INTERVIU Bloggerul Daniel Duquenal despre alegerile din Venezuela: Un scrutin ilegitim / Ţara e o dictatură narco-militară coruptă

Alegerile prezidenţiale de duminică din Venezuela, în urma cărora se aşteaptă ca Nicolas Maduro să câştige un nou mandat de preşedinte, nu sunt legitime, ci false, convocate fără a avea legitimitatea constituțională, sub nişte reguli îngrozitoare și în contextul în care conducerea principală a opoziției se află în închisoare sau în exil, susţine un cunoscut blogger venezuelean.

(Foto: Instagram)

Într-un interviu pentru G4Media.ro, Daniel Duquenal critică în termeni duri regimul lui Maduro, despre care susţine că este o dictatură narco-militară coruptă,” care a provocat un dezastru umanitar în ţara sud-americană,” unde statul la coadă şi căutarea de mâncare în gunoaie au devenit imagini obişnuite. Opinia lui Duquenal este susţinută de cancelariile şi presa occidentale, care afirmă că scrutinul este ilegitim şi deplâng soarta opozanţilor lui Maduro, ales personal de către Hugo Chavez pentru a-i continua politicile socialiste.

Aşa cum susţine şi Daniel Duquenal, situaţia din Venezuela este în prezent dramatică. Foametea generală a ucis numeroşi copii, a făcut ca boli considerate eradicate – malaria, difteria, tuberculoza – să reapară şi a provocat plecarea din ţară a sute de mii de venezueleni (se estimează că 5.000 de persoane fug zilnic din Venezuela).

Lipsa de mâncare, de medicamente şi produsele de bază, precum şi serviciile precare afectează majoritatea populaţiei. Bande înarmate fac legea pe străzi, poliţia este acuzată de asasinate, militarii dezertează din cauza condiţiilor grele, iar grupuri de gherilă controlează multe dintre frontierele ţării. Exodul populaţiei a afectat şcolile, spitalele şi companiile de utilităţi, căci profesori, doctori, asistente şi ingineri au părăsit în număr mare ţara.

Inflaţia uriaşă – în prezent cea mai ridicată din lume – face ca salariul minim pe economie să fie de doar 3 dolari pe lună, o cifră şocantă pentru o ţară ce deţine printre cele mai mari rezerve de petrol din lume. Potrivit Fondului Monetar Internaţional, inflaţia va atinge 13.000% în acest an, afectând nivelul de trai a milioane de oameni. Moneda locală (bolivarul) este în cădere liberă, iar un dolar american poate fi cumpărat cu 700.000 de bolivari pe străzile din Venezuela. Rafinăriile de petrol nu au piese de schimb, angajaţii nu sunt plătiţi la timp şi demisionează în masă, iar producţia este în scădere. Creditorii externi confiscă bunurile din străinătate ale Venezuelei.

În mijlocul colapsului, preşedintele Nicolas Maduro – moştenitorul ales de mentorul său, Hugo Chavez – pare însă de neclintit. Devenit preşedinte în 2013, Maduro (55 de ani) conduce ţara cu o mână de fier, iar atitudinea lui autocratică a contribuit din plin la colapsul Venezuelei. Protestele de stradă au fost înăbuşite în sânge, legislatura a fost aproape dizolvată şi înlocuită cu o Adunare Constituantă loială lui Maduro (printr-un vot criticat inclusiv de contractorul guvernamental al softului alegerilor), iar liderii opoziţiei sunt fie închişi, fie au fugit din ţară, fie au primit interdicţie să participe la scrutinul de duminică.

După ce partidele importante de opoziție au boicotat alegerile anterioare, Adunarea Constituantă a hotărât că nu li se va permite să participe nici la alegerile prezidenţiale de duminică. Opoziţia nu are niciun candidat la alegerile prezidenţiale şi a cerut simpatizanţilor săi să nu participe la „farsa electorală.”

În afară de Javier Bertucci, un pastor evanghelic creditat cu şanse reduse în alegeri, singurul care i se poate opune liderului autoritar de la Caracas este Henri Falcón (56 de ani), fost primar şi guvernator al statului Lara, dar şi fost membru al Partidului Socialist Unit al lui Maduro. Acesta susţine că Venezuela poate ieşi din dictatură aşa cum au făcut Chile după Augusto Pinochet, Nicaragua, Peru sau chiar Spania, după Franco.

Falcón a promis că va salva economia ţării folosind dolarul american ca monedă naţională, că va deschide mai mult sectorul petrolier pentru investiţii şi că va plăti muncitorii cu minimum 75 de dolari pe lună. În plus, el afirmă că vrea să elibereze deţinuţii politici şi să restabilească legăturile cu Statele Unite.

