G4Media.ro

☰

Înalta Curte dezbate în aprilie dacă deciziile CJUE privind prescripţia încalcă hotărârile…

Marin Anton
sursa foto: Agerpres

Înalta Curte dezbate în aprilie dacă deciziile CJUE privind prescripţia încalcă hotărârile CEDO / În cazul Marin Anton, fostul deputat acuzat de o mită de peste 5 milioane de euro, Curtea de Apel București a ajuns la concluzia că se încălcă drepturile omului, dacă se aplică deciziile CJUE

Anchete • 14 Februarie 2024 • • 11 comentarii

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală de la Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) dezbate pe 22 aprilie 2024 dacă deciziile Curţii de Justiţie a UE (CJUE) privind prescripţia încalcă deciziile Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO), potrivit portalului Instanței Supreme.

Este vorba de o sesizare a Curții de Apel București (CAB) formulată imediat după primul verdict al ÎCCJ care a respectat deciziile CJUE privind prescripția.

În decizia din 1 februarie 2024 prin care întreabă ÎCCJ dacă sunt încălcate drepturile omului în situația în care sunt puse în aplicare deciziile CJUE privind prescripția, judecătoarele CAB Andreea Ionescu și Alina Radu au susținut că – din punctul lor de vedere – se încalcă drepturile omului prin aplicarea deciziilor CJUE.

Timeline cu deciziile instanțelor naționale și europene privind prescripția:

MIZA: Dacă nu se aplică deciziile CJUE, faptele penale se prescriu mai repede într-un interval mai mare, 2014 – 2022, și mai mulți inculpați scapă prin prescripție, au explicat experții consultați de G4media.ro.

Ultimele exemple: familia Cosma din Prahova și fostul deputat PNL Marin Anton

De ce Curtea de Apel București a încetat procesul penal împotriva fostului deputat acuzat că a primit o mită de peste 5 milioane de euro

Pe 12 februarie 2024, judecătoarele Alina Radu și Claudia Jderu de la CAB au decis să înceteze procesul penal ca urmare a intervenirii prescripției în dosarul fostului deputat PNL Marin Anton, acuzat că a primit o mită de peste 5 milioane de euro. La fond, la Tribunalul București, Anton primise 5 ani de detenție cu executare.

Judecătoarele nu au aplicat deciziile CJUE privind prescripția pe motiv că se încalcă drepturile omului.

Judecătoarea Claudia Jderu a constatat că – dacă s-ar aplica decizile CJUE privind prescripția – termenul general de prescripție de 8 ani pentru fapta de luare de mită de care era acuzat Marin Anton s-ar dubla (s-ar aplica prescripția specială), prin urmare, fapta s-ar prescrie abia în 2025. Judecătoarea a conchis însă că, în aceste condiții, s-ar încălca deciziile CEDO.

”Aplicându-se art. 5 (1) rap. la art. 2 din Convenția din 1997 privind lupta împotriva corupției care implică funcționari ai UE sau funcționari ai statelor membre ale UE care abordează anumite acte de corupție care implică astfel de funcționari la nivel general astfel cum a fost interpretat pentru identitate de raţiune prin Hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene pronunţate în data de 24 iulie 2023 în cauza C-107/23 PPU, în cauză devin incidente dispoziţiile art. 154 alin. 4 C.proc.pen. termenul de prescripţie a răspunderii penale devenind astfel de 16 ani, adică se va împlini în cauză, în cursul anului 2025.

Întrebarea legitimă pe care ne-o adresăm în aceste condiţii este aceea dacă nu ne aflăm în situaţia premisă interzisă de art.7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, respectiv dacă nu operează o reactivare a răspunderii penale după expirarea termenului de prescripție inițial, ipoteză în care, potrivit Curţii Europene a Drepturilor Omului, sunt desconsiderate cerințele de legalitate (nullum crimen, nulla poena sine lege) și previzibilitate.

În opinia mea răspunsul nu poate fi decât afirmativ, neavând relevanţă faptul că, în speţă, nu a operat o prelungire a termenului de prescripţie ca urmare a unei modificări legislative, ci ca urmare a aplicării unei hotărâri obligatorii a instanţei de la Luxembourg”, a arătat judecătoarea Jderu.

