INTERVIU Cum arată viața unui dependent de droguri și cât de greu este să te lași / Un fost consumator își povestește drama: ”Eu toată adolescența mi-am petrecut-o consumând zilnic cel puțin o substanță / Toți proveneam din medii foarte complicate, cu abuzuri pe toate planurile”

Laurențiu Zloteanu este un artist de 33 de ani din București, care și-a descoperit și și-a crescut talentul pe fundamentele unei drame personale cu care se identifică mii de tineri din România: dependența de droguri. Într-un interviu acordat G4Media, tânărul povestește cât de mult diferă viața unui consumator de droguri față de a celorlalți, ce suferință implică această dependență și de ce este atât de greu să te recuperezi. Avea 11 ani când a intrat prima dată în comă alcoolică, iar un an mai târziu fuma primul joint. Nu este un caz izolat.

Interviul integral cu Laurențiu Zloteanu:

Principalele declarații ale lui Laurențiu Zloteanu:

• La acea vârstă, eu și ceilalți copii cu care mă jucam aveam comportamente considerate problematice la școală, eram copiii-problemă. Îmi aduc aminte că toți aveam probleme acasă, aveam colegi fie cu părinți divorțați, fie cu părinți care puneau presiune mare să obțină rezultate la școală, fie ca și în cazul meu, viața acasă presupunea violență și stres.
• Eram obligat să fac rost undeva zilnic între 300 și 600 de lei ca să nu-mi mai fie rău. Nu știu ce înseamnă să bei un pahar de vin zilnic, știu ce înseamnă să bei o siclă de vin, să fumezi un gram de iarbă, să te injectezi cu două droguri diferite. De la un punct în colo, nici nu mai știi față de care drog ai dezvoltat adicție. Știi doar că ești o gaură neagră și că oricât ai băga în tine, tot nu e suficient.
• Oricât aș fi consumat, nu era suficient. În afară de asta, îmi era rău. Simțeam că am altă variantă, în care mi-e rău și atât. Știu motivele pentru care am ales totuși celălalt drum, în care eu vreau doar să-mi fie rău, și eu nu mai vreau să alerg după bani, eu nu mai vreau să alerg după droguri, eu nu mai vreau să alerg după nimic. Oricât aș încerca, eu nu obțin de la substanțele astea ce am nevoie.
• Terapia mă ajută mult să-mi explorez traumele cu subiect și predicat, că primesc înțelegere, pentru că oprești consumul și ești ultima mizerie de om, nu dai doi bani pe tine. Dacă nu dădeai înainte de consum, cu atât mai nasol e pe urmă când ești treaz și trebuie să faci față tuturor lucrurilor care zăceau în tine
• Există un întreg program care facilitează celor care au o problemă cu drogurile sau care nu mai consumă dar vor să rămână curați. Sunt aceste grupuri de suport, unde oamenii se strâng au aceeași problemă și-și împărtășesc trei lucruri: experiența, speranța și puterea. Pe mine m-a ajutat enorm, dar împreună cu terapia și cu un psihiatru și a trebuit să plec și din mediu
• Nu e ușor să nu consumi droguri, chiar la ani distanță după ce am oprit consumul, nu pot să spun că nu m-am gândit într-un moment de disperare, acum ar fi un moment potrivit să consum
• Există câteva locuri în București unde există câțiva oameni realmente specializați: Clinica Aliat, Clinica Psy, Carusel. Statul nu comunică cu ei, asta e foarte îngrijorător. Dacă vor consuma 50 de elevi într-o școală, vor veni 1000 de părinți să spună că acei copii trebuie să plece și n-ai făcut nimic. E o problemă care ne privesște pe toți. Satul român, cu accent pe Ministerul Sănătății, trebuie să ia măsuri să trateze consumul de droguri ca pe o problemă de sănătate mintală.

• Acest articol face parte dintr-o campanie G4Media care își propune să tragă un semnal de alarmă în privința consumului de droguri în rândul elevilor. În cadrul acestui demers, vom pune în dezbatere modul în care autoritățile, profesorii, părinții și medicii specialiști abordează fenomenul în creștere al consumului de droguri în rândul adolescenților din România.

Context. Ultimul raport al Agenției Naționale Antidrog arată că 1% dintre elevii români încep să consume canabis de la 13 ani sau mai devreme. La 16 ani, proporția elevilor care au fumat măcar un joint este deja de aproape 9%. Acestea sunt vârste la care dependența se instalează foarte repede, în timp ce accesul la droguri a devenit foarte facil, după cum atenționează și Viorel Roman, terapeut în adicții la Clinica Aliat. ”În ziua de azi, un adolescent face rost de droguri în cinci minute, dacă vrea”. Nu doar educația primită acasă, dar și anturajul joacă un rol foarte important în consumul de droguri, mai spune specialistul.

La 16 ani, Laurențiu ajunsese să consume împreună cu anturajul său alcool și mai multe tipuri de droguri într-o singură zi, inclusiv heroină. Din tot ce a luat, cele mai mari sechele fizice și psihice le-au lăsat așa-zisele ”legale” sau etnobotanice, unele dintre cele mai accesibile și ieftine droguri de pe piață.

După 10 ani de abuz, Laurențiu a decis să renunțe la droguri și de atunci reușește să le țină departe. Iar asta presupune o luptă zilnică cu el însuși deoarece dependența nu se vindecă niciodată. Chiar și așa, se mândrește în acest moment cu mai bine de 10 ani de abstinență.

Îl ajută și talentul pe care și l-a descoperit în perioada de recuperare. Realizează picturi la comandă, care oglindesc stările de spirit ale oamenilor cu care se conectează. Un exercițiu perfecționat în cei patru ani de terapie, care l-au ajutat să învețe să trăiască din nou.

Consideră că statul ar trebui să facă mai mult pentru a proteja copiii și adolescenții de droguri și că ar putea începe prin a trata dependența ca pe o boală psihică, nu ca pe o crimă: „Dacă tu, ca părinte, ai un copil minor dependent de droguri, nu ai unde să îl duci ca să se recupereze, nici la stat, nici la privat. Nada!”