„Înconjurat de un ocean de nisip”: Desertificarea împinge orașul antic Chinguetti în pragul uitării

Chinguetti, Mauritania, găzduiește unele dintre cele mai vechi texte și manuscrise coranice din Africa de Vest. Acesta ar putea fi înghițit în curând de nisip. Timp de secole, poeți, savanți și teologi s-au adunat la Chinguetti, un punct de schimb trans-saharian care adăpostește mai mult de o duzină de biblioteci ce conțin mii de manuscrise, scrie Euronews.

Dar acum se află în pragul uitării. Nisipurile mișcătoare au acoperit mult timp nucleul orașului antic din secolul al VIII-lea și invadează cartierele de la marginea sa actuală.

Rezidenții spun că deșertul este destinul lor.

Pe măsură ce clima mondială devine mai caldă și mai uscată, furtunile de nisip depun tot mai frecvent metri de dune pe străzile din Chinguetti și în casele oamenilor, scufundând unele în întregime.

Proiectele de plantare de copaci încearcă să țină nisipurile invadatoare la distanță, dar până acum nu au atenuat îngrijorările adânc înrădăcinate cu privire la viitor.

Chinguetti este unul dintre cele patru situri ale Patrimoniului Mondial UNESCO din Mauritania, o națiune din Africa de Vest în care doar 0,5% din teren este considerat cultivabil.

În Africa – continentul care contribuie cel mai puțin la emisiile de combustibili fosili – doar Somalia și Eswatini au suferit mai multe efecte ale schimbărilor climatice, potrivit datelor Băncii Mondiale.

Mauritanii cred că Chinguetti este unul dintre cele mai sfinte orașe ale islamului. Casele, moscheile și bibliotecile sale din piatră uscată și mortar de noroi păstrează unele dintre cele mai vechi texte și manuscrise coranice din Africa de Vest, acoperind subiecte care variază de la drept la matematică.

Liderul comunității, Melainine Med El Wely, se simte chinuită de mizele pentru locuitori și de istoria cuprinsă între zidurile Chinguetti. Este ca și cum ai privi un dezastru natural cu încetinitorul, a spus el.

„Este un oraș înconjurat de un ocean de nisip care avansează în fiecare minut”, a declarat El Wely, președintele Asociației locale pentru gestionarea participativă a oazelor.

„Sunt locuri pe care merg acum și care îmi amintesc că erau acoperișuri de case când eram copil.”

El își amintește că odată, când în cartierul său a suflat suficient nisip pentru a acoperi palmierii folosiți pentru a face acoperișuri, o cămilă neștiutoare care trecea prin cartier a plonjat în ceea ce a fost cândva camera de zi a cuiva.

Cercetările sugerează că migrarea nisipului joacă un rol semnificativ în deșertificare. Deșerturile, inclusiv Sahara, se extind la viteze fără precedent, iar „mările de nisip” sunt reactivate, cu dune care se spulberă și transformă peisaje în care altădată exista vegetație.

„Ceea ce credeam că este cel mai rău scenariu în urmă cu cinci sau zece ani pare acum un scenariu mai probabil decât ne-am imaginat”, a declarat Andreas Baas, un cercetător în domeniul științelor pământului de la King’s College London, care cercetează modul în care se schimbă vânturile și felul în care suflă nisipul.

Mai mult de trei sferturi din suprafața Pământului a devenit mai uscată în ultimele decenii, potrivit unui raport din 2024 al Organizației Națiunilor Unite privind deșertificarea. Ariditatea a pus în pericol capacitatea de supraviețuire a plantelor, oamenilor și animalelor. Ea privează terenurile de umiditatea necesară susținerii vieții, ucide culturile și poate provoca furtuni de nisip și incendii de vegetație.

„Schimbările climatice provocate de om sunt vinovate; cunoscute pentru încălzirea planetei, acestea fac, de asemenea, din ce în ce mai multe terenuri mai uscate”, se arată în raportul ONU. „Lipsa de apă cauzată de ariditate provoacă boli și decese și stimulează migrația forțată pe scară largă în întreaga lume.”

