Insulele Kurile: Războiul din Ucraina reaprinde tensiunile dintre Japonia şi Rusia

În arhipelagul Kurile, patru insule cristalizează tensiunile dintre Rusia şi Japonia pe fondul războiului din Ucraina. „Teritoriile din nord” pentru Tokyo, „Kurilele de sud” pentru Moscova ele au o importanţă simbolică pentru Japonia, dar reprezintă un mare interes strategic pentru Rusia în zona Asia-Pacific.

O analiză France24, tradusă de Rador

Anexarea de către Rusia, în august 1945 a patru insule din arhipelagul Kurile, bucată de teren vulcanic bătut de vânt în extremitatea nordică a Japoniei şi în proximitatea oraşului rusesc Vladivostok, împiedică semnarea unui tratat de pace între cele două puteri de la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial. Moscova a anunţat pană la urmă, marţi, 22 martie, oprirea negocierilor de pace, drept represalii la sancţiunile adoptate de Japonia dupa modelul  ţărilor occidentale după invadarea Ucrainei.

Slab populate, dar bogate în peşte, metale şi petrol, aceste insule sunt de o importanţă strategică majoră pentru Rusia. Situate în Marea Ohoţk, ele deschid un culoar pentru marina şi submarinele ruseşti spre Pacific şi constituie o piedică pentru prezenţa militară americană în Japonia.

„Indicator de tensiuni geopolitice”

„Situaţia Kurilelor este un indicator de tensiuni geopolitice: Rusia, o puterea euroasiatică, vrea să-şi apere flancul pacific faţă de importanta relaţie care leagă Japonia de Statele Unite”, subliniază Karoline Postel Vinay, cercetătoare la Sciences Po şi la Ceri, specializată pe Japonia, contactată de „France 24”.

Pentru a înţelege importanţa acestor insule pentru Rusia, trebuie să ne referim la istoria japoneză. De la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, 130 de baze americane există în Japonia, explică Arnaud Nanta, istoric al Japoniei la CNRS, contactat de „France 24”.

După capitularea sa în Al Doilea Război Mondial şi bombardamentele de la Hiroshima şi Nagasaki, ţara asiatică şi-a trecut în Constituţia din 1947 un principiu de pacifism absolut care o împiedică să-şi dezvolte armata mai mult decât pentru stricta autoapărare. Este de atunci pusă de facto sub protecţia americanilor. Dar după modelul a ce s-a petrecut în Germania, contextul geopolitic ar putea „deschide o breşă” în consensul anti-război japonez, analizează Karoline Postel Vinay.

Poziţia actualului prim-ministru japonez, Fumio Kishida, pare într-adevăr să se deosebească de cea a predecesorului său. Shinzo Abe a avut circa 20 de întâlniri cordiale cu guvernul rus pentru rezolvarea problemei Kurilelor şi pentru a încerca să împiedice o apropiere între Rusia şi China. Aliniindu-se la sancţiunile occidentale şi folosind deliberat termenul „invazie” pentru a vorbi despre situaţia din Ucraina, Fumio Kishida se rupe de obişnuita discreţie a Japoniei în materie de relaţii internaţionale.

Dar nu este uimitor, potrivit lui Karoline Postel Vinay. „Japonezii sunt foarte dependenţi de alianţa lor cu Statele Unite şi chiar nu aveau altă soluţie decât să se alinieze la poziţia occidentală faţă de Rusia”, remarcă cercetătoarea. „Şi dacă insulele Kurile au o importanţă simbolică pentru Japonia, ele nu prezintă decât puţin interes în rândurile populaţiei”.

Potrivit cercetătorilor, cu excepţia câtorva naţionalişti, aproape nimeni nu se mai interesează cu adevărat de aceste insule neospitaliere, populate de numai 20.000 de locuitori. Şi aceasta cu atât mai mult cu cât relaţiile comerciale, acum suspendate, existau între companiile japoneze şi cele ruseşti în legătură cu bogăţiile naturale ale arhipelagului.

 Punct central al dispozitivului militar rusesc în Pacific.

„Chiar dacă Kurilele ar trece din nou sub control japonez, ar fi nevoie de un efort considerabil – şi puţin realist – ca să le reindustrializeze”, estimează Arnaud Nanta. „Aceste insule au în continuare o simbolistică importantă, afectivă, pentru Japonia, dar sunt mai ales extrem de strategice pentru Rusia, de vreme ce constituie un punct foarte important al dispozitivului său militar în Pacific”.

Eforturile lui Shinzo Abe de a stabili relaţii cordiale cu Rusia pentru a recupera insulele Kurile şi a îndepărta Rusia de influenţa chineză aveau puţine şanse de reuşită.

„Rusia încearcă să-şi dezvolte prezenţa în Asia-PAcific de la mijlocul anilor 2000, dar şi mai intens din 2014”, explică Isabelle Facon, specialistă pe Rusia la Fundaţia pentru cercetare strategică, contactată de „France 24”. „Înainte de asta, politica externă rusă era focalizată pe vecinii săi, pe care ea îi vede ca pe o sferă de influenţă, şi pe relaţiile cu Occidentul. În politica sa de reechilibrare, tot ce susţine poziţia sa în zona Pacificului, care în consecinţă nu este foarte dezvoltată, este centrală şi insulele Kurile joacă aici un rol important”.

Toată flota din Pacific a Rusiei are baza în proximitatea Kurilelor şi a insulei ruseşti Sahalin. În 2020, ţara a adoptat în Constituţia sa un articol care interzice orice „înstrăinare” a teritoriului Federaţiei Ruse. „Argumentaţia Moscovei faţă de NATO pentru a justifica invadarea Ucrainei este până la urmă aceeaşi care se dezvoltă pe frontul extrem-oriental al Rusiei”, remarcă Arnaud Nanta. „Chinezii şi ruşii nu vor ca americanii să dispună de baze în jumătatea vestică a Pacificului. Şi Kurilele ar putea fi o poartă de intrare pentru americani dacă arhipelagul ar trece sub control japonez”.

sursa: France24 (traducere: Rador/ Gabriela Sîrbu)

Sursa foto: RFI