INTERVIU Leonid Litra, expert ucrainean: Sporirea prezenței ruse în Marea Neagră este garantată în următorii ani / Militarii ruși sunt puternic subfinanțați și în Transnistria

Leonid Litra, specialist în relații internaționale și spațiul post-sovietic de la Kiev, a vorbit despre ce înseamnă astăzi amenințarea armată rusă în regiune, în contextul unui militarism tot mai vizibil al Moscovei. Am discutat despre mizele pentru care Rusia presează astăzi Kievul și ce înseamnă, în acest peisaj periculos, un sprijin din partea Occidentului pentru Kiev. Securitatea Republicii Moldova prin prisma trupelor rusești din regiunea separatistă transnistreană s-a aflat, de asemenea, în mijlocul interviului realizat pentru buletinul lunar de politică externă realizat de Friedrich Ebert Stiftung Moldova (FES) și Asociația de Politică Externă (APE), ambele de la Chișinău.

• Citiți integral interviul cu Leonid Litra:

Care este situația actuală în estul Ucrainei? Ce ar însemna un acord viabil pentru Kiev în negocierile cu Rusia privind estul țării controlat de separatiștii proruși?

Situația actuală este una de natură îngrijorătoare pentru că Ucraina, în ultimii doi ani de mandat ai actualul președinte Volodimir Zelensky, a făcut eforturi foarte mari pentru a stabiliza conflictul din estul țării.

Chiar dacă Ucraina nu se face responsabilă de generarea acestui conflict, eforturile au fost foarte mari, inclusiv concesii din partea sa pe anumite subiecte pentru a predispune Rusia spre un dialog mai constructiv.

Au existat câteva luni de încetare a focului care a fost o perioadă relativ stabilă. Spun relativ, deoarece în toată această perioadă au existat victime pe linia de demarcație. Acum, în ultima perioadă, vedem o escaladare a situației, ceea ce îngrijorează foarte mult pentru că, într-o anumită măsură, acele eforturi care au fost făcute în ultimii doi ani nu mai sunt vizibile din cauza acestei situații.

Și mai avem aici și această concentrare de forțe la frontiera cu Ucraina care adaugă și mai multă tensiune și nervozitate în rezolvarea conflictului din estul țării.

Cât de multe s-au schimbat de la anunțul retragerii trupelor ruse din jurul granițelor Ucrainei? Mai există aceea presiune asupra Ucrainei din punct de vedere militar, în condițiile în care SUA estimează o retragere doar cu circa 20% a efectivelor ruse, de la 100.000 de militari până undeva la 80.000 de soldați care rămân pe poziții?

Da, există aceste temeri, datele partenerilor Ucrainei arată că o bună parte din aceste trupe ruse rămân pe poziții de potențial risc pentru Ucraina. Unicul lucru care mai liniștește un pic este că aceste trupe nu au câteva elemente care fac parte din planul de atac.

Unul ar fi comunicarea specială și tot felul de alte elemente militare care, de obicei, sunt parte dintr-un plan de atac și care acum nu sunt vizibile. Cu toate acestea, cred că nu putem fi liniștiți din această cauză, pentru că lecția din 2014 ne-a arătat clar tuturor că totul se poate schimba foarte repede și trebuie să fim vigilenți.

Aici nu este vorba doar de Ucraina, ci de întreaga zonă a Mării Negre pentru că în acest moment există o probabilitate foarte mare să fie afectate direct UE și NATO în această zonă a Mării Negre.

Deoarece, după cum știți, Rusia a blocat accesul în Marea Azov. De asemenea, și-a întărit flota din Marea Azov, aducând 15 nave de atac din Marea Caspică. Așadar, o bună parte din litoralul care de iure aparține Ucrainei este controlat de Rusia în acest moment.

Presiunile aici cresc și este nevoie de România, Bulgaria și Turcia pentru a încerca să menținem un echilibru de forțe la Marea Neagră.

Atât președintele ucrainean Volodimir Zelensky, cât și Vladimir Putin vor să crească în sondaje. În Rusia, de altfel, urmează și alegeri parlamentare în toamnă. Credeți că Putin ar putea forța nota și escalada tensiunile în privința Ucrainei? Poate chiar militar direct sau indirect prin rebelii proruși pe care îi controlează în estul Ucrainei?

