În preistorie copiii erau consideraţi drept intermediari ideali pentru lumea de dincolo, dezvăluie un studiu

Un nou studiu realizat de o echipă de cercetători israelieni a ajuns la concluzia că în preistorie copiii ar fi avut un rol spiritual unic în comunităţi, fiind implicaţi direct în crearea artei rupestre, dar şi în ritualurile ce se desfăşurau în peşteri, transmite luni agenția de știri TPS, citată de Agerpres.

Studiul, coordonat de Dr. Ella Assaf, Dr. Yafit Kedar şi Prof. Ran Barkai, toţi trei de la Universitatea din Tel Aviv, propune ipoteza conform căreia copiii nu erau doar participanţi la un proces educaţional ci erau consideraţi mediatori cu lumea spiritelor, capabili să comunice cu entităţi de pe alte tărâmuri. Aceşti copii, încă de la vârsta de 2 ani, erau purtaţi în incursiuni adânci în măruntaiele peşterilor, prin coridoare şi crevase înguste şi nu doar pentru a crea artă ci pentru a participa la ritualuri care constituiau punţi între lumea înconjurătoare şi lumea spiritelor.

Echipa a analizat dovezile arheologice provenite din peşteri ce conţin artă rupestră din Europa şi în special din Franţa şi Spania, unde au fost descoperite peste 400 de grote ce conţin reprezentări artistice cu vechimea cuprinsă între 40.000 şi 12.000 de ani. Pe lângă desenele rupestre, amprentele de mâini şi desenele cu degetul făcute de copii, au fost descoperite şi urme de paşi de copii în peşteri, alături de paşi de adulţi.

Rezultatele studiului au fost publicate în revista elveţiană Arts MDPI. Arta rupestră creată de oamenii preistorici reprezintă un fenomen care îi intrigă pe numeroşi oameni de ştiinţă. „Dovezile arată că şi copiii, unii chiar de la vârsta de 2 ani, participau la crearea artei rupestre”, conform lui Ella Assaf. „Prezenţa acestor copii atât de mici în aceste peşteri ridică o întrebare importantă: De ce erau purtaţi în expediţii periculoase şi epuizante spre adâncurile acestor grote? De ce erau acolo şi care era rolul lor în aceste ritualuri?”, a mai adăugat ea.

Ipoteza dominantă în rândul cercetătorilor este că aceşti copii participau la crearea de artă rupestră în principal în scop educativ, pentru a învăţa tradiţiile şi obiceiurile comunităţii din care făceau parte. Echipa coordonată de Ella Assaf a analizat şi datele existente cu privire la diferite culturi indigene în care copiii erau deseori consideraţi că ar avea calităţi speciale care îi transformă în mediatori între lumea înconjurătoare şi lumea spirituală.

Astfel, „copiii erau consideraţi nişte agenţi activi în societate, ce dispuneau de calităţi mentale şi cognitive unice, calităţi ce-i impunea ca intermediari ideali între această lume şi lumea cealaltă”, a mai susţinut ea.

Studiul conectează această idee cu rolul primordial al copiilor în societăţi preistorice, unde se credea că posedă abilitatea de a comunica cu entităţi cosmice sau din lumea subterană şi de a le transmite mesaje în numele comunităţii lor.

Conform lui Ran Barkai, societăţile preistorice considerau peşterile şi grotele drept porţi către lumea subterană. „Peşterile era considerate deseori locuri de conexiune unde oamenii puteau comunica cu entităţi cosmice sau din lumea subterană pentru a le solicita ajutorul în diverse probleme existenţiale”, a declarat el. În acest context, copiii mici era consideraţi deosebit de potriviţi pentru a asigura contactul dintre aceste lumi, din cauza naturii lor tranziţionale – abia veniţi pe această lume şi fără a fi încă integraţi complet în ea, ca adulţi. Astfel, copiii nu erau doar simpli participanţi la ritualurile care se desfăşurau în peşteri, ci erau esenţiali vieţii spirituale a comunităţilor lor.