INTERVIU Guney Yildiz (ECFR) despre alegerile din Turcia: E posibil ca Erdogan să nu câștige din primul tur / Politica externă ar trebui să se întoarcă din nou spre Vest

Este posibil ca liderul de la Ankara, Recep Tayyip Erdogan, să nu câștige din primul tur alegerile prezidenţiale de duminică din Turcia, e de părere Guney Yildiz, bursier în cadrul European Council on Foreign Relations (ECFR) şi expert în chestiuni legate de politica turcă şi kurzi.

Într-un interviu acordat G4Media.ro, Yildiz afirmă că nici perspectivele formaţiunii AKP, de guvernământ, nu sunt favorabile în scrutinul parlamentar ţinut în acelaşi timp cu cel prezidenţial, existând şanse foarte mari ca Partidul Justiţiei şi Dezvoltării să piardă majoritatea în legislatura de la Ankara.

Expertul susţine că economia este principala preocupare a alegătorilor turci, iar acest lucru ar putea să îl coste pe Erdogan, căci gestionarea chestiunilor economice nu mai reprezintă pentru el un punct câştigător. În ceea ce priveşte evoluţia politicii externe a Turciei după scrutinul de duminică, Guney Yildiz crede că, indiferent de cine se va afla la conducerea ţării în mandatul următor, „pendulul… ar trebui să se întoarcă din nou spre Occident.”

Iată declaraţiile complete făcute de Guney Yildiz pentru G4Media.ro:

Despre scrutinul prezidenţial. Președintele Erdogan a convocat alegeri anticipate pe neașteptate, lăsând opoziției puţin timp pentru a se pregăti ca să-l înfrunte pe el și Partidul Justiţiei şi Dezvoltării (AKP), pe care îl conduce. În ciuda perioadei scurte, partidele de opoziție s-au dovedit a fi foarte eficiente în înfiinţarea şi organizarea unei alianțe ce se opune alianței dintre AKP şi Partidul Acțiunii Naţionaliste (MHP).

Majoritatea sondajelor de opinie sugerează că, în acest moment, economia este cea mai importantă problemă în mintea electoratului. Aproape 50% dintre turci declară că economia este cea mai importantă temă, iar alţi 20% se referă la șomaj ca fiind cea mai critică problemă. Performanța președintelui Erdogan în gestionarea economiei nu mai este pentru el un punct câștigător, din cauza stării proaste în care se află economia turcă. Pe de altă parte, problemele de securitate și naționalismul turc, la care președintele Erdogan se descurcă mai bine, nu mai sunt priorităţi majore pentru mulți alegători turci în aceste alegeri.

Despre posibila fraudare a alegerilor. Sondajele de opinie sugerează, de asemenea, că mulți alegători cred că alegerile ar putea fi fraudate. Cu toate acestea, partidul AK de guvernământ nu depune multe eforturi pentru a linişti aceste îngrijorări. Credința turcilor cu privire la posibilitatea manipulării voturilor i-ar putea reţine pe unii dintre alegătorii anti-AKP să meargă la urne duminică, 24 iunie.

Președintele Erdogan și partidul său AK dețin controlul asupra aproape 95% din presa turcă și majoritatea instituțiilor statului, lucru care le va oferi un avantaj destul de mare în alegeri. Cu toate acestea, Partidul AK nu a putut domina dezbaterea privind alegerile și nu a putut formula o narațiune solidă și directă cu privire la viitorul Turciei.

Este posibil ca președintele Erdogan să nu câștige din primul tur. Faptul că există mai mulți candidați prezidențiali care se adresează diferitelor secțiuni ale societății face puțin probabil ca președintele Erdogan să obțină peste 50% din voturi pentru a câștiga alegerile prezidențiale din primul tur de scrutin. Aceasta nu înseamnă însă că vreunul dintre rivalii săi ar putea obține 50% din voturi împotriva lui Erdogan. Scenariul cel mai probabil este că ceilalţi candidați prezidențiali ar putea primi împreună voturile a peste 50% dintre alegători.

