„Cetățenii Republicii Moldova cred că destinul femeii este familia și gospodăria / Educația prin violență este în continuare promovată și considerată ca o normă” – Alina Andronache, expertă în egalitatea de șanse

Alina Andronache, expertă din Republica Moldova pe drepturile femeilor și a egalității de șanse, a dat detalii privind cauzele dicriminării femeilor ce conduc inevitabil și spre violență domestică și cum acest fenomen ia amploare, conform statisticilor, în Republica Moldova.

Experta Centrului Parteneriat pentru Dezvoltare (CPD), Alina Andronache, ne-a mai vorbit și despre caracterul patriarhal și conservator al societății din Republica Moldova și despre influența bisericii de la Chișinău, subordonată canonic Patriarhiei Moscovei, în privința Convenției de la Istanbul care oferă un cadru legal internațional pentru îngrădirea fenomenul de violență domestică. Redăm integral

R: Cât de grave mai sunt astăzi tendințele de violența domestică în Republica Moldova?

Alina Andronache: Fenomenul violenței domestice în Republica Moldova ia amploare și noi nu înregistrăm scăderi statistice privind violența domestică.

Dacă ar fi să vorbim despre hărțuire sexuală, de exemplu, nici nu ajungem să cunoaștem adevărata amploare a acestui fenomen pentru că nici nu avem studii focusate doar pe hărțuire sexuală la locul de muncă sau la locul de studii. Niciun document nu interzice aceste fenomene în actuala legislație sau anumite mecanisme de raportare a lor.

Dacă ar fi ca cineva să raporteze hărțuirea sexuală la locul de muncă, legea este atât de lacunară, că în mare parte ajung doar acele cazuri care deja sunt în forme grave. Formele medii sau ușoare nici nu ajung în instanțe. Noi nici nu cunoaștem adevărata situație.

Per ansamblu, dacă am lua la socoteală toate formele de violență, nu avem o tendință îmbucurătoare, dar este alarmant faptul că amploarea fenomenului este în creștere continuă și sper că se va schimba odată cu ratificarea Convenției de la Istanbul. Dar în același timp trebuie să conștientizăm și să nu ne îmbătăm cu apă rece că greul abia urmează și anume implementarea Convenției.

R: Care sunt principalele cauze ale violenței în familie pe care le-ați identificat Dvs ca experți în acest domeniu?

Alina Andronache: Când vorbim despre violență la modul general există diferite forme, directe sau indirecte, care fac anumite persoane să le confunde. Dacă ar fi să mergem la rădăcini, la noi în Republica Moldova educația prin violență este în continuare promovată și considerată ca o normă. Avem generații care cresc prin violență și cu violență, atunci știm că ei vor transmite această formă de violență.

Violența naște violență. Atunci când o familie suferă de diverse forme de violență, nu neapărat fizic, dar și psihologic care nu este neapărat conștientizată de o bună parte a populației, atunci copilul ajunge fie să fie inhibat, frustrat, anxios, fie să el să devină agresor față de semenii săi.

Așa de exemplu crește fenomenul de „bullying” în școli. Avem un studiu făcut de UNICEF care arată cât de răspândit este acest fenomen. Pe de altă parte, avem și adulți agresivi și anxioși care mai departe răspândesc diferite forme de violență în stradă sau în diverse locuri publice sau la locul de muncă.

Astfel, când vorbim despre conștientizarea violenței, noi ar trebui să o tăiem de la rădăcini.

Mai există și alți factori precum independența financiară care este unul din factorii principali atunci când vorbim despre victimele violenței domestice. Anume independența financiară este un factor deoarece victima nu poate rupe acest cerc al violenței.

Mai există pentru astfel de femei și frica de a începe o nouă viață de la zero, atunci când ai copii. Acestea sunt motivele principale pentru care ea rămâne și suporta forma de violență.

Anul trecut a apelat la mine o victimă. Avea un copil de trei ani și altul de trei luni. Ea a chemat poliția pentru că situația deja scăpase de sub control în familie. Poliția a venit, a constatat actul de violență domestică, nu doar asupra femeii, dar și asupra copilului și au redirecționat-o în Chișinău, victima fiind din Leova.

Acest lucru se întâmpla în plină pandemie, iar locurile erau restricționate, precum și accesul la instituțiile specializate de a oferi sprijinul victimelor violenței domestice.