Științificii și factorii de decizie politică sunt mai degrabă preocupați de degradarea solurilor în regiunile cândva fertile care devin treptat terenuri pustii, decât de zonele din adâncul deșertului Sahara.

În Chinguetti, schimbările climatice determină multe dintre consecințele despre care au avertizat oficialii. Copacii se ofilesc, fântânile seacă și mijloacele de trai dispar.

Agricultori precum Salima Ould Salem, în vârstă de 50 de ani, au găsit din ce în ce mai dificil să își hrănească palmierii, iar acum trebuie să introducă apă din rezervoare și să taie mai atent pentru a se asigura că apa este folosită eficient.

Cartierul lui Salem&#8217era plin de familii, dar acestea s-au mutat treptat. Nisipul blochează acum ușa casei sale. De asemenea, a îngropat casele în care locuiau unii dintre vecinii săi. Iar o casă de oaspeți din apropiere, construită de un investitor belgian cu zeci de ani în urmă, este acum pe jumătate scufundată într-o dună ondulată în nuanțe de cupru.

Deși mulți au plecat, Salem rămâne, conștient de faptul că, de fiecare dată când un membru al comunității pleacă, casa sa nu mai poate servi drept zid de protecție. Prin urmare, restul comunității riscă tot mai mult să fie înghițită de deșert.

„Preferăm să rămânem aici. Dacă plec, locul meu va dispărea”, a declarat cultivatorul de curmale în vârstă de 50 de ani.

Acacia, guma și palmierii au protejat odată cartierul de dunele invadatoare, dar au dispărut treptat. Copacii fie au murit de sete, fie au fost tăiați de locuitorii care aveau nevoie de lemne de foc sau de frunze pentru hrana turmelor lor.

Furtunile de nisip nu sunt noi, dar au devenit din ce în ce mai intruzive, fiecare lăsând munți de nisip în cartierele de la marginea orașului, a declarat profesorul pensionar Mohamed Lemine Bahane. Locuitorii folosesc catâri și căruțe pentru a îndepărta nisipul, deoarece străzile vechiului oraș sunt prea înguste pentru a găzdui mașini sau buldozere.

Când nisipul se acumulează suficient de sus, unii construiesc ziduri noi deasupra structurilor existente.

„Când îndepărtezi vegetația, dai dunelor șansa de a deveni mai active, pentru că, în cele din urmă, vegetația este cea care poate reține nisipul astfel încât să nu zboare prea mult”, a spus Bahane.

De ani de zile, Bahane a făcut măsurători ale depozitelor de nisip și ale ploilor și spune că Chinguetti a primit o medie anuală de 2,5 centimetri de precipitații în ultimul deceniu.

Pe măsură ce precipitațiile scad, copacii mor, iar mai mult nisip migrează în oraș. Și cum copacii de salcâm mai scurți sunt scufundați în nisip, unii păstori recurg la tăierea palmierilor de curmale pentru a-și hrăni turmele, perturbând și mai mult ecosistemul și economia cultivării curmalelor.

Nisipul ridică, de asemenea, probleme de sănătate publică pentru comunitatea care respiră praful, a declarat Bahane.

Soluția, crede Bahane, trebuie să fie plantarea mai multor copaci atât în cartiere, cât și de-a lungul perimetrului orașului.

Asemenea „centuri verzi” au fost propuse la scară continentală, ca „Marele Zid Verde” al Africii, precum și la nivel local, în orașe precum Chinguetti.

Ministerul Mediului și Ministerul Agriculturii din Mauritania, precum și ONG-uri finanțate din fonduri europene au lansat proiecte de plantare de copaci pentru a izola bibliotecile și manuscrisele din oraș de deșertul care se apropie.

Deși unii au fost replantați, există puține semne că acest lucru a contribuit la oprirea deșertului din drumul său. Poate dura ani de zile pentru ca rădăcinile să crească suficient de adânc în pământ pentru a accesa apa subterană.

„Suntem convinși că deșertificarea este destinul nostru. Dar, din fericire, există încă oameni convinși că îi putem rezista”, a declarat El Wely, liderul comunității.