INTERVIU Marian Preda, rectorul Universității din București: Doctoratele și mai ales abilitarea au consecințe în promovare și în salarii. Cum să-i întrebi pe oameni: vreți să hotărâți singuri cui dați doctoratele și abilitarea, fără să fiți verificați?

Universitatea din București va discuta “la toamnă, după ce ne terminăm urgențele, în Senat” propunerea Consiliului Rectorilor de a organiza un referendum pe tema eliminării Ministerului Educației din procedura de acordare a titlului de doctor și a atestatului de abilitare. Anunțul a fost făcut de rectorul Universității, Marian Preda, care într-un interviu acordat Edupedu.ro a atras atenția că “titlul de doctor aduce bani în plus, posibilități de avansare, creștere de salariu. Ar trebui ca avantajele materiale să nu mai existe”.

“Cine îți garantează că, dacă un apropiat sau copilul cuiva care este la vârf într-o universitate are plagiat, o să vină cu barda dreptății și a calității membrii comisiei respective și să spună: nu îi dau doctoratul sau acreditarea? Trebuie să existe control exterior de undeva”, a afirmat Marian Preda, pentru Edupedu.ro.

Rectorul Universității din București a avertizat că, în ceea ce privește acordarea tezelor de abilitare numai de către universitate, în trecut “oameni politici și-au luat titlul de doctor în câțiva ani, au ajuns conducători de doctorat în doar 2 ani de la obținerea titlului de doctor și și-au luat o armată de doctoranzi care să le devină aliați în luptele lor politice și pe care i-au făcut cum i-au facut doctori. Și atunci lăsăm universitățile care să acrediteze conducătorii de doctorat care să dea cui vor ei titlul de doctor? (…) Ar fi lucrurile extrem de grave aici”

• Amintim că cel mai răsunător caz de plagiat din România a fost cel al fostului premier și președinte PSD, Victor Ponta. Conducătorul de doctorat al lui Ponta a fost Adrian Năstase. Năstase i-a coordonat și condus doctoratul exact în perioada în care ocupa și funcțiile de premier și președinte al PSD. Detalii aici

Rep: Sunteți de acord cu demersul Consiliului Național al Rectorilor (CNR) de a propune întregii comunități academice din România eliminarea Ministerului Educației din procesele de acordare a titlului de doctor și a atestatului de abilitare?

Marian Preda: Nu este un răspuns simplu cu da sau nu. În linii mari, pot să spun că Universitatea din București o să ia în discuție când trebuie, la toamnă, după ce ne terminăm urgențele, în Senat propunerea aceasta. Deocamdată avem foarte multe probleme care nu așteaptă. Dar problema este fundamentală și trebuie abordată după părerea mea foarte atent și structurată. În primul rând, pentru că aici se va nuanța și opinia mea ca profesor, conducător de doctorat și desigur ca rector. Opinia exprimată și în Biroul permanent al CNR, și în discuții independente cu colegii și cu cei din universitate care au văzut comunicatul Consiliului: eu aș analiza lucrurile astfel – trebuie să punem întrebări fundamentale.

De ce acum? În primul rând, este de lămurit de ce a apărut ideea referendumului [cu privire la modul în care funcționează CNATDCU] imediat după numirea unui nou consiliu CNATDCU, cu un proces amplu.

De ce nu s-a demarat înainte de alegeri? De ce nu s-a lansat inițiativa referendumului înainte de lansarea unui proces de numire a membrilor Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU) sau de ce nu în trecut? Pentru că au fost semne de întrebare fie ca urmare a unei decizii CNATDCU sau când s-au schimbat guvernările și s-a schimbat componența Consiliului General prin dublarea numărului de membri. Și atunci de ce acum e o întrebare fundamentală.

Oricine, oricât de implicat într-o parte sau alta, nu poate să ignore faptul că acest demers este totuși legat de procesul prin care s-a ajuns la acest CNATDCU și de întrebarea care a fost dezbătută în presă, cu privire la implicarea rectorilor în CNATDCU.

Eventuala implicare a rectorilor în CNATDCU are mai multe niveluri. Primul nivel este cel al implicării în comitetele de selecție. Acolo au fost mai mulți rectori, printre care și eu, pe listele propuse de universități CNR-ului și mai departe de CNR către MEC. Aceștia se știa sigur că nu vor face parte din viitorul CNATDCU, erau propuși să fie selecționeri, și nu selecționeri unici, ci unul dintre cei 4. Deci întrebarea era dacă poți întreba rectorii, ca profesioniști, pe cine recomandă în comisii. Fiecare rector s-a gândit că e bine să vegheze asupra reprezentării corecte a universității și a comunității profesionale pe care o cunoaște.

Aici, decizia Ministerului Educației a fost NU la reprezentarea rectorilor în comitetele de selecție. Eu pot să respect această decizie, dar trebuia urmată de o decizie ca nici directorii institutelor de academie să nu fie.

După care al doilea nivel de implicare al rectorilor ar fi fost în comisiile propriu-zise [ale CNATDCU]. Eu nu știu câți rectori au aplicat pe platforma aceea pentru a fi membru în comisii, eu nu am aplicat și mie mi se pare că un rector are atâta treabă încât nu are rost. Și poți ajunge să evaluezi teze de la tine din universitate.

Al treilea nivel este numirea directă a unui membru fără a fi trecut prin aceste etape. Atâta vreme cât au fost făcute excepții și rectori sau reprezentanți ai Academiei au fost numiți în paneluri sau în Consiliul General, sigur că unii dintre rectori care inițial au aplicat pentru paneluri, nu pentru Consiliul General, nu au fost foarte fericiți cu procesul. Eu cred că a avut un rol. Nu zic că este rolul principal.

• Citește interviul integral pe Edupedu.ro

Foto: Inquam Photos / George Calin