Cine sunt cele două judecătoare

Alina Radu este una dintre judecătoarele care, pe 1 februarie, au decis să sesizeze ÎCCJ și să întrebe Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală dacă se încalcă drepturile omului apărate de CEDO în situația în care sunt puse în aplicare deciziile CJUE privind prescripția.

Judecătoarea Claudia Jderu a fost pe lista de 3 propuneri ale Guvernului României privind desemnarea judecătorului român la CEDO. Pănă la urmă a fost desemnat avocatul Sebastian Rădulețu.

Claudia Jderu a făcut parte din completul care l-a condamnat pe fostul primar al Capitalei, Sorin Oprescu, la 10 ani și 8 luni de detenție efectivă pentru corupție. Jderu este și judecătoarea care le-a condamnat în primă instanță la 8 ani, respectiv 5 ani de detenţie, pe Elena Udrea şi Ioana Băsescu. Ulterior, Udrea a blestemat-o pe judecătoarea Jderu. Magistratul a făcut parte şi din completul care l-a trimis după gratii pe fostul sforar PSD Viorel Hrebenciuc, condamnat la 3 ani de detenţie efectivă în dosarul Giga TV.

În ultimii ani însă, judecătoarea Jderu a decis achitări în dosarul Belina și al fostului polițist Dan Hosu, soțul ex-șefei DIICOT Giorgiana Hosu.

Acuzațiile aduse fostului deputat Marin Anton

DNA l-a acuzat pe Marin Anton – fost deputat PNL, fost pedelist – că, în 2009, pe când era secretar de stat în Ministerul Transporturilor, a primit o mită de 5,3 de euro de la compania italiană Astaldi, repezentând un comison de 3,5 la sută din valoarea proiectului de modernizare a aeroportului Otopeni (construcția noului terminal).

Banii ar fi fost încasați de Marin Anton printr-un intermediar. Compania italiană ar fi încheiat un contract de subantrepriză cu firma controlată de Marin Anton prin intermediar și i-a virat suma de 5,3 milioane de euro pentru ”lucrări de organizare șantier care nu au fost executate în realitate”, potrivit DNA.

Urmărește mai jos producțiile video ale G4Media:

Disclaimer:
- G4Media nu a cerut și nu a primit niciodată fonduri guvernamentale direct sau sub forma unor campanii de informare. Acesta este un ajutor de stat mascat care distorsionează piața de media și este inacceptabil. De asemenea, G4Media nu acceptă bani de la partidele politice în afara campaniilor electorale. Publicitatea electorală marcată ca atare este normală în perioada alegerilor.

- G4Media nu a primit și nu acceptă reclame de la industrii precum jocuri de noroc, pariuri, alcool și tutun. Este strict opțiunea G4Media. Nu promovăm vicii care pot distruge sănătatea, viața sau cariera unor oameni.

Tags: , , , , , , , ,
Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Citește și...

Dosarul în care Marian Vanghelie a fost condamnat în primă instanță la 11 ani de închisoare pentru cea mai mare mită din istoria DNA: Procurorii au avertizat că ultima șansă ca dosarul să NU se prescrie este 17 decembrie 2024 / Instanțele au acordat termen în ianuarie și februarie 2025

Anchete • 18 Noiembrie 2024 • •
16 comentarii

Tribunalul UE respinge, în rejudecare, pretenţiile fraţilor Micula privind despăgubiri de aproape 400 de milioane de euro din partea României / Banii au fost deja plătiţi de Guvernul Orban după ce iniţial fraţii Micula câştigaseră la Tribunalul UE şi la Tribunalul Arbitral de la Washington

Anchete • 8 Octombrie 2024 • •
4 comentarii

Înalta Curte extinde plaja în care dosarele se prescriu mai repede și la faptele comise înainte de mai 2022, dar anchetate după această dată / Exemplu: dosarul 10 August se prescrie mai repede, în august 2026