Demersul său a fost însă criticat de liderii opoziţiei, care îl acuză de trădare şi de colaborare cu regimul, aceştia chemându-şi simpatizanţii să boicoteze scrutinul de duminică. Partidele de opoziţie consideră că, prin acţiunea sa, Falcón legitimizează un regim brutal şi nişte alegeri criticate de comunitatea internaţională. Henri Falcón susţine însă că singurul mod de a câştiga alegerile şi de a-l îndepărta pe Nicolas Maduro este să participe la scrutin (unele sondaje afirmă că Falcon şi Maduro au fiecare 38% din şansele de vot, în timp ce Bertucci este preferat de 20% dintre alegători).

La fel ca şi Chavez înaintea sa, Nicolas Maduro şi-a mobilizat alegătorii recurgând la generozitatea guvernamentală, împărţind produse alimentare din rezervele controlate de stat. În timpul unui miting electoral recent, Maduro a admis că guvernul său „a făcut greşeli,” dar a afirmat că criza se datoreză „forțelor externe și dușmanilor interni.” El a proclamat că revoluția socialistă este fundația care va face ca Venezuela să se refacă şi să fie martora unor zile mai bune: „Datorită sistemului social creat de revoluție, oamenii sunt protejați și pregătiți. Avem multe de făcut și de aceea avem nevoie de victorie.”

Maduro s-a declarat convinsă că venezuelenii îl vor vota „din mândrie naţională”: „Dacă îl întrebi pe Donald Trump cine va câștiga în Venezuela, chiar şi el spune că Maduro. De ce vom câștiga? Pentru că suntem patria, istoria, demnitatea.”

Nicolas Maduro beneficiază şi de susţinerea armatei – un factor semnificativ pe un continent care a trecut prin numeroase dictaturi militare -, iar mulţi generali se bucură de controlul unor părţi semnificative din economie. De aceea experţii cred că problema lui Maduro nu o reprezintă scrutinul de duminică, pe care se aşteaptă să îl câştige. Ci cum va reuşi să-şi menţină puterea încă cinci ani într-o ţară devenită un stat eşuat şi în care corupţia generalizată şi un sistem socialist aberant continuă să facă ravagii.

Este exact ceea ce afirmă şi Daniel Duquenal în interviul pentru G4Media.ro.

Adrian Novac: Ultima dată am vorbit imediat după moartea lui Hugo Chavez. Ce s-a întâmplat în Venezuela de atunci?
Daniel Duquenal: Nicolas Maduro a fost adus la putere pentru a consolida dictatura care exista deja sub Hugo Chavez.

A.N.: Care e situaţia actuală în ţară? Este atât de rea precum o vedem la televizor?
D.D.: Da, și chiar mai rea. Nu totul poate fi arătat pentru că există multă cenzură și autocenzură. Numai corespondenții străini pot dezvălui mai multe, dar sunt blocați ori de câte ori regimul poate să scape cu asta. Confiscarea și distrugerea camerelor de filmat-pozat sunt lucruri obişnuite pentru cei din presă.

A.N.: Cum este viaţa oamenilor obişnuiţi? Cum este viaţa pe străzile din Caracas, de exemplu?
D.D.: Statul la coadă. Să vezi oamenii căutând în pungile cu gunoaie pentru mâncare. Uitaţi-vă la contul meu de Instagram: 90% dintre fotografii și videoclipuri sunt făcute de mine. Anarhie peste tot.

A.N.: Care e situaţia drepturilor omului?
D.D.: Astăzi am avut încă un act de tortură, când la închisoarea politică SEBIN Helicoide infractorii de drept comun au fost „eliberați” pentru a bate prizonierii politici. Au fost mii de arestări din motive politice sau din cauza protestelor și sute de cazuri de tortură documentate.

A.N.: Există libertatea presei? Aţi trecut prin încercări în care să fiţi oprit ca să scrieţi?
D.D.: Nu există nicio libertate a presei, cu excepția unui ziar, EL Nacional, care este supravegheat din cauza unor acuzații penale și care în consecinţă poate fi oricum închis. Există o singură stație de radio în Caracas care vorbește în continuare mai mult sau mai puțin liber. Există multe site-uri de internet care sunt blocate. Postul CNN a fost forțat să iasă din emisie; la fel s-a întâmplat cu un canal de știri din Columbia și unul din Argentina. Personal, când blogul meu era mai activ, am fost amenințat la televizor de un fost vicepreședinte. Dar cred că deocamdată sunt un peşte mic, pentru că poveștile pe care aproape că le-am publicat singur sunt acum pe prima pagină în întreaga lume. Misiunea mea a  fost îndeplinită. Dar, după 21 mai, aș putea deveni din nou o țintă. Astăzi, singura modalitate de a obține o varietate de informații este de a fi pe Twitter și de a ști pe cine să urmăreşti pentru a evita știrile false. În caz contrar, îţi scapă multe dintre atrocități.

