Inamicul Marelui Uriaș Prietenos revine cu precizări: Intervenția mea de atunci a adus mari servicii de vânzare editurii românești / Eu însumi am avut impresia că sunt agent de marketing al simpaticului uriaș al lui Dahl

Deputatul PSD, Marius Eugen Ostaficiuc, a trimis câteva precizări legate de articolul G4Media.ro în care era prezentat faptul că, în 2015, a sesizat Oficiul pentru Protecția Consumatorilor (OPC) pentru așa-zise greșeli gramaticale din cartea ”Marele Uriaș Prietenos” a lui Roald Dahl.

”Una peste alta, cred că intervenția mea de atunci a adus mari servicii de vânzare editurii românești care a tradus și difuzat cartea respectivă. Eu însumi am avut impresia că sunt agent de marketing al simpaticului uriaș al lui DAHL.
Și ar mai fi ceva: la câte probleme are sistemul educațional românesc, cred că, astăzi, modul în care vorbește un personaj fictiv ar trebui să fie ultima noastră grijă”, se arată în precizările deputatului PSD, pentru care modul în care vorbește personajul lui Dahl a reprezentat o problemă atât de importantă, încât s-a adresat insituțiilor statului.

Ostaficiuc susține că decizia a sesiza autoritatea a venit ”la solicitarea unor părinți îngrijorați că limbajul agramat al Uriașului prietenos din cartea lui Roald Dahl ar putea afecta deprinderile lingvistice ale copiilor lor” și că ”îngrijorarea părinților mi s-a părut legitimă”.

El a adăugat că ”Demersul meu a fost unul civic, impulsionat și de reacțiile unor părinți ce mi-au semnalat aceste aspecte. Era și perioada în care se folosea tot mai mult Google translate, metodă de traducere aproximativă. Nu îmi propusesem să mă răfuiesc nici cu Editura, nici cu Dahl, nici cu Uriașul, ci doar atrăgeam atenția unei instituții a statului, în speță OPC, asupra unei probleme.”

Deși afirmă că ”între timp” a citit cartea, Ostaficiuc încă susține că ”În continuare cred că, scoase din context, practicile acestea de mutilare lingvistică au gradul lor de periculozitate. Pe de altă parte, însă, când ai imaginea întregului, le percepi ca simple și nevinovate jocuri lingvistice. Pe un teren tânăr, pot apărea oricând greșeli care, odată sădite, vor putea fi eradicate mult mai anevoios decât dacă se cunoaște forma/structura corectă. Nu o spun eu, o spun tratatele de pedagogie.” și crede că ”În consecință, orice cadru didactic care recomandă o carte trebuie să își asume și un set de recomandări. Pare o sarcină ușoară, dar este un act didactic care implică exigență și profesionalism.”

Iată punctul de vedere trimis integral:

”În 2015, la solicitarea unor părinți îngrijorați că limbajul agramat al Uriașului prietenos din cartea lui Roald Dahl ar putea afecta deprinderile lingvistice ale copiilor lor, am dus, într-adevăr, în spațiul public acel subiect. Am citit pasaje din modul în care personajul se exprima și, la vremea aceea, îngrijorarea părinților mi s-a părut legitimă.

De asemenea, am considerat că e vorba despre o deficiență de traducere în limba română și că Editura Artur a fost neglijentă, lăsând să se strecoare în carte o serie de greșeli. Demersul meu a fost unul civic, impulsionat și de reacțiile unor părinți ce mi-au semnalat aceste aspecte. Era și perioada în care se folosea tot mai mult Google translate, metodă de traducere aproximativă. Nu îmi propusesem să mă răfuiesc nici cu Editura, nici cu Dahl, nici cu Uriașul, ci doar atrăgeam atenția unei instituții a statului, în speță OPC, asupra unei probleme.

Între timp mi-am nuanțat opinia. Am citit cartea, am înțeles mizele autorului și modul de construcție a personajului și, sincer să fiu, am devenit eu însumi un simpatizant al Uriașului cu pricina. În continuare cred că, scoase din context, practicile acestea de mutilare lingvistică au gradul lor de periculozitate. Pe de altă parte, însă, când ai imaginea întregului, le percepi ca simple și nevinovate jocuri lingvistice.

Pe un teren tânăr, pot apărea oricând greșeli care, odată sădite, vor putea fi eradicate mult mai anevoios decât dacă se cunoaște forma/structura corectă. Nu o spun eu, o spun tratatele de pedagogie.

Iulian Tănase a scris o carte similară ( „Aventurile lui Sacha în castelul fermecat”); această carte poate fi lesne recomandată elevilor din clasele a 5-a, a 6-a, însă, la nivelul claselor a 2-a sau a 3-a, învățătorul trebuie să avertizeze elevul privitor la erorile gramaticale care, într-adevăr, dau autenticitate personajului și cărții.

În consecință, orice cadru didactic care recomandă o carte trebuie să își asume și un set de recomandări. Pare o sarcină ușoară, dar este un act didactic care implică exigență și profesionalism.

Imaginația unui scriitor nu poate fi contestată. Nici libertatea lui de exprimare. Abaterile de la adevăr, realitate sau de la normele limbii literare fac parte din resursele artei literare și ale limbajului artistic. În cazul unor copii din ciclul primar, când proprietatea termenilor și corectitudinea utilizării acestora, relativ confuze încă, ține de etica profesorului să atragă atenția elevilor asupra eventualelor abateri de la regulile de exprimare corectă. Dacă nu se respectă acești pași, posibilitatea ca elevul să își însușească în mod eronat anumite forme ale cuvintelor, structuri lingvistice etc. este foarte mare.

In mod similar putem aprecia ca autorul I.L.Caragiale a folosit in mod agramat titlul cărții: „D’ale carnavalului”, când trebuia sa folosească în mod corect, „De-ale carnavalului” . Dar…. fiind un autor pe care îl cunoșteam, am renunțat la sesizarea la OPC. Glumesc, desigur!

Una peste alta, cred că intervenția mea de atunci a adus mari servicii de vânzare editurii românești care a tradus și difuzat cartea respectivă. Eu însumi am avut impresia că sunt agent de marketing al simpaticului uriaș al lui DAHL.
Și ar mai fi ceva: la câte probleme are sistemul educațional românesc, cred că, astăzi, modul în care vorbește un personaj fictiv ar trebui să fie ultima noastră grijă.”

G4Media.ro a relatat astăzi faptul că, în februarie 2015, la sesizarea lui Ostaficiuc, OPC Iași a interzis comercializarea cărții și a amendat o librărie din Iași cu 1.000 de lei. Reclamantul era nemulțumit că în volum se aflau ”cuvinte care nu există” și ”greșeli gramaticale”.

Instanțele au anulat definitiv sancțiunile, magistrații înțelegând că respectivele greșeli erau în parte din modul de exprimare al personajului principal și că în procesul verbal de contravenție OPC s-a erijat în a face analiză literară, atribuție pe care nu o are. De fiecare dată, OPC a invocat faptul că în prefața cărții ar fi trebuit să existe o avertizare a cititorilor legat de limbajul Uriașului, dar și această susținere a fost respinsă de judecători.