Anchete • 16 Septembrie 2024 • •
9 comentarii

11 comentarii

  1. Foarte bine,să se pronunțe ICCJ ,numai că situațile premisă reținută în motivarea Curții de Apel București și anume intervenirea unui termen de prescripție inițial al răspunderii penale și o prelungire a termenului de prescripție făcută ulterior de CJUE pe cale de modificare legislativă nu au existat și nu există în fapt,fiind deci nereale,false.Cele două decizii ale CJUE referite nu au dispus prelungirea termenelor de prescripție fixate de legislația română-respectiv de art.154 al.1 CP-prescripția generală și art.155 al.4 CP-prescripția specială,așa cum în mod nereal se insinuează,cele două texte existând dintotdeauna în legislația penală română,nefiind niciodată abrogate expres sau tacit și nici declarate neconstituționale.Ele au rămas neabrogate expres sau tacit și după deciziile CCR 297/2018 și 358/2022,al căror singur efect a fost faptul că între 25 iunie 2018 și 30 mai 2022(când prin act normativ a fost reintrodus textul art.155 al.1 privind întreruperea cursului prescripției care-și incetase efectele juridice începând cu data de 25 iunie 2018,dar până atunci existase și se bucura de prezumția de legalitate și constituționalitate) niciun act de procedură nu putea întrerupe cursul prescripției,repet situație valabilă pentru toată perioada 25 iunie 2018-30 mai 2022,nu și anterior acestei date,căci potrivit art.147 al ultim din Constituția României deciziile CCR se publică în Monitorul Oficial și au putere numai pentru viitor.Încălcând flagrant acest text legal din Constituție,ICCJ prin decizia 67/2022 a extins domeniul de aplicare al deciziilor CCR referite și pentru trecut anterior datei de 25 iunie 2018 și de aceea ambele decizii ale CJUE ,atât cea din 24 iulie 2023 ,cât și cea din 09 ianuarie 2024 ,i-au cerut României,în conformitate cu art.325 din TFUE și cu art.49 din Cartă,să aplice cele două decizii ale CCR referite și Constituția României,să se conformeze lor,să se conformeze legii,ci nu deciziei ICCJ 67/2022,care încalcă atât deciziile CCR în materie ,cât și Constituția României-art.147 al.ultim.,negăsindu-și corespondent în legea națională în niciun fel.Când spun în niciun fel ,fac referire la faptul că nici principiul aplicării legii mai favorabile nu era incident în cauză potrivit legii naționale,așa cum a statuat ICCJ în decizia 67/2022,căci sediul acestei materii pentru situația dată,respectiv art.5 al.2 CP,prevede clar și fără echivoc faptul că dispozițiile legii penale mai favorabile se aplică în cazul unei prevederi legale declarate neconstituționale numai dacă acea prevedere a conținut pe perioada cât s-a aflat în vigoare dispoziții mai favorabile suspecților sau inculpaților,ceea ce nu este cazul de față ,căci textul incident al art.155 al.1 CP privind întreruperea prescripției a conținut întotdeauna dispoziții mai nefavorabile suspecților sau inculpaților.Cu alte cuvinte este interzis prin lege expres să opereze principiul legii mai favorabile în cauză,per a contrario legiuitorul cerând deci să opereze principiul activității legii penale în timp.Și cu toate acestea ICCJ încălcănd legea națională ,respectiv art.147 al.ultim din Constituția României,deciziile CCR 297/2018 și 358/2022 și art.5 al.2 CP,a adus în discuție în mod nelegal principiul aplicării legii penale în timp,în fapt și în drept neincident în cauză în decizia 67/2022.Practic CJUE prin cele două decizii pronunțate a cerut instanțelor române să se conformeze Constituției României -art 147 al.ultim,deciziilor CCR 297/2018 și 358/2022,Codului penal.român,art.5 al.2 CP,art.154 CP,art.155 al.4 CP(text de lege neabrogat niciodată ,nici expres,nici tacit și nici declarat neconstituțional și prin urmare care a produs și produce legal consecințe juridice pentru actele de procedură anterioare datei declararii ca neconstituționale a textului conivent al art.155 al.1 CP,respectiv datei de 25 iunie 2018,până la care s-a bucurat de prezumția de legalitate și constituționalitate).Nicidecum prin cele două decizii ale CJUE referite nu s-a modificat legislația română ,prin impunerea unui termen de prescripție nou care să-l prelungească pe cel stabilit de legislația română.În aceste condiții situații premisă precum cele din motivarea hotărârii CAB în cazul deputatului Anton,precum termen inițial de prescripție,termen de prescripție prelungit ,reactivare a răspunerii penale peste așa-zisul termen inițial de prescripție nu au existat și nu există în fapt,fiind invocate în mod neîntemeiat.

