INTERVIU Povestea lui Ben Toma, românul cu cea mai înaltă funcție în Statele Unite / Ce părere are republicanul despre „Visul American”, sprijinul militar al SUA pentru Ucraina, arme, migrație și zidul de la granița cu Mexic

Ben Toma, românul cu cea mai înaltă funcție în Statele Unite se află într-o vizită în România și a vorbit pentru G4Media.ro despre povestea sa, cum a evadat din România comunistă în 1987 și a ajuns alături de frații și de sora sa în SUA, dar și despre „Visul American”, opiniile sale privind sprijinul militar american pentru Ucraina, armele și migrația ilegală.

• În urma alegerilor americane de la mijloc de mandat care au avut loc anul trecut în noiembrie, Ben Toma a devenit românul cu cea mai înaltă funcție politică din SUA, după ce a fost ales de către grupul parlamentar al Partidului Republican ca președinte al Camerei Reprezentanților din Statul Arizona. În legislatura trecută, Ben Toma deținuse funcția de lider al majorității republicane din Camera Reprezentanților din Arizona.

El spune că „Visul American” încă există pentru cei care decid să se mute în Statele Unite, dacă sunt dispuși să muncească și să riște.

„Dacă te aștepți ca un sistem să fie perfect, cel puțin pe planeta asta nu o să îl găsești, nu e posibil așa ceva. Dar, încă poți în America, dacă lucrezi, dacă riști. Câteodată pierzi, dar ai șansa să te ridici și să încerci din nou, să faci afaceri, investiții și să ajungi să ai succes”, a afirmat Ben Toma.

Întrebat de G4Media.ro dacă consideră că „oboseala” războiului a ajuns la liderii americani, în privința conflictului din Ucraina și sprijinului SUA pentru Kiev, el a declarat că liderii din Washington DC „își dau seama ce se înseamnă să îl lași pe Putin să câștige și semnalul pe care îl trimite în întreaga lume”.

„Sunt imperiile astea care vin și vor să cucerească pe toți de lângă ei. Asta nu e OK și cred că liderii americani, cel puțin, știu că costul nu este numai Ucraina, ci întreaga lume”, a precizat Toma.

Liderul republican din Arizona mai este de părere că zidul de la granița cu Mexic ar trebui finalizat pentru a crește siguranța și oporunitățile pentru migranții care vor să vină și să lucreze legal în SUA.

„Migrația este o problemă mare la noi în Arizona. Ce-i interesant la noi este că sunt foarte mulți fermieri, care au nevoie de muncitori, dar n-au voie să îi angajeze pe cei care sunt acolo ilegal. Ei ar da mult mai multe permise de muncă, ca să vină să lucreze acolo. În fiecare zi trec între 20.000 și 30.000 de mexicani dimineața, vin și lucrează, apoi pleacă înapoi acasă după-amiaza. Dacă nu ar fi atât de multă migrație ilegală, ar exista posibilitatea de a crește și mai mult sistemul ăsta de lucru. Deși unii nu ar fi de acord, eu sunt de părere că ar fi bine să terminăm acel zid pe graniță, să avem siguranță și apoi să creștem oportunitățile pentru cei care vor să vină legal. Dacă nu termini zidul, nu o sa poți niciodată din punct de vedere politic să crești migrația legală”, a mai povestit Ben Toma.

În ceea ce privește problema incidentelor cu arme de foc, el a spus că „arma singură nu omoară pe nimeni, (…) dar problema e că unii oameni sunt răi”.

„Arma e numai o armă, arma singură nu omoară pe nimeni. Arma e o unealtă, ca o un cuțit, ca o sabie sau furcă. Acum, e mai ușor să omori cu o armă, dar problema nu e arma, nu e că omul poate să aibă o armă. Problema e că unii oameni sunt răi, iar pentru câți oameni au arme în America din când în când se întâmplă lucruri foarte rele, foarte urâte, dar foarte puțini”, a mai spus Ben Toma.

În final, el le-a transmis românilor „nu își dau seama cât de multă influență ar putea să aibă (…) dacă se unesc mai mult și se ajută”.