Eu cred că Vladimir Putin are o problemă de imagine, chiar dacă este cel mai popular politician din Rusia. Are un rating de aprobare de aproximativ 60%, ceea ce este mult pentru un stat democratic, dar ceea ce este foarte puțin în raport cu ce vedeam în anii trecuți, atunci când avea 75-80%.

Acest lucru s-a schimbat după „cazul Navalnîi”, mai ales în sectorul votanților tineri care sunt mai flexibili în viziuni politice. Aici, Putin va trebui să calculeze foarte bine dacă o potențială escaladare ar putea aduce mai multe beneficii sau nu.

Eu cred că ceea ce s-a întâmplat recent a fost o acțiune cu proiecții multiple în care s-a dorit să se vadă câteva lucruri în urma concentrării de forțe. Primul a fost să se testeze angajamentul SUA față de Ucraina și anume ca Rusia să vadă cum reacționează noua administrație de la Casa Albă la eventuale escaladări de tensiuni din regiune. Apoi, Rusia a dorit să facă Ucraina mai flexibilă în negocierile cu Moscova și, de asemenea, să testeze în plan intern cum reacționează opinia publică rusă la o eventuală nouă campanie militară în Ucraina.

Și toată lumea își dă seama acum că, spre deosebire de 2014, un atac în Ucraina nu mai poate avea loc într-un mod opac cu forțe neidentificate.

Acum, Rusia este nevoită să-și dea pe față cărțile pentru că altfel nu va putea efectua acest atac, deoarece nici Ucraina nu mai este țara din 2014. Așadar, multe lucruri au evoluat foarte mult.

Referitor la rating-ul politic al lui Zelensky, el a promovat conștient o politică de conciliere, chiar dacă din punctul meu de vedere una făcută prea devreme, pentru a pune în practică un slogan electoral pe care l-a avut în campanie și anume încheierea războiului.

Dar asta nu i-a adus un plus de imagine, deoarece concesii au fost făcute, dar n-au prea fost rezultate în sensul dorit de el. Acum, după cum se prefigurează participarea lui Zelensky pentru un nou mandat prezidențial, el a început să facă pași mult mai siguri.

Mă refer aici la cazul lui Viktor Medvedciuk și încercarea de a destabiliza rețeaua de influență rusă în Ucraina. Și nu doar cazul lui Medvedciuk, fiind vorba de mai multe cazuri pe care le putem vedea în deciziile Consiliului de Securitate al Ucrainei și asta i-a adus lui Zelensky un plus foarte mare.

Dacă comparăm rating-ul lui Zelensky de dinainte episodului cu Medvedciuk, el a crescut cu aproximativ 15%, ceea ce este o performanță foarte bună într-un timp atât de scurt.

Cum vedeți prezența militară a Rusiei în regiunea Mării Negre? Ne putem aștepta la o prezență militară sporită în următorii ani sau nu? Ce înseamnă acest lucru pentru Ucraina?

Această sporire a prezenței ruse în Marea Neagră este garantată în următorii ani. Rusia a încercat să pună presiune pe Ucraina prin prisma celor două porturi mari ucrainene din Marea Azov – Mariupol și Berdyansk.

Prin portul Mariupol, Ucraina exportă foarte mult și este un centru industrial important. Incapacitatea de a exporta pe mare este o presiune care face mai vulnerabilă Ucraina în fața Rusiei.

Bănuiesc că aceeași intenție o are Rusia pentru blocarea celui mai mare centru maritim din Ucraina – Odesa. Mizele sunt foarte mari, pentru că acum acesta este unicul canal funcționabil al Ucrainei pe cale maritimă, are prezintă un avantaj foarte mare în acest moment.

De aceea, cred că Rusia va încerca să-și intensifice prezența și aici va fi nevoie pentru Ucraina de sprijinul partenerilor occidentali, deoarece, fără patrulare comună în zona Odesei și cea adiacentă, nu putem vorbi de o siguranță în această regiune.

