lala Khan a primit „doar un sac de făină și un sac de îngrășământ”.

„Ce putem face cu asta?”.

Iar această cultură alternativă ar putea provoca pagube, avertizează ONG-ul International Crisis Group (ICG), deoarece bumbacul „este avid de apă într-o țară devastată de secetă”.

„Aceasta ar putea exacerba criza climatică”, continuă ICG, afirmând că «fermierii care au trecut la bumbac raportează deja o scădere a nivelului râurilor».

Ehsanullah, un fost cultivator de mac în vârstă de 55 de ani, este furios. „Plătim toate cumpărăturile noastre zilnice pe credit. Iar când recoltăm, plătim datoriile și nu ne mai rămâne nimic”.

În satul vecin Khumarai, imamul Bismillah explică în casa sa de lut că „80% din terenurile de aici erau cultivate cu mac și 20% cu grâu”.

„Acum cultivăm grâu iarna și porumb, fasole, bumbac și busuioc vara. Nu avem culturi alternative”.

„Cea mai mare cheltuială a noastră este zestrea”, în medie 500.000 de afgani (6.400 de euro) în Afganistan pentru mireasă. „Am putea să o plătim cu opiu, dar nu cu porumb și fasole”.

Astfel, toate familiile păstrează în casele lor o parte din opiul „vechi”. Imamul îl pune pe unul dintre copiii săi să aducă un lighean care conține o jumătate de kilogram de rășină maro produsă prin uscarea latexului extras din planta de mac.

„Majoritatea oamenilor păstrează câte ceva acasă, dar evită să spună acest lucru, de teama hoților”, spune el după ce deschide pliculețele de opiu.

“Pe sub mână”

În Maiwand, în provincia vecină Kandahar, vechea piață de opiu este pustie. Hunar, 40 de ani, vinde acum zahăr, ulei, ceai și dulciuri.

„Înainte, 600 până la 700 de oameni lucrau aici (pentru opiu). L-am vândut timp de 12 ani”, spune el. „Apoi a trebuit să acceptăm ordinul emirului”.

„Dar oamenii sunt foarte săraci. Dacă nu primesc ajutor (…) pentru irigații, de exemplu, riscă să rămână flămânzi și să se întoarcă la cultivarea opiului”, spune el.

„Nimeni nu-l mai vinde (pe piață), dar toată lumea are opiu”, spune un alt fost vânzător, vorbind sub rezerva anonimatului. „Este vândut în cantități mici, pe sub mână”.

„În general, oamenii au între 10 și 15 kilograme de opiu din recoltele vechi, pe care le vând doar contactelor lor”.

Nu toate provinciile au fost la fel de conforme ca Helmand în eradicarea macului.

În mai, ciocnirile dintre fermieri și brigăzile anti-narcotice venite să distrugă câmpurile de mac s-au soldat cu mai mulți morți în Badakhshan (nord-est). Unii au strigat „Moarte Emiratului”.

Pentru ICG, există doar soluții pe termen lung.

În primul rând, culturile care aduc profit, cum ar fi rodiile, smochinele, migdalele și fisticul. „Dar acestea necesită o contribuție imediată și timp înainte ca profiturile să poată fi realizate și infrastructurile îmbunătățite”.

Și, pe termen lung, „un plan de dezvoltare pentru ocuparea forței de muncă în afara agriculturii, deoarece realitatea este că un sector agricol fără droguri nu creează suficiente locuri de muncă”.

La rândul său, Misiunea de asistență a Organizației Națiunilor Unite în Afganistan (UNAMA) tocmai a propus discuții la Kabul privind ajutorul pentru culturile alternative, pe care talibanii îl solicită în mod constant.