Vă prezentăm mai jos interviul integral:

Rep: Ați reușit să plecați din România comunistă și v-ați stabilit în SUA încă de la o vârstă fragedă. Puteți să ne povestiți despre provocările cu care v-ați confruntat în timpul evadării din România și în primii ani ca imigrant în Statele Unite, într-o cultură și stil de viață complet diferite?

„Părinții au plecat în ’86, noi am rămas, copiii, în urmă, până în ’87, cred că pe sfârșitul lui septembrie. În 87 am plecat în Statele Unite. Ce s-a întâmplat de fapt? Îmi amintesc că aveam 7 ani în ’86 la începutul anului, noi stăteam într-un sat mic în județul Mureș, se numea Balda, tot acolo au început să vină să ne viziteze oameni pe care noi nu îi cunoșteam și pentru că satul era mic, nu era în ordine treaba. Ăștia au fost de la securitate și veneau să vorbească cu tata și câteodată veneau, și părinții nu erau acasă, și stăteau acolo cu noi și așteptau să vină mama și tata să vorbească cu ei. După ce s-a întâmplat de mai multe ori, părinții și-au dat seama că ce se întâmplă. De câte ori venea să te viziteze Securitatea de obicei nu se termina bine. Ei (părinții – n.r.) ne-au zis într-o zi că pleacă într-o vacanță și atâta tot. De fapt, ei erau plecați în Iordania, i-au lăsat să plece, dar nu i-au lăsat să ne ia pe noi, copiii.  Eu eram cel mai mare, la 7 ani, aveam o sora cu un an și jumătate mai mică, un frate cu 5 ani mai mic și unul cu vreo 6 ani mai mic. Deci, cel mai mic avea un an și ceva atunci. Ne-au lăsat acasă și apoi, după un timp, ne-am dat seama că nu vin înapoi. Ei au stat o perioadă în Iordania, după care au zburat în Istanbul. Au apelat pentru azil politic în Statele Unite. După vreun an și ceva de când au plecat din România, au venit înapoi securiștii la noi acasă, la bunici, și ne-au spus «Uite, aici sunt pașapoartele pentru copii, aveți cinci zile să părăsiți țara”. Ne-au pus în avion și așa am ajuns la New York. Părinții trăiau în Portland, Oregon, care e în cealaltă parte a Statelor Unite. Acolo (în New York – n.r.), când am ajuns, ne așteptau angajații de la TWA, compania de zbor, iar ei ne-au luat bilete și așa am ajuns în Portland. Dar înainte, avionul se oprea seara în Seattle, alt oraș aproape de Portland și noi «Hai să ne dăm jos, s-a oprit avionul». Era aproape gol avionul – un (Boeing) 747 foarte mare – și era acolo un român care ne-a auzit vorbind. Noi, copiii, cu fusul orar schimbat, fugeam pe acolo, cred ca i-am iritat pe toți. El ne-a certat puțin și ne-a întrebat „care e chestia?” și i-am spus, iar el ne-a oprit să ne dăm jos. Noi ne dădeam jos în Seattle și altfel nu știu ce se întâmpla cu săracii părinți. În orice caz, am ajuns și am fost reuniți în State. Apoi, când am ajuns a fost greu pentru mama și tata că au ajuns acolo în State cu nimic și au trebuit să lucreze mult, dar pe noi ne-au dus la școală.  Eu îmi amintesc că am început școala mai târziu, am făcut clasa I și a II-a aici (în România – n.r.), iar apoi am plecat, dar acolo, pentru că aveam deja 9 ani, m-au pus în clasa a IV-a când am ajuns. Primele câteva luni, stăteam acolo și mă uitam și eu la învățătoare, că nu înțelegeam nimic, dar după am învățat, m-am prins și după un an și ceva am început să vorbesc limba engleză, iar acum o vorbesc mult mai ușor decât limba română. Gândesc în limba engleză și îmi trebuie timp să îmi amintesc (limba română – n.r.), că  am făcut toată școala în limba engleză. Apoi ne-am acomodat, iar în ’96 ai mei au decis să ne mutăm în Arizona, că s-au săturat de ploaia și norii din Portland. E verde și frumos, dar e și plin de ploaie și nori tot timpul”.

