Incendiul de la Notre-Dame și o lecție de istorie: De ce a stârnit o emoție atât de puternică – istoria Catedralei Notre-Dame din Paris

Catedrala Notre Dame din Paris are o istorie la fel de zbuciumată ca epocile cărora i-a supraviețuit, de când Papa i-a pus piatra de temelie, în 1163. Ce înseamnă numele de Notre Dame, ce s-a petrecut cu edificiul “în iureșul evenimentelor din jurul ghilotinării regelui Ludovic al XVI-lea și a reginei Maria Antoaneta (1793)”, cum a fost resuscitată catedrala de Napoleon Bonaparte, a istorisit pe larg pentru Edupedu.ro unul dintre cei mai cunoscuți medieviști români, Ecaterina Lung. “Cu dezvoltarea turismului de masă, a devenit un soi de loc de pelerinaj obligatoriu, indiferent de confesiunea religioasă a vizitatorilor”, a explicat Lung, pentru Edupedu.ro.

Istoricul Marian Coman, lector la Universitatea din București, ne-a povestit despre faptul că Notre-Dame pe care o știam dinainte de incendiu este doar ultima versiune a acestei catedrale, dar și despre reconstrucția “șocantă” condusă de arhitectul Eugène Viollet-le-Duc. Ambasador UNESCO, Adrian Cioroianu a relatat cum a aflat despre incendiu, în timp ce se afla lângă Paris, la deschiderea unei expoziții despre regina Maria a României.

850 de ani de Notre-Dame. Lecție de istorie

Istoria catedralei Notre-Dame de Paris ne-a fost spusă de unul dintre cei mai cunoscuți medieviști români, Ecaterina Lung. Directoare a Centrului de Studii Medievale al Universității din București și profesoară de Istorie Antică, Arheologie și Istoria Artei la Facultatea de Istorie, Lung ne-a răspuns în mare detaliu la întrebări, așa că redăm integral lecția de istorie pe care ne-a povestit-o în scris.

Edupedu.ro: Care este istoria catedralei Notre-Dame de Paris?

Ecaterina Lung: Construcția la Catedrala Notre Dame a început oficial în 1163, când papa Alexandru al III-lea (1159-1181) îi pune piatra de temelie, din inițiativa celui care era atunci episcop al Parisului, Maurice de Sully (1160-1196). Numele de catedrală se explică tocmai prin faptul că a fost sediu episcopal, iar prin plasarea ei în capitala regatului Franței, importanța sa este de la început evidentă. A fost realizată în noul sistem de construcție, care avea ulterior să fie numit gotic și care a caracterizat stilul architectural al edificiilor occidentale în ultima parte a evului mediu. Istoricii de artă plasează Notre Dame în ceea ce se numește prima vârstă a goticului sau goticul raionant, termen inspirat, în primul rând, de aspectul de raze pe care îl are rozeta sau rozasa (fereastra circulară) de pe fațadă.

Construcția a durat mult, se consideră că a fost terminată, în forma ei medievală, în 1345, dar adaosuri și schimbări au apărut tot timpul. De altfel, este o trăsătură generală a construcției bisericilor gotice de importanța catedralelor, care presupuneau multe resurse și depășirea multor dificultăți, de aceea șantierele durau zeci, dacă nu chiar sute de ani. De asemenea, pe parcursul construcției, modelele arhitecturale se schimbau, de aceea Notre Dame din Paris, deși pare unitară, are elemente caracteristice diferitelor epoci ale goticului.

• Citește articolul integral pe Edupedu.ro