INTERVIU Dragoș Mateescu, turcolog: Discursul dominant tinde să ridice în slăvi realizările regimului Erdoğan-AKP / Turcia a fost posibilă datorită lui Mustafa Kemal Atatürk” / Azi se împlinesc 100 de ani de la fondarea republicii laice

Anul acesta, la 29 octombrie, republica turcă fondată de Mustafa Kemal Atatürk celebrează centenarul. Timp de 100 de ani, între 1923 și 2023, Turcia a fost guvernată având la bază valori și principii laice, care însă sunt din ce în ce mai des criticate în discursurile oficiale de la Ankara din ultimii ani.

Recent, Editura Omnium a publicat o biografie a lui Mustafa Kemal Atatürk scrisă de Lordul Patrick Balfour (Patrick Kinross), istoric, jurnalist și scriitor, intitulată Atatürk. Renașterea unei națiuni. Cartea, apărută sub îngrijirea turcologului Dragoș C. Mateescu, este prima traducere în limba română și descrie viața și activitatea lui Atatürk, precum și felul în care Turcia s-a transformat dintr-un imperiu prăbușit la sfârșitul Primului Război Mondial într-o republică laică.

Rep: Sunteți îngrijitorul ediției în limba română a biografiei lui Mustafa Kemal Atatürk scrisă de Patrick Kinross. De asemenea, aveți o experiență personală importantă în Turcia. Contextul este și el semnificativ. Anul acesta, la 29 octombrie, Republica fondată de Atatürk celebrează centenarul. Cum este primită această sărbătoare în Turcia?

Dragoș Mateescu: De mai mulți ani, după declanșarea „Primăverii Arabe” în 2011, după demonstrațiile Gezi Park din 2013 și, mai ales, după tentativa eșuată de lovitură de stat din iunie 2016, regimul actual de la Ankara a adoptat o postură defensivă față de „Occident” și față de orice influențe pe care le percepe drept „occidentale”.

Pe acest fond, aversiunea față de republica laică și față de doctrina kemalistă, în general, s-a accentuat. În media din Turcia, dominată de regim, s-a intensificat în acești ultimi ani un discurs critic, în particular la adresa lui Mustafa Kemal Atatürk și împotriva „imoralității” valorilor republicii laice, pe care kemalismul le întruchipează. În același timp, discursul dominant tinde să ridice în slăvi realizările regimului Erdoğan-AKP, care nu sunt deloc puține, într-adevăr.

Proiectele de infrastructură realizate până acum în Turcia impresionează. Este vorba despre aeroporturi imense, inclusiv cel nou de la Istanbul, dar nu numai, autostrăzi, cele două poduri peste și tunelul pe sub Strâmtori, centrala atomică de la Akkuyu, foarte multe stadioane moderne și multe, multe altele.

În plus, numărul moscheilor a crescut vertiginos, ceea ce rezonează cel mai mult cu importantul segment conservator al populației. Este de așteptat ca ceremoniile care vor avea loc la 29 octombrie să pună accent pe aceste aspecte și mai puțin pe faptul că Republica Turcia, centenară, a fost posibilă tocmai datorită lui Mustafa Kemal Atatürk.

Rep: Totuși, este destul de dificil să disociezi Republica Turcia de fondatorul ei….

Dragoș Mateescu: Corect, este dificil, dar nu și imposibil. Nu în contextul ultimelor două decade. Generații întregi de turci au crescut învățând la școală despre istoria naționalismului kemalist laic. Unii l-au acceptat, dar nu toți. În Turcia a existat întotdeauna o masă importantă a conservatorilor care au cultivat informal opoziția față de kemalismul laic. Ba chiar au fost dominanți în multe momente decisive.

Să nu uităm că guvernele conservatoare din anii 1950, 1980 sau 1990 au ajuns la putere după alegeri libere, prin voturile acelor oameni, și au fost înlăturate prin intervenții armate. Lucrurile astea au rămas în memoria colectivă și au întărit legitimitatea conservatorilor, care aveau să triumfe decisiv la alegerile din 2002. Pentru acei conservatori, de exemplu, lista de drepturi cetățenești începe mereu, de generații, cu dreptul de a purta semnele distinctive ale religiei lor, inclusiv vălul sau basmaua la femei.

Aceștia, din ce în ce mai numeroși în ultimii ani datorită eforturilor regimului Erdoğan-AKP, nu consideră republica laică și pe Mustafa Kemal Atatürk drept valori ale identității turcești. Pentru conservatori, republica laică și Atatürk sunt simboluri ale imoralității, iar partizanii cei mai înfocați ai actualului regim nu se sfiesc să le denigreze în spațiul public, în presa de toate tipurile dar și în media socială. Și nu se întâmplă nimic.