E foarte bine dacă summit-ul NATO, care urmează să aibă loc luna viitoare, va fi atent și la acest subiect. Eu îmi amintesc încercările României de a concentra atenția pe acest subiect care nu au fost întotdeauna cu succes, dar acum NATO va trebui să ia în calcul aceste aspecte.

Pentru a stopa eventuale aspirații ale unor țări ex-sovietice în drumul spre spațiul euroatlantic, Moscova și-a făcut o practică în ultimele trei decade să deschidă conflicte care sunt azi fie înghețate, fie în stadiu latent. Întrebarea este dacă NATO ar trebui să sprijine mai mult Ucraina, Moldova și Georgia și să întărească legăturile cu aceste țări, chiar și până la aderare, în ciuda acestui joc al Moscovei?

Într-adevăr, aceasta este și una din recomandările pe care le-am făcut într-un recent studiu pe care l-am publicat noi, aici, la Centrul „New Europe” din Kiev. Acest lucru ar descuraja cumva Rusia să folosească acest instrument în împiedicarea aderării la NATO și UE, deoarece în cazul Moldovei nu există ambiții de a deveni stat membru NATO. Dar asta nu convinge oricum Rusia să-și retragă trupele care se află ilegal în zona transnistreană.

Există un manual publicat de NATO, un fel de policy guide (ghid de politici – n.red.), de prin anii `90, care spune că țările care au conflicte pe teritoriul lor nu sunt eligibile pentru integrarea în NATO. Eu cred că această decizie trebuie revăzută și chiar ar crea o ambiguitate strategică în toată această discuție.

Eu aș vrea în același timp să spun că subiectul aderării la NATO trebuie să fie tratat cu o delicatețe maximă, deoarece, dacă ne imaginăm o situație în care Ucraina primește mâine un MAP (Membership Action Plan – o foaie de parcurs pentru aderare, n.red) și poimâine Rusia atacă Ucraina, atunci acest MAP nu ajută prea mult pentru că nu poate fi activat articolul 5 (denumit și „principiul muschetarilor în care toate statele membre NATO intervin în cazul în care unul dintre ele este atacat – n.red.).

Trebuie să existe o strategie bine pusă la punct și de aceea Ucraina, așa cum ați menționat în întrebare, are nevoie de sprijin. În primul rând, de sprijin naval în Marea Neagră și apoi capacitate de apărare aeriană, deoarece acestea sunt puncte slabe ale Ucrainei în acest moment.

Trecând la Republica Moldova, ministrul Apărării de la Chișinău, Victor Gaiciuc, spunea luna trecută că Republica Moldova nu are de ce să-și facă griji în privința tensiunilor din regiune cu Rusia. El mai afirma că exercițiile militare ruso-transnistrene din regiunea separatistă a Moldovei nu ar trebui să îngrijoreze. Dvs. cum apreciați această relaxare a autorităților militare de la Chișinău în acest context regional tulbure?

Mie mi se pare cel puțin ciudată această declarație, nici nu știu dacă ar putea sau nu să intre sub incidența codului penal, dar vreau să fac aici o paralelă cu Ucraina. Acum, Ucraina investighează cazul din Acordurile de la Harkov (acord semnat la Sevastopol între Ucraina și Rusia în 2010 prin care se concesiona Moscovei acest port pe 25 de ani începând cu 2017 – n.red.) care au fost semnate de fostul președinte Ianukovici.

Se caută acum dacă deputații care au votat și apoi guvernul care a decis atunci semnarea acestor acorduri au fost sau nu implicați în trădare de țară. Cred că în ultimii ani, de la independența Republicii Moldova din 1991 încoace, am avut multe declarații din acestea care se pot califica sub acest termen.

Dar, dincolo de calificările juridice, vreau să spun că Republica Moldova trebuie să fie foarte atentă la ceea ce se întâmplă și trebuie să fie deranjată de acest lucru pentru că, pe teritoriul său, se află forțe ilegale ruse.

Chiar și faptul că Rusia, care pretinde a fi un mediator, un garant în soluționarea conflictului transnistrean, participă cu forțele transnistrene la un exercițiu militar ridică foarte mari semne de întrebare.