Rep: Ați menționat în trecut că decizia părinților dvs. de a părăsi România comunistă v-a modelat opiniile politice. Ce influență a avut acest eveniment asupra poziției dumneavoastră ca republican?

„Nu poți să te desprinzi de experiențele pe care le ai în viață. Problema cu comunismul e că în teorie sună bine, dar în viața reală, în practică, toți sunt egal de săraci, iar foarte puțini au totul în sistemul comunist. Plus, corupția era foarte mare, cei care sunt aici (în România – n.r.) probabil își amintesc. Totul era gratis, dar Dumnezeu să te ajute dacă ajungeai în spital fără să ai ceva să dai ceva la doctor, că mureau acolo fără să intereseze pe nimeni de tine. Sistemul nu lucrează. Cred că așa, din punct de vedere filosofic, comuniștii voiau ca ființa umană să fie bună decât este și ignoră faptul că trebuie să ai motivație corectă. În schimb, sistemul american e bazat pe faptul că ai libertate, dar este și pe umerii tăi, tu trebuie să te dezvolți. Trebuie să îți construiești ceva și acel lucru este al tău. Totuși, întotdeauna trebuie să fie o balanță între lucruri. Dacă e prea multă libertate, unii se abuzează pe alții, iar asta nu e OK. Și aici guvernul are rolul de a păstra un nivel de dreptate în societate. Dar, cu cât face mai mult guvernul, cu atât ajungi să depinzi mai mult de guvern și ajungi prea departe. Până la urmă, ajungi unde au ajuns comuniștii. Comunismul a fost încercat peste tot în lume – aici, în Europa, în Asia, în America, Cuba și Venezuela – și peste tot a distrus a distrus țări întregi. Nu funcționează, asta e problema”.

Rep: Putem spune că sunteți o dovadă că „Visul American” poate fi îndeplinit. Credeți că mai există acest concept în ziua de astăzi? Este „Visul American” încă un obiectiv viu pentru imigranții din SUA?

„Da, este. Sute de mii de oameni încă încearcă să intre în America cu orice pot. Noi stăm în Arizona, avem graniță cu Mexicul. Mulți vin, așa, pe negru, fără sa aibă voie. Vin ilegal. Și nu numai mexicani, sunt mulți care vin din țările din America Centrală și de Sud. Sunt și mulți care vin de aici, din România, de exemplu. Faptul că America este o țară în care atâta lume încă vrea să vină, poți să îți dai seama că oamenii încă o văd așa. Adevărul este că niciun sistem nu e perfect. Dacă te aștepți ca un sistem să fie perfect, cel puțin pe planeta asta nu o să îl găsești, nu e posibil așa ceva. Dar, încă poți în America, dacă lucrezi, dacă riști. Câteodată pierzi, dar ai șansa să te ridici și să încerci din nou, să faci afaceri, investiții și să ajungi să ai succes”.

Rep: Ce legături mai păstrați cu România după atât de mulți ani petrecuți în Statele Unite?

„Numai cu familia, mai am încă unchi aici, verișori, i-am văzut chiar înainte de pandemie. În 2019 am avut șansa să mergem cu fetele noastre să le arătăm unde am crescut. Numai câteva zile, dar totuși a fost frumos să venim să îi vizităm pe toți. Mai recent am început să mă întâlnesc cu cei de la ambasadă, cu oameni care evoluează aici în politică,  membri în Parlament. Iar astea ne-a dat ideea de a deschide și un birou comercial, acum lucrăm la asta, pentru că eu cred că sunt mari oportunități aici, dar și la noi în Arizona, pentru că este un stat care crește foarte repede. Avem mari investiții acolo și de ce nu”.

Rep: Ați spus că v-ați întors cu fetele dumneavoastră și le-ați adus în România. Ce le-a plăcut să vadă cel mai mult în țară?

