Înțelege greșit Europa poziția lui Trump în privința Ucrainei? (Editorial The Guardian)

Analiză de Stephen Wertheim (Carnegie Endowment for International Peace) publicat în The Guardian, via Rador:

A ieșit la iveală o problemă de comunicare transatlantică cu miză atât de mare încât are potențialul de a produce consecințe incomparabil mai grave decât disputa din Biroul Oval dintre Donald Trump și Volodimir Zelenski.

Pe parcursul ultimei luni administrația Trump le-a transmis aliaților și partenerilor europeni mai multe mesaje ferme, dar uneori contradictorii. Nu e facil să discerni între semnal și zgomotul de fond, dar, în ciuda tuturor fentelor și fanfaronadei, noua administrație pare să-și asume o poziție pe care responsabilii ucraineni și europeni fie nu o aud, fie încearcă s-o altereze.

Esența mesajului pare a fi următoarea: SUA fie vor media rapid o pace în Ucraina, fie se vor dezangaja cu totul din război, posibil cu excepția cazului în care Rusia ar obstrucționa un armistițiu. (Ceea ce de altfel i-a și spus vineri Trump lui Zelenski: „Ori voi veți încheia un acord, ori noi am ieșit.”) Washingtonul va mai refuza totodată să-și asume după război față de Ucraina orice angajament de securitate (cum ar fi de pildă primirea ei în NATO) care ar comporta un risc major de a atrage America într-un război direct cu Rusia – „al treilea război mondial”, conform lui Trump -, dacă s-ar întâmpla ca Moscova să invadeze iar.

SUA au dreptul suveran de a adopta această poziție, urmărindu-și propriile interese naționale, printre care și reducerea riscurilor și costurilor pe care America le suportă în privința asigurării apărării europene. Așadar Europa nu poate convinge America să se răzgândească, dar poate în schimb să coopereze cu Washingtonul la atingerea unor obiective americane, în vreme ce va căuta cel mai bun aranjament posibil pentru a asigura protecția Ucrainei, securitatea Europei și conservarea NATO.

Însă ce aud conducătorii europeni e un alt mesaj decât cel transmis de SUA – sau, mai exact, două. O versiune reprezintă culmea pesimismului: europenii se tem că Trump se aliază cu Vladimir Putin și se pregătește să abandoneze Ucraina și poate chiar și alte câteva țări pe lângă ea. Un astfel de deznodământ rămâne posibil. Însă până acum așa ceva nu s-a întâmplat. O întâlnire inițială pentru redeschiderea relațiilor diplomatice cu Rusia și tulburătoarea încăpățânare de a nu condamna agresiunea lui Putin în Ucraina sunt două măsuri importante, dar sunt și foarte departe de efectuarea unei cotituri geopolitice relevante.

Cealaltă versiune e incomparabil mai optimistă: sunt conducători europeni care încă mai speră că-l vor putea convinge pe Trump să ofere garanții de securitate considerabile în privința Ucrainei. Astfel se explică și vizitele la Casa Albă de săptămâna trecută ale conducătorilor Regatului Unit, Franței și Ucrainei. Toți trei au încercat, prin declarații publice, să-l convingă pe Trump să-i asigure o „plasă de siguranță” [„backstop”] americană unei viitoare forțe europene, poate de 30.000 de militari, detașate în Ucraina după război. Trump nu a exclus cu totul o formă sau alta de sprijin pentru un contingent european, dar nici nu pare dispus să ofere ceva consistent în termeni de forță militară. „Nu mă voi angaja la garanții de securitate foarte mari”, a declarat Trump. „Vom lăsa Europa să facă acest lucru.”

Când a fost vineri în Biroul Oval, Zelenski i-a contestat poziția lui Trump. Președintele ucrainean a declarat direct: „Nu vom accepta niciodată doar [un] armistițiu. Nu va funcționa fără garanții de securitate”. Zelenski a insistat că niște garanții solide de securitate trebuie să vină și de la SUA, nu doar de la Europa. O forță europeană nu ar funcționa în lipsa unui „backstop” relevant asigurat de americani: „Ei au nevoie de SUA”.

Pe scurt, Zelenski a insistat că nu va consimți la un armistițiu, fiindcă Rusia nu l-ar respecta decât dacă SUA ar oferi exact ceea ce Trump aparent exclusese deja. Pe măsură ce conversația a avansat, Trump a amenințat în cele din urmă că-i va retrage ajutorul cu totul Ucrainei dacă Zelenski nu-și va schimba poziția.