În Chișinău, am reușit să identificăm cu greu un spațiu pentru a găzdui această victimă. Astfel că ea a ajuns tocmai în Hîncești. Acolo a început tot acest sistem birocratic de a raporta și de a-ți apăra drepturile.

Acest sistem este atât de anxios pentru o victimă, deoarece ea trebuie să repete povestea ei la circa 5-6 persoane. Mi-a explicat că de fiecare dată, ea trebuia să treacă prin aceeași poveste pe care trebuie să o spună celor cu care intră în contact. Am ajuns la situația că ea nu a mai putut și s-a întors pur și simplu la soțul abuziv.

Ea a văzut că ea cu doi copii mici, poate el nu este atât de rău și a început să spună că va încerca ea să fie mai cuminte și mai ascultătoare de bărbatul său. Aici vorbim iarași de dependență financiară și despre un sistem birocratic.

Ar mai există o latură foarte birocratică sau discriminatorie și anume piața muncii. Mai exact lipsa unei oportunități de a avea o viață independentă. Noi avem un concediu de îngrijire a copilului foarte lung și foarte prost plătit, deși am avut o tentativă de reformă în acest sens în 2018. Aceasta spunea că părinții își pot alege concediu de maternitate de doi ani sau trei luni.

După care au modificat și Codul Educației care spune că statul își asumă să integreze copii în sistemul educațional de vârstă timpurie începând cu doi ani și nu trei ani. A treia chestiune a fost faptul că a oferit libertatea de revenire la lucru și în același timp ca părinte să-ți poți indemnizația de la stat. Toate sunau bine, doar că nu ai ce face în privința copilul, doar nu-l poți înscrie la instituție de educație și îngrijire.

Cifrele ne arată că femeile devin și mai vulnerabile în perioada când devin mame. Vorbim aici în special de vulnerabilitatea la care o aduce statul. Statul scoate o femeie de pe piața muncii și face o femeie dependentă de cineva, iar lucrurile se complică de exemplu când ea mai are și doi copii mici. Statul nu-ți oferă prea multe posibilități ca tu să revii la muncă și să-ți continui carieră. Dacă se întâmplă să faci doi copii unul după altul, statul te scoate de pe piața muncii pe 5-6 ani.

În momentul când te trebuie să-și integrezi copilul în sistemul educațional, nu ai posibilitatea vreunui program flexibil de muncă sau alte posibilități să-ți îndeplinești responsabilitățile de muncă și să le combini cu viața de familie. De aceea ne arată cifrele că numărul femeilor care sunt încadrate pe piața muncii și au cel puțin un copil cu vârsta de 0-6 ani este cu 25% mai mare decât a femeilor fără copil.

Statul te obligă să alegi: ori faci copii, or faci carieră. Acest lucru nu este corect, chiar și din punct de vedere al drepturilor omului. Ultimul sondaj făcut de noi ne arată că o pătrime din populație arată că respondenții cred că femeile ar trebui să renunțe la activitatea profesională în favoarea statului acasă și avut grijă de copii și de responsabilitățile casnice.

R: Acest lucru vine și din mentalitatea patriarhală din Republica Moldova?

Alina Andronache: Nu se vindecă această mentalitate. Noi în fiecare an facem un sondaj la CPD pentru a măsura indexul responsabilității de gen, dar îl facem și atunci când este campanie electorală pentru a vedea percepțiile oamenilor.

În februarie, și apoi și în iulie, sondajul ne-a confirmat faptul că oamenii cred că destinul femeii este familia și gospodăria. Ceea ce este alarmant în secolul 21. Atâta timp cât vom merge pe această mentalitate, vom avea și victime ale violenței domestice.

Din moment ce statul te privează de dreptul a avea aceleași oportunități pe piața muncii, de a avea și carieră și copii, de a avea și o indenpendență financiară pe parcursul vieți, dar și atunci când devii mamă, și apoi te închide cu agresorul în aceeași casă fără prea multe posibilități de a raporta și îți mai oferă și un sistem foarte birocratic pentru a-ți apăra drepturile, noi nu vom rupe acest cerc vicios al violenței și sper că această Convenție de la Istanbul va schimba aceste lucruri.

R: Care sunt beneficiile Convenției de la Istanbul și cum credeți că va schimba starea de fapt a lucrurilor?