Despre lupta pentru mandatele de parlamentar. De asemenea, perspectivele celor din AKP, formaţiunea de guvernământ, la alegerile parlamentare nu sunt favorabile. Există șanse mari ca AKP să-și piardă majoritatea parlamentară în urma alegerilor din 24 iunie. Cel mai probabil, partidul de guvernământ va pierde majoritatea, în cazul în care Partidul Democrației Poporului (HDP), care este o alianță a secțiunilor kurde şi de stânga, liberale ale societății, trece pragul electoral de 10%, care este necesar pentru a-şi asigura locurile în parlament.

În cazul în care HDP va obţine sub 10%, atunci Partidul AK va primi cea mai mare parte a mandatelor parlamentare care ar fi fost obţinute de HDP, deoarece AKP se situează pe locul al doilea în majoritatea zonelor în care HDP va obţine majoritatea locurilor de parlamentar (iar mandatele care ar reveni HDP vor fi redistribuite).

Comparativ cu celelalte partide politice, președintele Erdogan și partidul său AK sunt încă sprijiniți de mult mai mulţi alegători turci. Cu toate acestea, acest sprijin nu este suficient pentru a asigura o majoritate parlamentară. Principalul partid de opoziție este Partidul Republican al Poporului (CHP). Apelurile candidatului său, Muharrem Ince, care vizează o secţiune mai largă a populației turce, sunt, de asemenea, în creștere.

Pentru prima dată în ultimele decenii, CHP a reușit să își actualizeze discursul astfel încât să trezească interesul musulmanilor conservatori și al kurzilor, care nu sunt votanţii naturali, obişnuiţi ai CHP. Ince pare, de asemenea, că are sprijin din interiorul unor structuri ale statului turc, iar victoria lui ar putea să nu îngrijoreze votanţii AKP, cum s-ar întâmpla în cazul altor candidați ai opoziţiei.

Despre politca externă post-scrutin a Turciei. Politica externă turcă, de la plecarea forțată a fostului prim-ministru Ahmet Davutoglu, se bazează pe încercarea de a exploata rivalitățile geopolitice dintre Washington și Moscova. Urmărind o astfel de politică externă, Ankara s-a apropiat foarte mult de Moscova pentru a-și echilibra relațiile cu Washingtonul. Dar mulți oficiali de la Ankara cred că Turcia a obţinut cât de mult s-a putut prin apropierea de Moscova.

Indiferent dacă președintele Erdogan sau adversarii săi câștigă în aceste alegeri, pendulul din politica externă turcă ar avea nevoie să se întoarcă din nou spre Occident. Dacă va câștiga președintele Erdogan, el va continua să aibă relații de prietenie cu Rusia până când va reuși să obțină concesii din partea Statelor Unite în Siria și Irak împotriva kurzilor. Victoria Turciei în Afrin ar putea fi consolidată, iar relațiile Turciei cu Rusia ar putea fi echilibrate doar dacă Turcia va menține legături mai strânse cu Occidentul. Președintele Erdogan a rupt însă multe dintre legăturile pe care le avea cu omologii săi occidentali.

Despre relaţia regimului de la Ankara cu Statele Unite şi Rusia. Centrul atitudinii anti-Erdogan din SUA nu este Casa Albă, ci Senatul Statelor Unite. În ciuda problemelor multiple care există între SUA și Turcia, președintele Donald Trump nu a folosit un limbaj ostil împotriva președintelui Erdogan.

De partea lui, Erdogan s-a abținut să îl atace în mod personal pe Trump. Ar fi un lucru fără precedent pentru Statele Unite să aplice sancțiuni pe scară largă împotriva unui aliat al său din NATO și nu văd acest lucru ca o posibilitate reală în viitorul apropiat. Cu toate acestea, cred că SUA ar putea considera că amenințarea cu sancțiuni împotriva Turciei va fi de ajuns pentru a descuraja Ankara să continue acordul cu Rusia vizând sistemul de rachete S-400. În ciuda îmbunătățirilor din industria de apărare turcă, Ankara nu poate risca să intre într-o situație în care să nu poată cumpăra tehnologii militare din Occident.

Continuarea tensiunilor dintre Washington și Ankara va determina guvernul turc să aibă relații mai bune cu Rusia, Iranul și China pe termen scurt. Dar pe termen lung, și dacă cercurile de guvernare turce sunt forțate să aleagă între SUA și Rusia, există șanse mari ca ele să aleagă Statele Unite. Legăturile turco-ruse s-ar putea dezvolta numai dacă Ankara reușește să le echilibreze prin crearea de relații de lucru cu Rusia.