De atunci Zelenski nu s-a clintit deloc. Din contră, și-a reiterat poziția. „Dacă nu putem fi acceptați în NATO, avem nevoie de o structură clară de garanții de securitate din partea aliaților noștri din SUA”, a afirmat el într-un comunicat. Numai după ce se vor fi oferit asemenea garanții e Ucraina dispusă să treacă la acțiuni diplomatice pentru stingerea conflictului.

Conducătorii europeni au reiterat prompt la rându-le poziția lui Zelenski. După o reuniune de duminică a 18 dintre ei Keir Starmer a anunțat că o „coaliție a voinței” europeană e pregătită să detașeze forțe militare în Ucraina pentru a garanta pacea. El a promis că britanicii vor asigura „bocanci în teren și avioane în aer” – cu o singură condiție: „acest demers trebuie să aibă un sprijin american puternic”.

Sunt ani deja de când demnitari și experți de pe malurile Atlanticului tot dezbat oportunitatea unor garanții de securitate pentru Ucraina. Însă în practică realitatea este aceea că administrația Trump nu e înclinată s-o facă, nu dacă acest lucru ar forța cândva SUA, de jure ori de facto, să pornească la război pentru a apăra Ucraina. Iar faptul că președintele SUA a adoptat această poziție ar trebui să fie de înțeles.

Nici unul dintre predecesorii lui Trump nu a formulat vreun angajament de a lupta pentru Ucraina. Președintele Joe Biden a exclus explicit trimiterea de trupe americane atunci când a văzut că Rusia se pregătea de invazie. Nici în NATO nu există vreun aliat care să-i fi luat apărarea direct Ucrainei. Motivul e evident: ar însemna război cu Rusia, o perspectivă pe care NATO o poate descuraja în continuare, indiferent ce s-ar întâmpla în Ucraina.

Dacă Ucraina și restul Europei vor continua să preseze pentru garanții de securitate americane, ele vor avea o mică șansă de a reuși și o șansă mai mare de a provoca o ruptură permanentă cu administrația Trump. Președintele ar putea conchide că aliații lui refuză să-l asculte, ba chiar mai rău, că tot încearcă să-l manipuleze. Iar atunci și-ar putea arunca mâinile în aer a exasperare, luând tocmai măsura de care Ucraina și Europa se tem cel mai mult: retragerea întregului ajutor pentru Kiev și încheierea unei înțelegeri necurate cu Putin. Și întreaga Europă ar putea avea de suferit dacă Trump ar retrage trupele și armele americane din regiune.

Poate fi evitat acest cel mai pesimist scenariu? O cale încă există. Cu cât vor renunța mai repede Ucraina și Europa la obsesia lor pentru garanțiile de securitate americane, cu atât mai curând se vor putea învoi – împreună cu SUA – asupra unui plan viabil, care ar trebui să cuprindă două mari elemente.

Primul e acela că Ucraina își va întreține după război o armată numeroasă și tehnologic avansată, instruită și aprovizionată de Vest. Al doilea e un angajament american și european de a înarma masiv Ucraina, pentru eventualitatea unei noi invazii rusești. Pentru că de altfel o și fac deja, acest angajament ar beneficia de o mare credibilitate, spre deosebire de vreo promisiune eroică de a porni la război în apărarea Ucrainei. Aliații din NATO ar putea semna totodată un document cu obligativitate juridică și și-ar putea crea stocuri de armament specific care să-i poată fi livrat rapid Kievului în cazul unui nou atac.

Această formulă poate că nu se ridică la nivelul pe care și l-ar dori ucrainenii, dar le-ar putea asigura în schimb lucrul de care au nevoie. În definitiv, armata ucraineană e cea care a reușit să-și protejeze țara în cursul acestui război, păstrând 80% din teritoriul național și forțându-i pe ruși să lupte un război de uzură costisitor. Dacă această forță va rămâne solidă, cu greu se poate considera că Putin sau succesorul lui vor încerca o nouă invazie – nu pentru că am putea avea încredere că Moscova își va respecta cuvântul, ci pentru că ar suferi pierderi enorme în schimbul unor beneficii irelevante.

Ucraina, Europa și America trebuie să-și folosească pârghiile de influență la masa negocierilor pentru a determina Rusia să accepte încetarea războiului fără dezarmarea Ucrainei. Rusia ar putea consimți, dacă acest lucru ar ține Ucraina pe dinafara NATO și NATO și forțele ei pe dinafara Ucrainei. Dar pentru a ajunge la un asemenea acord comunitatea transatlantică trebuie să se înțeleagă, să renunțe la pornirile pripite, și să-și mobilizeze întreaga influență în sprijinul unei revendicări comune.

A proceda altfel înseamnă a curta dezastrul, nu numai pentru Ucraina, ci și pentru securitatea întregii Europe.

Sursa: THE GUARDIAN / Rador Radio România / Traducerea: Andrei Suba