Alina Andronache: Eu am așteptat foarte mult ratificarea Convenției. Cred că doar prin ratificarea Convenției, statul va avea o viziune strategică și o viziune cap-coadă de a rupe cercul violenței. De la prevenire până la protecție sau sprijin de la primele semnale de alarmă de violență și până la protecție și sprijin atunci când o femeie dorește să raporteze un caz de hărțuire. Apoi, cel mai important element, este sprijinul pentru ca astfel de femei să poată începe o viață de la zero după astfel de acte de violență. Astea sunt cele patru elemente.

Din experiența anterioară a reformelor din Republica Moldova, statul a făcut reforme după formula „un pas înainte și doi înapoi”. Și aici pot da multe exemple, de la Codul Electoral care a așteptat din 2016 până în 2021 să fie implementat, apoi de la reforma privind concediul pentru îngrijirea copilului care s-a făcut în 2018 cu mult tam-tam, iar astăzi nu are impactul dorit, precum și alte exemple.

Doar prin ratificarea unor instrumente internaționale gândite cap-coadă să taie din rădăcini fenomenul violenței, un stat poate progresa și poate rupe acest cerc al violenței. Pentru acest lucru, Convenția are o plus valoare în Republica Moldova.

Altfel, eu nu cred că noi aveam capacitatea de a face aceste reforme singuri, fără Convenție. Apoi este acel organ internațional de monitorizare în cadrul Convenției și acest lucru este foarte important. Foarte des în Republica Moldova, dar cred că și în alte state, unele reforme eșuează din cauză că nu există foarte clar indicate responsabilitățile de monitorizare. Și anume ce instituție monitorizează implementarea unei anumite reforme.

Astfel că ajungem să avem legi foarte bune, precum Legea privind protecția și drepturile copilului, care eșuează la implementare, dar pe hârtie arată foarte bine. Dar de acum înainte vom avea o instituție internațională față de care statul va fi obligat să raporteze.

Acesta a fost unul dintre motivele reale pentru care în Republica Moldova nu s-a ratificat Convenția de la Istanbul.

Totuși, pentru a face această reformă, sau pentru a avea această viziune strategică pe toate cele menționate de mine ca să lupți cu fenomenl violenței domestice, ai nevoie de resurse financiare. Convenția presupune că statul va crea aceste servicii la o mână distanță pentru fiecare victimă și asta este corect.

Luând în considerare situația social economică din Republica Moldova, nu cred că noi am fi putut face această reformă fără un sprijin financiar extern, iar Conveția presupune acest lucru. Acesta este un alt plus pentru care Moldova trebuia să ratifice convenția.

Nu în ultimul rând, Convenția vine cu acele elemente nu doar de extindere și creare a serviciilor. Orice victimă a violenței trebuie să fie la o mână distanță, dar noi vorbim aici și de acele elemente de prevenire foarte importante.

Dacă noi nu vom crește o nouă generație pe care să o educăm în spiritul de a nu accepta violența, să nu o folosească și să înțeleagă ce înseamnă violența și care sunt formele de violență. Poate cel mai important lucru este învațarea copiilor unde să raporteze și la cine să se adreseze, dacă se confruntă cu o situație de violență. Asta mi se pare partea cea mai importantă, atunci când vorbim despre prevenire.

În multe cazuri, violența asupra copiilor era depistată accidental de persoane terțe, deoarece acești copii înțelegeau că ceva se întâmplă, dar nu știau cui să se adreseze.

Chiar dacă sunt unii care se tem că valorile noastre tradiționale afectate sau spulberate, eu cred că atât timp cât noi nu schimbăm sistemul educațional, noi nu progresăm ca societate. Ceea ce se întâmplă în sistemul educațional este foarte grav.

R: De ce este Mitropolia Moldovei reticentă la Convenția de la Istanbul, de unde vine această opoziție ferventă?

Alina Andronache: Îmi pare rău că unele persoane publice au ajuns să transforme ratificarea Convenției de la Istanbul într-un instrument politic și de colectare de capital politic.

Convenția este folosită pentru a folosi fricile oamenilor și pentru a o transforma într-o sperietoare împotriva valorilor europenelor pe care ar urma să le adoptăm.

Ce am înțeles eu este că foarte multă lume nu a citit Convenția. Am văzut că mulți reprezentanți ai Bisericii sperie oamenii că în articolul 14 al Convenției se vehiculează că părinții nu vor putea refuza educația sexuală în școli. În articolul 14 nu este niciun cuvânt despre această mențiune sau vreo referire la lucru acesta.

