În privința coronavirusului, Europa are de ales între a-și bloca sau nu economia. Țările au de făcut un compromis, ele trebuind să aleagă între sănătatea publică și stoparea creșterii economice

Franck Dattée descoperă acum cât de greu îi este să-și mențină afacerea în toiul unei pandemii, indiferent cât de des le-ar cere guvernul patronilor și angajaților să-și mențină ritmul economic.

”Deocamdată, aproape toți clienții noștri au hotărât să-și închidă șantierele în lucru“, afirmă Dattée, care în mod normal are 50 de angajați care se ocupă de instalațiile electrice de pe șantierele de locuințe și oferă sisteme de securitate.

(analiză preluată din Financial Times, via Rador)

Spre deosebire de premierul italian Giuseppe Conte, care, la sfârșitul săptămânii trecute, a decis închiderea tuturor companiilor de mai mică importanță pentru a împiedica răspândirea coronavirusului, guvernul francez le-a cerut în mod repetat companiilor să rămână deschise, iar angajaților le-a cerut să vină la serviciu chiar dacă activitatea lor nu asigură niște servicii esențiale, cum ar fi cele din sectorul alimentar.

“Trebuie să continuăm producția și să menținem țara în stare de funcționare “, a declarat președintele Emmanuel Macron săptămâna trecută, la două zile după ce țara a intrat în carantină, împiedicându-i pe oameni să iasă din case, excepție făcând drumul spre serviciu, aprovizionarea și un scurt timp acordat mișcării în aer liber.

Întrucât epicentrul pandemiei s-a mutat din Asia în Europa și în Statele Unite, guvernele se confruntă cu opțiuni dintre cele mai dure:  “Dacă își blochează industria și construcțiile, după ce spectacolele și deplasările au fost deja blocate, recesiunea rezultată le-ar afecta economiile pe o perioadă mai îndelungată; dacă nu fac asta, s-ar putea ca navetiștii și ceilalți salariați să se îmbolnăvească și să continue răspândirea virusului, prelungind criza din sănătate și regresul economic”.

Marți, președintele Statelor Unite, Donald Trump, a susținut că pandemia de coronavirus ar putea omorî mai puțini oameni comparativ cu o “recesiune masivă sau o depresie”.

“Nu este ușor să faci o comparație între o anume perioadă de timp și amploarea prăbușirii PIB-ului,” afirmă Gilles Moec, economist-șef la Axa. “Pe parcurs, dacă se închid niște sectoare mai puțin importante, dar tu te confrunți cu o perioadă mai scurtă de blocaj, s-ar putea să nu pierzi prea mult într-un an”.

S-ar putea ca țările europene care se gândesc la impactul economic al măsurilor adoptate în vederea anihilării pandemiei să privească China oarecum alarmate. Săptămâna trecută, Biroul Național de Statistică din China a prezentat niște indicatori economici destul de mici pentru perioada ianuarie-februarie – epidemia de coronavirus a început în provincia Hubei pe la mijlocul lunii ianuarie. Printre acești indicatori s-au numărat o scădere fără precedent la nivel anual a producției industriale și o scădere cu 20,5% a vânzărilor cu amănuntul.

În februarie, președintele Xi Jinping a subliniat că trebuie evitate “concedierile în masă“. Băncile controlate de stat au fost sfătuite să prelungească creditele acordate unor firme care acum au probleme. Cu toate astea, unii economiști estimează că s-ar putea ca, în primul trimestru al anului, creșterea economică să înregistreze un regres, atingând un procent de 11% la nivel anual. Începând din anul 1976, guvernul chinez nu a mai raportat niciun fel de regres economic de la un an la altul.

