Îngrijorare pe frontul de est: Soft Power vs Hard Power sau de ce Bruxelles-ul pierde teren în fața Moscovei

În iunie 2022, la patru luni după ce Rusia a lansat un război fulger cu tancuri și bombe asupra Ucrainei, Uniunea Europeană a contraatacat cu cea mai puternică armă din arsenalul său. În timp ce artileria ploua asupra orașelor și localităților ucrainene, iar refugiații se revărsau în UE, Bruxelles-ul a băgat mâna în toc și a scos – un morcov, scrie Politico.

Oficialii UE au anunțat că Ucraina și Moldova vor fi autorizate să înceapă negocierile pentru a deveni parte a blocului comunitar. În luna decembrie a anului următor, o a treia fostă republică sovietică, Georgia, a primit același „statut de candidat”.

Înainte de invazia pe scară largă a Rusiei, chiar și o astfel de invitație îndepărtată de a adera la club ar fi oferit o încurajare puternică ucrainenilor, moldovenilor și georgienilor dornici de o parte din visul european.

În zilele noastre, însă, promisiunea unui loc la masă se confruntă cu o promisiune mult mai concretă: amenințarea violenței rusești.

În Ucraina, unde protestatarii și-au riscat cândva viața pentru a se opune guvernului pro-moscovit, este foarte probabil ca menționarea invitației de aderare să fie întâmpinată cu un suspin deznădăjduit. Lucrurile de care Kievul are nevoie în acest moment sunt muniție, sisteme de apărare antiaeriană, presiune reală asupra Kremlinului.

În Moldova și Georgia, de asemenea, două alegeri din această săptămână demonstrează că puterea visului european se estompează.

Duminică, moldovenii au votat în cadrul unui referendum cu privire la includerea integrării în UE în constituția țării. Sâmbătă, georgienii vor vota în cadrul unor alegeri parlamentare la care va participa un partid de guvernământ considerat de mulți ca fiind apropiat de Kremlin.

În ambele cazuri, voturile au fost exprimate ca o alegere între un viitor aliniat Moscovei sau Bruxelles-ului, Est sau Vest – o decizie care, nu cu mult timp în urmă, ar fi favorizat în mare măsură UE.

Cu toate acestea, pentru Bruxelles, primele rezultate sunt mai puțin încurajatoare.

În timp ce sondajele arată o majoritate pro-UE considerabilă în ambele țări, acest sentiment nu se manifestă în cabina de vot.

În Moldova, votul pro-UE s-a impus cu o marjă foarte mică, ceea ce a dat o lovitură neașteptată președintelui pro-occidental Maia Sandu.

În Georgia, partidul de guvernământ Visul Georgian, responsabil pentru adoptarea unei serii de măsuri represive care amenință să întoarcă țara spre Moscova, ar trebui să obțină cel mai mare număr de voturi.

În ambele cazuri, se consideră că dezinformarea rusă și războiul hibrid au jucat un rol important în influențarea opiniei publice.

Criticând rezultatul dezamăgitor din Moldova, președintele Sandu s-a plâns de „o luptă nedreaptă” cu „forțele străine”.

Oficialii moldoveni estimează că Rusia a cheltuit aproximativ 100 de milioane de euro pentru o campanie de influență, inclusiv cumpărarea a aproximativ 130.000 de voturi printr-o rețea dubioasă de intermediari susținuți de Moscova.

Factorii interni, spun experții, au jucat, de asemenea, un rol, mulți moldoveni folosind referendumul pentru a-și exprima nemulțumirile față de guvern.

Dar, împreună cu perioada premergătoare alegerilor din Georgia, votul din Moldova ridică o întrebare: Într-o perioadă în care Rusia își încordează mușchii de hard-power, mai poate UE să se bazeze pe promisiunile sale de soft-power?

Război și pace

Atât în Moldova, cât și în Georgia, amenințarea pumnului militar rusesc nu este ipotetică. Trupele ruse sunt prezente în regiunea transnistreană a Moldovei încă de când regiunea s-a desprins cu sprijinul Moscovei în anii 1990. De asemenea, acestea se află în regiunile Abhazia și Osetia de Sud din Georgia, în urma unei incursiuni a trupelor Moscovei în 2008.

Războiul din Ucraina a scos însă în evidență și mai mult această amenințare. Nici georgienii și nici moldovenii nu au ratat mesajul Kremlinului către ceea ce consideră a fi curtea sa din spate: Sfidează-ne pe riscul tău.

Înainte de alegeri, teama că războiul se va abate asupra locuințelor lor a fost exploatată de reprezentanții Moscovei pentru a-i face pe alegători să se îndoiască de dorința lor de a adera la UE. La urma urmei, promisiunea blocului de siguranță și prosperitate este indirectă și îndepărtată. Posibilitatea violenței rusești este directă și reală.

Nici mesajul, nici modul în care a fost transmis nu au fost foarte subtile. În capitala Tbilisi, panourile publicitare pentru partidul Visul Georgian juxtapun imagini ale străzilor georgiene cu cele ale orașelor ucrainene bombardate.

„Visul georgian lansează această „narațiune de război și pace” care modelează spațiul informațional”, a declarat Eto Buziashvili, cercetător asociat în domeniul operațiunilor de influență la Atlantic Council.

În Moldova, cei care au încurajat votul „nu” la referendumul privind UE au folosit o tactică similară, potrivit lui Dionis Cenușa, expert asociat la Centrul de Studii privind Europa de Est: „Dacă nu alegeți Sandu, atunci veți avea pace”.

Deși amenințarea războiului este un mesaj comun răspândit de dezinformarea legată de Rusia în ambele țări, nu este singurul, spun experții.

Înainte de alegerile din Moldova, o serie de știri false pe TikTok și Telegram au avertizat că un vot pentru UE va dezlănțui tot felul de demoni.

Un mit comun a fost că europenii mai bogați vor veni și le vor cumpăra pământurile. Un altul că copiii moldoveni ar fi supuși așa-numitelor valori netradiționale – o referire la persoanele LGBTQ+.

În fața acestui atac brutal, personalități ale societății civile au cerut UE să își adapteze propriul stil de comunicare.

În Georgia, de exemplu, partidul de guvernământ „se camuflează ca o forță pro-democrație, pro-UE”, a declarat Buziashvili. Bannerele de campanie ale partidului prezintă steagul european, iar politicienii săi susțin că pregătesc Georgia pentru aderarea la UE în stilul Ungariei lui Viktor Orban.

Ea a adăugat că o astfel de „campanie de înșelăciune” necesită un limbaj clar și măsuri tangibile precum sancțiuni din partea Bruxelles-ului.

Având în vedere că aderarea reală la blocul comunitar este încă la câțiva ani distanță (în cel mai bun caz), UE va trebui să facă o treabă mai bună în a specifica în ce constau morcovii pe care îi oferă, cât și bâta ce ar putea fi folosită.

Artur Gurău, un voluntar moldovean în vârstă de 38 de ani care a participat la campania pentru tabăra UE, a declarat că schemele de cumpărare de voturi au avut succes deoarece reprezentanții Rusiei au știut să vizeze grupuri vulnerabile ale populației.

Pentru unii dintre cei care trăiesc într-o țară aflată printre cele mai sărace din Europa, chiar și o plată unică de câteva zeci de euro ar putea însemna diferența imediată între o casă rece sau caldă, spre deosebire de rezultatele incerte ale promisiunii unui castel în cer de a adera într-o zi la UE.

„Oamenii nu mai cred în promisiuni; ei nu mai vor un viitor peste cinci sau șapte ani”, a spus Gurău. „Îl vor acum”.