  2. Și pentru că tot suntem în câmpul situațiilor premisă nereale,inexistente în fapt și în drept ,dar invocate pentru a fundamenta încălcarea legii ,nu putem trece cu vederea nici sintagma sau situația juridică falsă,nereală prin omisiunea redării integrale sau prin redare parțială cu care a operat ICCJ în decizia nr.67/2022-aceea de cod penal care nu mai prevede întreruperea cursului presripției.Un asemenea cod penal nu a existat în fapt niciodată și nu există nici în prezent, fiind vorba în realitate de cod penal care nu mai prevede întreruperea cursului prescripției din 25 iunie 2018,dar menține în vigoare prescripția specială a răspunderii penale,aceste ultime aserțiuni fiind trecute sub tăcere de ICCJ în decizia evidențiată.Un astfel de cod nu crează nicio situație juridică mai favorabilă inculpaților judecați în diferite perioade de timp sub efectele lui,ci conduce la aplicarea principiului activității legii penale în timp,cu împlinirea termenelor de prescripție în raport de cazurile concrete prevăzute de lege.Prin utilizarea unei sintagme nereale,false, prin redare parțială sau omisiunea redării integrale, aceea de cod penal care nu mai prevede întreruperea cursului prescripției în locul celei reale,existente faptic,de cod penal care nu mai prevede întreruperea cursului prescripției,dar menține în vigoare prescripția specială a răspunderii penale potrivit art.155 al.4 CP,ICCJ prin decizia 67/2022 a aplicat greșit principiul legii mai favorabile, contrar prevederilor art.5 al.2 CP care interzicea expres acest lucru ,și-a conferit atribute pe care legea organică de organizare și de funcționare și Constituția României nu i le conferă,interferând cu atributele autorității legiuitoarte-Parlamentul, prin abrogarea sau considerarea ca abrogată temporar cu de la sine putere începând cu 25 iunie 2018 instituția prescripției speciale a răspunderii penale,deși ea nu a fost abrogată niciodată,nici expres,nici tacit și nici declarată neconstituțional .

  3. Oricum eu cred că în hotărârea CAB citată s-a făcut totuși o aplicare greșită a legii mai favorabile,căci pentru inculpat mai favorabil era Vechiul cod penal din 1968,în forma în vigoare la data săvărșirii faptelor(și până în 2012),potrivit căruia ,prescripția specială se împlinește dacă durata termenului este depășită cu jumătate(ulterior din 2012 a apărut modificarea cu încă o dată) și chiar dacă pedeapsa pentru luare de mită era mai mare atunci ,ca și termenul general de prescripție de 10 ani,prin depășirea acestuia cu jumătate ,deci cu 5 ani,se ajungea la 15 ani socotiți de la data faptelor-iulie 2009,ceea ce înseamnă că prescripția specială a răspunderii penale se împlinea în iulie 2024.

  4. Atata de rotim in jurul cozii. Omul asta a luat mita si trebuie sa plateasca. Despre ce drepturi ale omului vorbim?

  5. Mita este un drept câștigat. Din câte înțeleg.

  7. Dar oare drepturile mele de cetatean platitor de taxe si impozite nu sunt incalcate prin toate aceste reglementari duse in extrem, care aduc impunitate infractorilor? Sau eu am dreptul doar sa fiu corect ca sa aiba altii ce fura?

    • Adevărat. Hoțul rămâne hoț indiferent de decizia unui judecător orb.

    • Mihu, asta cu hotul tot hot ramane, chiar daca nu este condamnat, este ca cea din popor, ca te va bate Dumnezeu pe cealalta lume.