În prezent, în toată Europa au loc dificile negocieri între guverne, patroni, sindicate și angajați, pe de o parte, și medicii acum greu încercați, pe de altă parte, care preferă în general un consemn cât mai larg la domiciliu pentru a mai reduce din presiunile la care sunt supuse spitalele. Una dintre cele mai aprinse dezbateri se poartă în Suedia, unde oamenii de afaceri, cercetătorii și jurnaliștii încercă să vadă dacă aceste măsuri merită să fie luate având în vedere dezastrul economic pe care îl provoacă. În Franța, la sfârșitul săptămânii trecute, guvernul a ajuns cu dificultate la un acord cu patronatele din sectorul construcțiilor, un pivot important al economiei care asigură 1,5 milioane de locuri de muncă și acoperă aproape 6% din PIB, după ce ministrul muncii, Muriel Pénicaud, le-a acuzat că, sfătuind companiile să se închidă, dau dovadă de “defetism“.

Cele două părți au convenit continuarea activității ”pentru a se evita blocarea șantierelor de construcții, un blocaj care nu ar afecta doar firmele din domeniu, ci și întregul lanț economic de aprovizionare “. În același timp, vor fi susținute măsuri menite să îi protejeze pe angajați – unii dintre ei invocând totuși așa-zisul “droit de retrait” – un drept al francezilor de a absenta de la serviciu în caz de pericol – pentru a evita răspândirea coronavirusului.

Constructorii din Regatul Unit s-au plâns că sfaturile lui Boris Johnson, legate de posibila închidere a șantierelor, au fost confuze. În absența unui mesaj clar, marți, Taylor Wimpey, patronul uneia dintre cele mai mari firme de construcții britanice, a anunțat închiderea tuturor șantierelor.

În Spania, unde activitatea șantierelor și vânzarea oricăror lucruri, de la saltele la echipament sportiv, continuă, disputele pe tema blocajului au făcut ca guvernul central să se declare împotriva anumitor regiuni.

Quim Torra, șeful administrației locale catalane, a pledat pentru o “consemnare la domiciliu“ în stil italian, afirmând că trebuie exceptați numai ”angajații care asigură servicii importante“. Murcia, o regiune din sud-estul Spaniei, a ordonat “închiderea totală a regiunii cu excepția unor servicii minime“, dar guvernul central, forul decizional în privința urgențelor, a declarat că decretul nu are temei legal.

Preluând exemplul francezilor, Nadia Calviño, vicepremierul Spaniei pentru probleme economice, a subliniat necesitatea “menținerii activității și a locurilor de muncă astfel încât să existe o bază adecvată în vederea unei relansări economice după ce criza din sectorul sănătății va fi depășită”.

Chiar și recentele interdicții economice din Italia nu sunt tocmai totale. “Vom încetini motorul productiv al țării, dar nu-l vom opri “, a spus premierul Conte, deși guvernul său a hotărât că orice fabrică sau firmă care “nu este absolut necesară, crucială sau indispensabilă” să fie închisă până pe 3 aprilie.

Sindicatele afirmă că măsurile nu au fost îndeajuns de dure încât să îi protejeze pe angajați, iar Confederația Italiană a Muncii a amenințat cu o grevă generală în sprijinul sănătății. Dar Confindustria, confederația oamenilor de afaceri, a adresat o scrisoare premierului, cerându-i să asigure lanțurile esențiale de aprovizionare și să sprijine serviciile care le permit companiilor să își continue susținut activitatea.

Deși unele mari companii își continuă în mod precaut sau își reduc producția – luni, Airbus a anunțat redeschiderea parțială a fabricilor sale din Franța și Spania – pentru micii angajatori, disputele pe tema procentului de activitate economică sunt în general în stadiu de enunț, ca în cazul lui Dattée. El nu dispune de măști sau de gel dezinfectant pentru angajații săi, iar sistemele online, menite să asigure gestionarea ajutoarelor de șomaj pentru personalul concediat, au fost extrem de congestionate.

“Firmele de afaceri așteaptă clarificări”, spune el. “În prezent, ne aflăm într-o stare de totală incertitudine”.

Articol de Victor Mallet – Paris, Daniel Dombey – Madrid și Miles Johnson – Roma / Traducerea: Alexandru Danga