Inclusiv privind misiunea de pacificare prin care Moscova pretinde că ar fi una de succes. Aici, practic, Rusia își creează un deserviciu, deoarece rolul de pacificator al Rusiei în regiune este foarte tare șifonat de această situație.

Cât de mare mai este astăzi pericolul dinspre Transnistria pe dimensiunea de securitate pentru Republica Moldova?

Este foarte greu să estimăm acum. Și ei, rușii, au foarte mari probleme în regiune. Inclusiv prin faptul că Armata rusă contractează militari de pe loc din regiunea transnistreană. Militarii ruși sunt puternic subfinanțați și în Transnistria.

Totuși, chiar dacă aceste forțe din Transnistria nu sunt pregătite la un nivel foarte bun, capacitatea lor de a produce eventuale pagube este foarte mare. Din cauza asta, Moldova trebuie să se gândească foarte bine la limitarea daunelor în regiune.

Și Ucraina se gândește la acest lucru. Kievul înțelege mărirea forțelor militare din Transnistria și asta reprezintă doar un mic pericol, dar acesta sustrage foarte mult atenția. Deoarece, Ucraina are nevoie să aibă trupe și în această parte, pentru a preveni „cel mai rău scenariu” dinspre regiunea transnistreană.

Chiar Armata Ucrainei a deplasat luna trecută trupe pe segmentul de frontieră transnistrean, acest lucru fiind arătat în imagini.

Mie mi se pare argumentată această mișcare de trupe. Ucraina are împreună cu Rusia aproximativ 3.000 de kilometri de frontieră terestră și vreo câteva sute de kilometri de frontieră maritimă. Pe lângă riscul imediat din partea Rusiei, mai există trupe și în regiunea transnistreană.

Mai există trupe comune pentru exerciții în Belarus și Ucraina se află într-o poziție inconfortabilă. Este încercuită practic din toate părțile, în afară de partea de nord-est.

Este nevoie acum de o cooperare mai mare în sectorul militar dintre Republica Moldova și Ucraina? Dacă da, de ce și cum s-ar putea realiza acest lucru?

Există o colaborare între cele două țări. Ea a căpătat mai mult sens până în 2014 (anexarea Crimeii –n.red.). Până atunci, Ucraina nu prea înțelegea Republica Moldova. Acum o înțelege foarte bine. Mai mult, dacă până acum Republica Moldova putea să dea sfaturi Ucrainei, acum Ucraina este în postura de a-i da sfaturi Moldovei.

Primii și cei mai importanți pași care au fost făcuți a fost interzicerea acelui tranzit pentru aprovizionarea trupelor ruse din regiune transnistreană.

Atât Ucraina, cât și Moldova, trebuie să fie interesate să se asigure că în regiunea transnistreană nu va exista un focar militar. Elitele din Transnistria fac bani din această regiune și sunt interesate de păstrarea status quo-ului, cu toate că Moscova are ultimul cuvânt de spus. Sper că această regiune va rămâne una pașnică, dar în același timp, cred că Republica Moldova are nevoie de un program mai amplu de apărare.

Dacă priviți bugetul de apărare (circa 0,39% din PIB), acesta pare a fi o glumă, dar nu este. Din aceștia se asigură salariile și eventual vopsirea a câtorva pereți.

În condițiile în care avem o situație atât de tensionată în regiune, Moldova trebuie să se gândească mai mult la cheltuielile pe care le face pentru capacitățile sale defensive. Moldova nu le are acum și asta este marea problemă. Ucraina și Moldova pot participa acum la exerciții militare.

Acum avem un guvern nefavorabil, cu declarații deplasate, dar situația s-ar putea schimba în curând foarte mult.

Foarte mult va depinde de viitoarea configurație politică de la Chișinău, deoarece în Ucraina există o simpatie pentru Maia Sandu, dar o mare doză de neîncredere pentru acest guvern existent. Este nevoie de o cooperare la nivelul tuturor instituțiilor din Ucraina și Republica Moldova.

foto: Leonid Litra, cercetător superior la Centrul Noua Europa din Kiev, Ucraina. Sursa/Facebook