În Marea Britanie, Laburiștii și Keir Starmer mai fac un pas către putere, în timp ce Conservatorii și Rishi Sunak sunt în agonie

Victoria categorică a Partidului Laburist în alegerile locale din Anglia de joia trecută confirmă avansul Laburiștilor în sondajele de opinie înaintea Conservatorilor, aflați la putere pe plan național din 2010.

Partidul condus de Starmer a adăugat opt noi consilii și un plus de 186 de consilieri și are acum majoritatea absolută în 51 din cele 107 din Anglia unde au avut loc alegeri, în timp ce partidul condus de premierul Sunak a pierdut aproape jumătate din mandatele de consilieri pe care le deținea în cele 107 consilii – 474 – ca și majoritatea absolută în 10 consilii.

Așa cum era de așteptat, candidatul Laburist Sadiq Khan a obținut un al treilea mandat de primar la Londra cu un avans de 11% în fața contracandidatei sale Conservatoare Susan Hall (43,8% – 32,7%), iar partidul lui Starmer a câștigat nouă din cele 11 scrutine de primari ai zonelor metropolitane, între care Birmingham (unde candidatul Laburist Richard Parker l-a învins pe fostul primar Conservator, Andy Street, cu o diferență de 1.500 de voturi din 600.000 exprimate), Manchester și Liverpool.

Aceste rezultate confirmă avansul mediu de 20% din sondajele de opinie pentru alegerile parlamentare care trebuie să aibă loc cel mai târziu în ianuarie 2025. Rezultatele extrem de slabe ale Partidului Conservator în scrutinul local nu vor face decât să accentueze panica multor deputați ai partidului de guvernământ condus de premierul Sunak.

În aripa de dreapta a partidului au fost exprimate deja nemulțumiri, prin vocea fostei ministre de interne, Suella Braverman, care a declarat la BBC că premierul Sunak trebuie să-și asume acest eșec usturător și să-și schimbe politicile. În ce fel? Să revină la politica tradițională a Partidului Conservator de reducere a impozitelor, să adopte o linie dură față de imigrație și să scoată Regatul Unit din Consiliul Europei, denunțând Convenția Europeană a Drepturilor Omului care potrivit deputatei Conservatoare împiedică măsuri mai radicale împotriva imigranților ilegali.

Atitudinea exprimată de Braverman are sprijin în rândul multor deputați Conservatori care-și văd mandatele amenințate la viitorul scrutin parlamentar. În sondajele de opinie, Partidul Reformei (fost Brexit) este cotat la 12%, scor care în condițiile scrutinului majoritar uninominal nu-i va aduce probabil niciun deputat, dar suficient ca să priveze Partidul Conservator de zeci de mandate, dat fiind faptul că majoritatea votanților partidului condus de Richard Tice sunt foști votanți Conservatori dezamăgiți.

Presiunea de trage Partidul Conservator spre dreapta nu este dată de dorința de a câștiga alegerile, pe care mulți în partid le consideră pierdute orice s-a întâmpla, ci de dorința unor deputați Conservatori de a-și salva locul în Camera Comunelor reducând atractivitatea votului Reformă.

Asta nu înseamnă că Partidul Laburist nu are și el propriile probleme pe flancul stâng, unde a pierdut voturi în favoarea Verzilor și a Partidului Muncitorilor, mai ales în circumscripțiilor unde procentul alegătorilor musulmani este mai ridicat, pe fondul poziției moderate a lui Starmer în conflictul dintre Israel și Hamas.

Dar după 14 ani de guvernare a Partidului Conservator, foarte mulți alegători doresc schimbarea pe plan național, așa cum au dorit-o în 1997 după 18 ani de guvernare Conservatoare și în 2010 după 13 ani de guvernare Laburistă. Iar Starmer, chiar dacă nu are charisma unui Tony Blair în 1997 sau David Cameron în 2010, a dovedit capacitatea de a rectifica linia partidului după excesele stângiste din perioada 2015 – 2020 când lider era Jeremy Corbyn. Și așa cum arată istoria politică a Marii Britanii, alegerile parlamentare sunt câștigate la centru, nu pe extreme.