Înalta Curte a stabilit că nu se consideră în termen sesizarea cu rechizitoriu formulată în ultima zi a termenului calculat potrivit Codului de Procedură Penală / Chestiunea de drept a fost ridicată de către procurorul general

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis, luni, la sesizarea procurorului general, că nu se consideră în termen sesizarea cu rechizitoriu formulată în ultima zi a termenului calculat potrivit articopului art. 269 din Codul de Procedură Penală, transmite News.ro.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) a stabilit, luni, că nu se consideră în termen sesizarea cu rechizitoriul – prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului faţă de care s-a dispus o măsură preventivă sau cu propunerea de prelungire a duratei măsurii arestării preventive ori a arestului la domiciliu – formulată în ultima zi a termenului, calculat potrivit art. 269 alin. (1), (2) şi (4) din Codul de procedură penală (Cpp).

“Admite recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 207 alin. (1), art. 222 alin. (4) şi art. 235 alin. (1) din Codul de procedură, stabileşte că nu se consideră în termen sesizarea cu rechizitoriul prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului faţă de care s-a dispus o măsură preventivă sau cu propunerea de prelungire a duratei măsurii arestării preventive ori a arestului la domiciliu, formulată în ultima zi a termenului, calculat potrivit art. 269 alin. (1), (2) şi (4) din Codul de procedură penală. Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 474 alin. (4) din Codul de procedură penală. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 februarie 2025”, a decis ÎCCJ.

Procurorul general al României a solicitat instanţei supreme să se pronunţe asupra problemei de drept referitoare la “legalitatea formulării propunerii cu privire la măsurile preventive în cazul înaintării rechizitoriului, împreună cu dosarul cauzei, a depunerii propunerii de prelungire a arestării preventive sau a arestului la domiciliu în ultima zi a termenului prevăzut de art. 207, alin. (1) şi, respectiv, art. 222, alin. (4), şi art. 235, alin. (1),din Codul de procedură penală, calculat potrivit dispoziţiilor art. 269, alin. (1), (2) şi (4) din acelaşi cod“, ţinând cont de respectarea dreptului la apărare.

Această problemă a apărut în cauzele în care formularea propunerii cu privire la măsurile preventive în cazul înaintării rechizitoriului, împreună cu dosarul cauzei sau a depunerii propunerii de prelungire a arestării preventive sau a arestului la domiciliu, a avut loc în ultima zi a termenului de “cel puţin 5 zile” prevăzut de art. 207, alin. (1) şi, respectiv, art. 222, alin. (4) şi art. 235, alin. (1) din Codul de procedură penală, calculat potrivit art. 269, alin. (1), (2) şi (4) Cpp.