Asta în vreme ce persoanele care insultă statul, valorile musulmane sau demnitarii actualmente la putere sunt imediat trași la răspundere în instanțe și, de multe ori, condamnați la închisoare. În acest context, din ce în ce mai ostil kemalismului laic și din ce în ce mai favorabil valorilor conservatoare, este posibil ca fondatorul republicii să fie onorat simbolic la centenar, dar sărbătoarea să fie dominată de celebrarea identității turce musulmane eliberate de limitele impuse de statul laic. Și de celebrarea realizărilor regimului actual, bineînțeles.

[foto copertă Ataturk] Sursa foto: Editura Omnium

Rep: Prima traducere în limba română a biografiei lui Atatürk scrisă în anii 1960 de Kinross, este acum oferită publicului nostru de Editura Omnium. Ați realizat editarea textului, notele de subsol și postfața. Cum poate fi, deci, contextualizată această realizare în condițiile actuale, destul de complicate, pe care le-ați descris aici?

Dragoș Mateescu: Consider că tocmai în condițiile actuale este cu atât mai important să înțelegem ce înseamnă, de fapt, Mustafa Kemal Atatürk pentru Turcia și pentru lumea în care trăim. Cartea a prezentat dificultăți mai ales în ce privește contextualizarea biografiei. Notele de subsol au fost necesare tocmai pentru a explica cine erau oamenii implicați în viața și cariera lui Mustafa Kemal, precum și în efortul imens depus pentru eliberarea Anatoliei și pentru fondarea Republicii.

Traducerea este excelentă, zic eu, iar notele de subsol, prefața și postfața ajută cititorul român să înțeleagă fiecare aspect important din carte. Dar să nu uităm că este, în primul rând, o biografie. Ea încearcă să explice un om cu adevărat excepțional în vremuri excepționale. A câștigat un război încropind o armată din mai nimic. A fondat și făurit apoi o țară pe ruinele unui imperiu care încetase cu mulți ani înainte să mai funcționeze ca stat. A inițiat și crearea națiunii turce, care nu exista înainte ca Mustafa Kemal și oamenii din jurul său să o imagineze și să o clădească, pas cu pas, instituție cu instituție.

Biografia lui Patrick Kinross este una scrisă cu multă emoție și admirație pentru și despre omul Mustafa Kemal. Nu este un text critic. Trece aproape dureros, pentru milioane de oameni, peste episoade dramatice, cum ar fi masacrarea kurzilor în 1925 și 1938, peste politicile rasiste ale tinerei republici, peste violențele împotriva grecilor și armenilor, și peste multe altele. Dar nu trebuie să uităm că, în definitiv, Kinross nici nu și-a propus să abordeze critic istoria Turciei din acele vremuri tulburi. Cartea este ceea este: o biografie a unui om excepțional. Și încearcă să explice omul, reușind asta foarte bine, în opinia mea.

Poate că acesta este, deci, un moment potrivit pentru ca cititorii în limba română să facă cunoștință cu acest personaj fabulos care a fost Mustafa Kemal Pașa. Contestat mereu de conservatori, care par a aparține trecutului islamic-otoman, fondatorul Turciei moderne și seculare se confruntă după dispariția sa cu fantomele propriei creeații. Biografia lui Kinross ni-l prezintă în primul rând ca om, înfruntând nu numai gloanțele și vicleșugurile inamicilor pe câmpul de luptă, ci și uneltirile adversarilor din interior. Este un miracol faptul și, mai ales, felul în care acest lider autentic a reușit să impună idealurile sale drept idealuri ale unei națiuni, fondând, practic, nu doar un stat, ci chiar acea națiune.

Recomandare de lectură

Lordul Patrick Balfour (1904-1976), al treilea baron Kinross, a absolvit colegiile Winchester și Balliol de la Oxford, devenind apoi un important istoric, jurnalist și scriitor. În Al Doilea Război Mondial, a servit în Forțele Aeriene Regale, iar între anii 1944 și 1947 a fost secretar I la ambasada britanică de la Cairo. Kinross a transpus experiențele de viață și călătoriile sale în numeroase volume.

Faima a dobândit-o definitiv prin biografia fondatorului Turciei moderne, Atatürk – The Rebirth of a Nation (Londra, Weidenfeld and Nicolson, 1964). Cartea a intrat imediat în categoria biografiilor de succes, rămânând până astăzi una de referință pentru cei care studiază contextul nașterii Turciei moderne. Era rodul unor cercetări ale lui Kinross din anii precedenți, când țara se confrunta cu prima mișcare conservatoare, ca reacție la cele două decenii și jumătate de reforme prin care Mustafa Kemal Atatürk pusese bazele primului stat laic în lumea musulmană și ale primei republici laice din istoria turcilor.

