În nordul Kosovo, plecarea lentă a sârbilor

Câți sârbi mai trăiesc în Kosovo? Nimeni nu îndrăznește să răspundă la această întrebare, cea mai inflamabilă din Balcani, dar pe străzile și școlile din Mitrovica răspunsul pare clar: din ce în ce mai puțini, relatează agenția AFP, citată de Rador.

„Douăzeci la sută dintre elevii care termină gimnaziul pleacă la liceu în Serbia, iar părinții lor merg cu ei”, spune Momcilo Trajkovic, președintele Forumului Național Sârb din Gracanica, o organizație neguvernamentală.

Cifrele domnului Trajkovic se referă la cele patru municipalități cu majoritate sârbă aflate la nord de râul Ibar, ai căror rezidenți au rămas în mare parte loiali Belgradului după declarația de independență a Kosovo în 2008.

„Nu există date”, își exprimă regretul Nenad Rasic, singurul membru sârb al guvernului kosovar, „din păcate, școlile își ascund numărul de elevi, la ordinul Belgradului, și mint spunând că numărul crește, în timp ce știm că scade drastic”.

La Belgrad, administrația responsabilă de problema Kosovo nu a răspuns întrebărilor AFP.

Serbia nu a recunoscut niciodată independența fostei sale provincii și a menținut – în zonele sârbe – așa-numitele instituții „paralele”, de la școli la spitale și fonduri de pensii. Un întreg sistem care garantează, în schimbul salariilor și subvențiilor, loialitatea minorității sârbe.

Dar venirea la putere a lui Albin Kurti, un fost lider studențesc care a devenit șef al partidului de stânga Vetëvendosje (Autodeterminare), a zdruncinat acest sistem. Nici nu se pune problema ca premierul să permită continuarea acestor birouri paralele: în ultimele luni, s-a apucat să le demonteze unul câte unul, mai întâi interzicând schimburile în dinari sârbi, până atunci tolerate, apoi cu închiderea oficiilor poștale și a administrațiilor.

Acum, sârbilor kosovari li se cere să aibă plăcuțe de înmatriculare kosovare, permise de conducere kosovare și conturi bancare în euro – moneda oficială a Pristinei.

În fine, asta pentru cei care rămân…

„Emigrația s-a accelerat de la dezmembrarea sistemului paralel”, spune Nenad Radosavljevic, activist și proprietar al canalului de televiziune MIR (pace, în sârbă, n.tr.) din Leposavic – una dintre cele patru municipalități din nord.

„Oamenii trăiesc cu frică”, adaugă el, „nu există viitor pentru sârbi aici. Nimeni nu le poate oferi unul: nici autoritățile de la Pristina, nici cele de la Belgrad, nici comunitatea internațională”, spune dl Trajkovic.

Mileva Zivkovic are 68 de ani. Această locuitoare din Mitrovica și-a văzut fiul plecând în Serbia acum 10 ani. „Oricine are niște bani și-a cumpărat ceva în Serbia, un adăpost, un apartament, ceva. Cei care nu au bani, ca mine, nu au de ales decât să rămână”.

O vecină care își baga capul înăuntru explică că familia ei nu a plecat încă. „Și regret”, adaugă ea, prezentându-se drept Rajka.

„Sârbii dispar din Kosovo. Dar, din păcate, nimeni nu notează, nimeni nu are date despre câți sârbi au plecat”, regretă dl Trajkovic.

La ordin Belgradului, minoritatea sârbă a boicotat toate recensămintele din 2008, lăsând Pristinei doar posibilitatea de a estima câți oameni au rămas și câți au plecat.

La rândul său, Belgradul are cifre, în special datorită instituțiilor paralele, dar nu le publică. Fapt care nu împiedică guvernul sârb să acuze în mod regulat Kosovo că vrea să „șteargă” sârbii.

Potrivit unui raport al International Crisis Group publicat în ianuarie, „peste 10% dintre sârbii kosovari au emigrat anul trecut”, iar acum sunt „sub 100.000”.

Comentând raportul, un alt ONG, European Stability Initiative, subliniază că acesta nu se bazează pe nicio sursă, „doar pe bunul simț”.

Milorad Petkovic, 75 de ani și o viață petrecută lucrând cu metalul, îi vede pe tineri „în căutarea unei vieți mai bune”.

„Din cei nouă nepoți ai mei, doar unul are un loc de muncă. Doi au plecat deja la Belgrad, unde sunt zidari, iar ceilalți își caută de lucru în Serbia. Vom rămâne singuri. Va fi greu”, recunoaște pensionarul.

„Persoana responsabilă pentru această situație este Kurti”, spune domnul Trajkovic. Înainte de a-și nuanța poziția, ca tot mai mulți sârbi.

Președintele sârb Aleksandar Vucic „nu poate fi exonerat de orice responsabilitate. El a mințit oamenii, nu ne-a ajutat să rămânem în Kosovo, ne-a folosit pentru a obține puterea, apoi pentru a rămâne acolo”.

„Aproape 40.000 de sârbi au părăsit Kosovo pentru Serbia de când a venit la putere” în urmă cu mai bine de un deceniu, adaugă activistul.

Pentru domnul Radosavljevic, sârbii kosovari au învățat, sub Vucic, „să le fie frică să creadă și mai ales să spună că el este responsabil pentru orice”.

„Mulți cred că așa este”, spune el. „Dar ei nu vorbesc despre asta”.