Unii dezinformează, iar oamenii nu citesc și nu cunosc Convenția și ce prevede ea.

De asemenea, ei se cramponează de acest termen de „gen” și mi-am dat seama că lumea nu diferențiază ce anume înseamnă „sex” și „gen”. Nu fac diferență între acești doi termeni, dar îi consideră sinonimi. Astfel ajungem la o dezinformare, dar și ajungem să și conștientizăm că noi, în școală, nu suntem educați să înțelegem și aceste aspecte legate de drepturile omului. Mulți nu înțeleg diferența dintre sex și gen și se tem de așa-numitele „sperietori din Occident”.

Am observat o serie de mituri pe baza cărora se fac speculații. Ma întâi că în Convenție se promovează un „al treilea gen” și că se vrea renunțarea la noțiunea de femeie și bărbat. Trebuie să explicăm oamenilor că „sexul” se referă la acele diferențe biologice, care nu se schimbă și pe care noi le primim prin naștere și pe care fără mâna chirurgului nu se poate interveni. Și cuvântul „gen” care reprezintă acele diferențe culturale care sunt dobândite pe parcursul vieții și sunt diferite de la o cultură la alta și de la o țară la alta.

Dacă în urmă cu 100 de ani nu era normal ca eu să merg pe stradă și să mă duc la universitate să învăț și votez sau să divorțez, acum lucrurile acestea toate s-au schimbat. Asta înseamnă construcție socială, nu altceva.

De asemenea, nu este normal ca într-o țară democratică să ai discriminare de gen, egalitate de gen, lege cu privire la egalitatea de șanse dintre femei și bărbați. Cuvântul „gen” este preponderent folosit, dar este absurd să nu știi și care este definiția acestuia.

Era totuși bine ca în Convenție întâi să fie definit cuvântul „gen” și apoi să spui ce este discriminarea în bază de gen, violența în bază de gen și să explici toate lucrurile acestea.

Totodată, lumea nu înțelege când noi vorbim despre egalitatea de gen, noi nu vorbim despre egalitatea de sex. Este vorba despre egalitate în acele construcții sociale, în acele oportunități și șanse, în percepțiile oamenilor, etc.

A doua speritoare este că acest document promovează căsătoriile între același sex. Convenția nu obligă statul să redefinească cuvântul „căsătorie”, să-l schimbe sau să promoveze o anume formă de căsătorie. Unicul loc unde este pomenită căsătoria în Convenție este cea forțată, spre exemplu între violator și victimă.

De asemenea, Conveția de la Istanbul nicidecum nu promovează avortul. Ea spune doar că avortul forțat este o formă de violență.

Dar cel mai mult se fac speculații în zona educației, mai precis pe introducerea dimensiunii de gen sau de violență în sistemul educațional. Nu mi se pare deloc rău, chiar dacă sunt promovate sperietori în acest sens.

Astăzi dacă deschidem manualele, ți se ridică părul în cap de ce fel de texte sunt acolo și poveștile care promovează diverse forme de violență. La fel diverse exerciții și imagini. Nu este normal ca într-o țară care se declară democratică și dorește să atingă anumite progrese și dezvoltare să vezi doar fețe de oameni de culoare albă. Noi suntem o țară multi-culturală. La fel, nu se regăsesc persoanele cu dizabilități în manualele școlare sau persoane de diferite etnii, profesii, etc.

Manualele nu promovează diversitatea umană și drepturile omului. Altfel, nu mi se pare cu nimic greșit să schimbăm aceste abordări, dar nimeni nu spune că noi renunțăm la tradiții, dar cele care promovează violența sau discriminare trebuie să rămână doar ca repere și motive de discuție, nu ca anulate. Nimeni nu va anula „Capra cu trei iezi” sau „Scufița Roșie”, doar ca ele trebuie discutate și din altă perspectivă.

Mi-e nu mi se pare grav acest lucru, deoarece generația actuală vine cu un tip de gândire mult mai critic decât noi, cu mult mai multe informații și mai multe întrebări.

Foto:  Experta din Republica Moldova pe drepturile femeilor și a egalității de șanse, Alina Andronache. Sursa/Facebook Alina Andronache

Vă mulțumim!