  8. Instanța supremă va trebui să răspundă fără doar și poate,în primul rând prin vocea judecătorului raportor, la următoarele întrebări,pentru a putea lămuri chestiunea de drept analizatăȘ
    -în ce constă pretinsa încălcare a drepturilor omului,recte art.7 și 49 din CEDO sau pretinsa încălcare a principiilor de legalitate și previzibilitate (în concret principiile nulla poena sine lege,nullum crimen sine lege)?
    -a existat vreo modificare legislativă a dispozițiilor legale privind termenele de prescripție a răspunderii penale,cele generale și cel special,definite de art.154 al.1CP și art.155 al.4 CP,consecutiv și ulterior emiterii deciziilor CCR 297/2018 și 358/2018,în sensul prelungirii acestor termene sau abrogării vreunuia dextele de lege care le reglementează,iar în caz afirmativ să se indice dispozițiile legale prin care s-a produs modificarea respectivă
    -dacă nu a existat nicio modificare legislativă a dispozițiilor legale privind prescripția răspunderii penale în România-generală și specială în legislația națională și cea europeană,pot fi considerate ca existente în realitate situații premisă ca cele de termen legal inițial de prescripție a răspunderii penale,termen legal prelungit de prescripție a răspunderii penale,reactivare a răspunderii penale peste pretinsul sau așa zisul termen inițial legal de prescripție a răspunderii penale?În caz afirmativ care sunt dispozițiile legale care definesc acei termeni,cu indicarea concretă a acestora
    -a fost sau nu previzibilă,cunoscută atât pentru părți ,cât și pentru organele judiciare existența de la bun început și pe tot parcursul perioadei analizate a instituției prescripției speciale a răspunderii penale prevăzută de art.155 al.4 CP, iar în caz afirmativ se poate vorbi de o încălcare a previzibilității legii și pe ce temei?În cazul negativ,în care se pretinde că prescripția specială a răspunderii penale definită de art.155 al.4 CP nu a fost prevăzută și cunoscută de către părți și organele judiciare,care au fost dispozițiile legale prin care ea a fost abrogată expres,tacit sau declarată neconstituțională?
    -care este standardul național de protecție în materie-Constituția României,prin art.147 al ultim și deciziile CCR 297/2018 și 358/2022 și Codul penal-art.5 al.2,art.154 al.1 CP și art.155 al.4 CP sau decizia ICCJ 67/2022 care conține prevederi contrare acestor prevederi legale și le încalcă în mod evident?În acest sens,cum justifică ICCJ în decizia 67/2022 aplicarea principiului legii penale mai favorabile ,în condițiile în care art.5 al.2 CP care constituie sediul materiei,interzice expres în cazul concret aplicarea acestui principiu,pe motiv ca textul art.155 al.1 CP a conținut pe perioada căt a fost în vigoare dispoziții mai nefavorabile inculpatului/suspectului,care permiteau întreruperea termenului prin orice act de procedură?Dacă nu a fost abrogată sau declarată neconstituțională niciodată prescripția specială a răspunderii penale prev de art.155 al.4 CP, cum explică instanță luarea ei în considerare ca abrogată temporar pe periada 25 iunie 2018-30 mai 2022,prin folosirea sintagmei nereale,false prin omisiunea redării integrale sau redare parțială de cod care nu mai prevede întreruperea cursului prescripției răspunderii penale în locul celei reale,existente faptic de cod penal care nu mai prevede întreruperea cursului prescripției de la 25.06.2018,dar păstrează in vigoare prescripția specială a răspunderii penale?
    -în contextul dat în ce mod încalcă cele două decizii ale CJUE drepturile omului,principiile legalității și previzibilității ,conform art.7 și art.49 din CEDO așa cum se pretinde?Recunoaște instanță supremă că și cele două decizii ale CJUE în discuție au analizat aceste aspecte ridicate de partea românăși s-au pronunțat motivat,cu argumente în sensul respingerii acestora?În caz afirmativ poate instanța națională supremă să contracareze aceste argumente?
    În încheiere îmi permit să relev că încălcarea Constituției și a legilor țării,inclusiv a Codului penal este abatere disciplinara de exercitare cu rea credință sau grava neglijență care poate fi imputată oricărui magistrat,cu aplecare către judecătorul raportor în cazul hotărârilor date în materia dezlegării unor chestiuni de drept sau de recurs în interesul legii.Magistrații trebuie să dea dovadă că nu aduc atingere prestigiului social al instituției și funcției,demnității de magistrat,nu prejudiciază imaginea justiției prin acte nelegale și nu vulnerabilizează sistemul judiciar român din interior.

  9. Se incalca dreptul la furat. Care-i diferenta intre Marin Anton si magistratii cu salarii si pensii speciale imense si nemeritate?

  11. Cu tot respectul, dar nu CEDO ar trebui sa constate daca aplicarea deciziilor CJUE incalca sau nu Convenția?