În mai 1950, Adnan Menderes și Partidul Democrat veneau la putere în urma primelor alegeri libere din era republicană. Regimul respectiv punea capăt sistemului partidului unic al lui Atatürk (Partidul Republican al Poporului; CHP) și avea să dureze zece ani, cu noi victorii electorale în 1954 și 1957. A fost însă marcat de revitalizarea sectelor religioase și a diferitelor curente conservatoare, precum și de corupție. Lovitura de stat din 27 mai 1960 a pus capăt acelei guvernări iar Menderes a fost executat în 1961, împreună cu alți doi miniștri, toți condamnați pentru „trădare”.

În acel context istoric, Kinross a scris biografia fondatorului Turciei moderne și ca o pledoarie pentru idealurile acestuia. Se simte, astfel, atașamentul emoțional al autorului față de Atatürk ca om, precum și față de proiectul său politic. Iar acum biografia devine, poate, cu atât mai relevantă și interesantă cu cât Turcia pare a se îndepărta astăzi de idealurile și principiile kemaliste. Iar această îndepărtare are rădăcini chiar în actul fondator al lui Atatürk.

Constituirea republicii laice turcești acum o sută de ani, pe ruinele unui imperiu musulman, s-a făcut de sus în jos și împotriva a secole de tradiții islamice otomane. Rezistența la acest efort istoric, de jos în sus, nu a încetat niciodată.

După episodul Menderes, au urmat și alte episoade în care conservatorismul religios turcesc nu a fost niciodată eliminat. Lovitura militară de stat din 1960 a fost urmată de altele, în diferite forme, în 1971, 1980 și 1997, la care se adaugă alte episoade, de mai mică intensitate, în care generalii loiali republicii laice și-au manifestat dezaprobarea în legătură cu guverne sau politici conservatoare. Toate acestea, însă, nu au putut anula pur și simplu existența și activismul neabătut al conservatorismului religios, mai ales cel îmbrățișat de către majoritatea suni hanefi.

Cea mai viguroasă mișcare conservatoare a fost inițiată în 1969 sub numele „Viziunea Națională” (tr. Millî Görüş), printr-un manifest semnat de liderul conservator turc Necmettin Erbakan. Viziunea Națională era explicit împotriva cooperării cu SUA, împotriva NATO și a integrării europene a Turciei, împotriva valorilor occidentale, militând în schimb pentru pan-islamism și pentru un naționalism conservator turcesc. Mișcarea respectivă a purtat flamura islamului politic în Turcia în deceniile următoare. Privind restrospectiv, putem gândi că loviturile militare de stat care au urmat au reușit doar să amâne deznodământul de la începutul secolului XXI.

Astfel, alegerile din noiembrie 2002 au adus la putere Partidul Justiției și Dezvoltării (acronim turcesc AKP) și pe liderul său, Recep Tayyip Erdoğan. Prin acest binom, idealurile conservatorilor turci, având ideologia lui Erbakan la loc de cinste, au devenit discurs dominant în politica turcească și continuă să domine la mai bine de douăzeci de ani de la victoria din 2002. Mitingurile celor loiali ideologiei kemaliste și principiilor statului laic devin din ce în ce mai anemice.

Memoria lui Mustafa Kemal Atatürk este denigrată cu agresivitate crescândă în spațiul public, mai ales pe rețelele sociale. Conservatorii îl condamnă pentru ceea ce ei consideră a fi fost imoralitatea sa în relațiile cu femeile, pentru dragostea de rakı, pentru impunerea modelelor și valorilor occidentale.

Din paginile acestei cărți, cititorii vor înțelege dimensiunile sarcinilor pe care Mustafa Kemal și le-a asumat. Și, probabil, vor înțelege și de ce proiectul kemalist era, de fapt, sortit de la bun început să înfrunte o rezistență teribilă, ajunsă astăzi la apogeu prin regimul Erdoğan-AKP.

Rămâne de văzut dacă va exista un învingător la finalul acestei confruntări istorice pentru sufletul națiunii turce. Ea pare una inegală și incorectă, între umbra legendară a unui erou al cărui trup odihnește într-un mausoleu la Ankara, și o mișcare politică vie, profund atașată valorilor naționalismului turc islamist.

Ediția originală, Atatürk – The Rebirth of a Nation, a apărut la Londra sub semnătura lui Patrick Kinross în 1964. Versiunea în limba română, publicată de Editura Omnium sub titlul Atatürk –Renașterea unei națiuni, a apărut în limba română tradusă de de Veronica Tomescu și îngrijită de Dragoș C. Mateescu.

Cumpără cartea de pe site-ul editurii Omnium