A.N.: Puterea pe care o are președintele Nicolas Maduro pare la fel de mare ca oricând, în ciuda situației economice dramatice și a nenumăratelor demonstrații. De ce?
D.D.: Este vorba de o dictatură care are o lipsă de consideraţie totală pentru domnia legii. E simplu.

A.N.: Există vreo şansă ca Maduro să poată fi înlăturat de chaviştii radicali, de armată sau de opoziție?
D.D.: Sfârșitul regimului va veni ca urmare a presiunii internaționale, care, în cele din urmă, va „rupe” regimul, una dintre părţi hotărând să nu se scufunde şi mai mult de dragul celeilalte părți. Opoziția a făcut implozie și aproape s-a auto-distrus.

A.N.: Hugo Chávez crease o adevărată artă acuzând SUA pentru problemele Venezuelei. Ce cred acum oamenii obișnuiți despre America și americani?
D.D.: Nu le pasă. Numai chavismul radical foloseşte aceasta ca o modalitate de a-și scuza greșelile. Oamenilor le pasă doar să găsească alimente și medicamente. Ei știu că Statele Unite nu au nimic de-a face cu asta.

A.N.: E posibil ca cele mai recente sancțiuni americane împotriva lui Maduro și acoliţilor săi să-l facă să-și schimbe atitudinea?
D.D.: Nu uitați că există și sancțiuni impuse de Canada, de UE, Panama și chiar de Elveția. Sancțiunile vizează anumiţi oficiali corupți sau violenți, în speranța că, în general, populația nu va fi afectată.

A.N: Ce părere aveţi despre alegerile prezidențiale din 20 mai? Sunt legitime?
D.D.: Nu, nu sunt. E vorba de un scrutin fals, convocat fără a avea legitimitatea constituțională, sub nişte reguli îngrozitoare și în contextul în care conducerea principală a opoziției se află în închisoare sau în exil. Ca să nu mai vorbim de numeroşi alți factori care îl fac nelegitim.

A.N.: Care sunt chestiunile cheie în joc în cadrul acestor alegeri?
D.D.: Nu există astfel de chestiuni cheie. Campaniile electorale sunt lipsite de orice idee. Maduro îşi face campanie ca și cum ar fi un nou candidat, având nevoie de zece milioane de voturi pentru a rezolva în sfârşit problemele țării. Asta chiar dacă el a fost deja în funcție de 5 ani. Singurul candidat al „opoziției” (Henri Falcón ) vorbeşte în termeni vagi de dolarizare și fiecare zi seamănă tot mai mult cu opoziția „oficială” pe care regimul o dorește.

A.N.: Veţi vota?
D.D.: Nu.

A.N.: Unele voci spun că opoziţia este divizată şi indisciplinată. Cum aţi descrie-o? Face suficient de multe pentru a i se opune lui Maduro?
D.D.: Este o problemă de diagnosticare. Atâta timp cât cei din opoziţie nu cad de acord în legătură cu adjectivele necesare pentru a descrie dictatura, ei nu vor fi niciodată în stare să se unească complet în jurul unei strategii reale.

A.N.: Puteţi să îmi oferiţi o perspectivă asupra a ceea ce urmează pentru Venezuela?
D.D.: Regimul este o dictatură narco-militară coruptă, o noutate în lumea regimurilor totalitare. Să ghiceşti ceea ce urmează este dificil, deoarece lumea nu s-a confruntat niciodată cu un astfel de regim care probabil dorește ca Venezuela să devină un stat eșuat, ca să exporte în jur tulburările interne și politicile sale ciudate. Aşa cum face cumva Somalia în Cornul Africii. Cum poţi opri o țară care se autodistruge în mod intenționat ca să devină posesiunea doar câtorva oameni? Regimurile care influențează Venezuela sunt Cuba, Siria, Iran … nici măcar Rusia, care pare democratică în comparație cu ea, atâta timp cât nu îl ataci frontal pe Putin.

Fişă biografică: Daniel Duquenal este unul dintre cei mai cunoscuţi bloggeri din Venezuela * doctor în ştiinţă şi disident * începând din 2003, conduce o mică afacere de familie la ţară * tot din 2003, scrie regulat pentru blogul său politic Venezuela News And Views * a scris despre Venezuela pentru BBC, Index on censorship, Pajamas Media, Jewcy şi alţii * a avut apariţii în emisiuni radio în SUA, Marea Britanie, Australia şi Jamaica.

Surse: New York Times, Washington Post, New Zeeland Herald