G4Media.ro

INTERVIU Ce faci când o țară întreagă pune frână predării online? Realizezi…

Sursa. Edupedu.ro

INTERVIU Ce faci când o țară întreagă pune frână predării online? Realizezi că sunt alte rute internaționale permise de tehnologie, pentru că restricțiile mai degrabă dăunează și sunt dorite de jumătatea dintre profesori care sunt sub medie – autoarea americană Barbara Oakley

Tehnologia actuală permite tinerilor de oriunde să urmeze cursuri internaționale și să se ducă după cei mai buni profesori, condiții în care respingerea noilor modele de predare, testate în pandemie, nu e de folos decât acelora dintre profesori care văd o concurență riscantă din partea online-ului, spune, într-un interviu acordat Edupedu.ro, autoarea americană Barbara Oakley, realizatoare a unor cursuri masive deschise online (MOOCs) căutate în domeniul educației.

“Gândiți-vă astfel: jumătate dintre profesori sunt sub medie. Aceasta înseamnă că, în unele situații, dacă un profesor bun este disponibil online, cei care vor să învețe se vor îndrepta către el. Iar capacitatea tinerilor de a migra spre profesorii mai buni este o amenințare pentru mulți profesori. Și, prin urmare, reacția este adesea să spună “nu, gata cu predarea online”, spune Barbara Oakley în interviu.

În noua economie și cu noile instrumente tehnologice, să înveți cum să înveți este un aspect esențial în educația actuală, ce trebuie inclus în formarea profesorilor, afirmă ea, autoare a unui curs pe această temă.

  • Cine este Barbara Oakley? Cu o experiență ce a purtat-o prin militărie, inginerie și educație, din Antarctica până în Marea Bering, ea a discutat cu Edupedu.ro în calitate de autoare a mai multor cărți pe teme legate de educație și formare, dintre care o parte sunt publicate în România (“Mindshift. Învață să înveți altfel”) sau în curs de publicare (“Learning How to Learn”, “Uncommon Sense Teaching”). Unul dintre cursurile sale pe platforma de cursuri masive deschise online (MOOCs) Coursera, în care explică soluții să înveți cum să înveți, are până acum peste 3,1 milioane de cursanți. În prezentările sale, ea spune că, mică fiind, a fost slabă la matematică și științe, doar pentru ca, mai târziu, să ajungă doctor în inginerie și profesoară în domeniu. De-a lungul timpului, a lucrat în cadrul armatei, a studiat limbi și literaturi slave, a învățat ingineria și comunicațiile, a fost atrasă de neuroștiințe și sociologie, a lucrat ca operator radio la Polul Sud și pe traulere sovietice în Marea Bering, înainte să se dedice activităților academice și educației. Are articole publicate în New York Times și Wall Street Journal. Profilul ei detaliat – aici

În interviul cu Edupedu.ro, care a abordat chestiunea rezistenței față de adoptarea noilor tehnologii în educație, ea notează: “Ce faci când o țară întreagă pune frână predării online? În primul rând, poți să te plângi, să reclami. În al doilea rând, să realizezi că sunt alte rute, alte universități pe care românii le pot accesa online. Sunt programe online internaționale foarte bune. Când realizezi că există această competiție și că restricțiile mai degrabă le dăunează oamenilor, vezi că încercările de a pune capăt acestui model nu funcționează.”

  • Barbara Oakley a discutat despre avantajele și dezavantajele educației digitale, despre cursurile și profesorii care pot ajunge la zeci de mii de studenți și care pot capta atenția cu tehnici anume, despre cum să înveți să înveți și despre învățarea pe tot parcursul vieții.

Citește interviul integral pe Edupedu.ro

Urmărește mai jos producțiile video ale G4Media:

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Citește și...

1 comentariu

  1. Nu se potriveste. Metodele trebuie adaptate mentalitatilor locului.
    1. SUA, poveste de la un fost coleg care a urmat masteratul la Princeton.
    – examenul scurt: vine profesorul în sala la ora 9, da subiectele, zice „daca e vreo problema stiti unde e biroul meu”, pleaca, revine la ora 12 sa ia lucrarile;
    – examenul lung: vine profesorul vineri la ora 12 si da subiectele, toata lumea pleaca acasa si ne întâlnim luni la ora 9 sa ia profesorul lucrarile.
    Colegul meu întreaba un localnic, cu figura de potential traficant de droguri, daca nu se fraudeaza (copiere, colaborare, etc.) asemenea examene; raspunsul „sa zicem ca-l însel pe asta; ce o sa fac la serviciu?”
    2. România, examene on-line la care am fost examinator: mai mult de doua raspunsuri (platforma MS Teams) cu greseli identice.
    3. Masterat la IHE Delft, Olanda, cu studenti din toate colturile lumii: examen scris, cu doi supraveghetori care nu erau salariatii institutiei. Prietenii stiu de ce.
    On line e doar pentru cei sincer interesati de subiectul predat.
    Dar cei ce fac scoala pentru ca e obligatorie ce comportament au? Dar capacitatea cadrului didactic de a supraveghea pe ecran clasa de 20-25 elevi si de a reactiona rapid si eficient la cei mai putin dotati care credeti ca e?
    Si o reamintire: spre finalul regimului comunist, se declara ca profesorii sunt de vina pentru rezultatele slabe ale elevilor/studentilor. Ne întoarcem la criteriile din timpul comunismului?
    Rog cadrele didactice „competente” sa scrie când au beneficiat de un curs de perfectionare reala. La UTCB departamentul pentru pregatirea personalului didactic nu a emis nici macar o idee în timpul pandemiei. Daca exista cadre didactica „slabe” ce e de facut?