„Problema când venim aici în România este că – pentru că încă avem familie aici, iar soția este și ea de aici, din Timișoara, numai că ea a plecat în SUA când avea trei ani – toată familia se așteaptă să venim să îi vizităm pe toți și nu apuci să vezi mare lucru din România pentru că mergi la unchiul cutare, mătușa cutare și atunci nu apuci să vezi mai nimic, decât sufrageria lor. Deci asta ar fi problema, dar au văzut că e frumos, că oamenii sunt calzi și le place să te cunoască, să vorbească cu ele. Ele nu vorbesc românește așa de bine, dar încep să vorbească mai mult. Totuși, înțeleg mai mult decât vorbesc limba. Cele două fete mai mari învață și ele limba română, de fapt, au fost ele singure anul trecut în România pentru câteva săptămâni. Asta a fost un mare pas pentru ele și pentru noi. Le-a plăcut mâncarea, că dacă nu îți place mâncare nu mai vrei să vii. Eu sunt mândru că sunt român și e important și pentru ele să știe de unde vin. Și pentru mine a fost frumos să vadă unde am crescut, casa bunicilor, e important că au văzut unde le sunt rădăcinile”.

Rep: Crescând ca imigrant în Statele Unite, cum v-au modelat experiențele din România perspectiva și valorile și ce v-a influențat decizia de a urma o carieră în politica americană?

„Cum am discutat mai devreme despre comunism și faptul că în teorie e bun, dar nu-i bun în practică. Cam aceleași sunt ideile. Până la urmă, nu sunt idei noi în politică și economie, sunt diferite versiuni, dar în esență același stil de idei.  Și la noi sunt aceleași probleme (în Arizona – n.r.), socialiste, de ajutor și asistență. Locul unde statul poate să ajute mai mult în domeniul ăsta, cum ar fi cei care nu au un adăpost. Eu, de exemplu, nu am nicio problemă să ajut pe cineva pe termen scurt să se pună pe picioare. Dar dacă statul tot dezvoltă sisteme care să îi facă pe acești oameni să devină și mai dependenți de stat, pe termen lung, atunci asta e o problemă, pentru că adaugi tot mai mulți dependenți de stat și până la urmă oamenii nu mai produc, iar statul nu mai are bani. Până la urmă, statul nu are bani, are banii noștri, cei care suntem acolo, cei care plătim taxe și impozite. Un exemplu ar fi Grecia, unde la un moment dat erau 40% dintre oameni angajați la stat, ori asta rupe spatele statului. În America noi avem resurse, dar și alte probleme. Acum statul tot împrumută bani și din cauza asta avem și noi inflație mai mare decât am avut până acum. Nu cum a avut România în anii ’90- 2000, dar avem și noi, iar astea sunt probleme serioase pentru că suntem și cea mai mare economie din lume și când avem noi probleme, toată lumea are probleme. Inițial, când m-am implicat în politică, am învățat și mi-am dat seama că dacă vrem ca oamenii să prospere pe termen lung, avem nevoie de taxe și impozite transparente – să știe toată lumea cât costă să faci business, afaceri, investiții în stat. Nu trebuie să fie prea joase, să fim realiști, dar oamenii trebuie să vină să facă investiții. Acum avem o singură firmă care investește 40 de miliarde într-o singură clădire în Arizona. Intel e a doua, cu 20 de miliarde, apoi LG Electronics cu 6 miliarde și mulți alții. Dar sunt și sute de alte firme mici care vin acolo pentru că aceste firme mari sunt acolo și mare parte din ei fac parte din lanțul de aprovizionare – piese și tot ce mai fac pentru firmele mai mari -, dar toți cei care sunt acolo cresc. Crește și PIB-ul nostru, care e cu mult mai mare față de cum a fost înainte. Acum sunt cunoscut în Arizona pentru mai multe lucruri, dar cred că cel mai important este pentru că am promovat, negociat și implementat cea mai mare reducere de taxe pe venit personal din istoria Statelor Unite. Le-am tăiat aproape în două și lumea a venit și a investit. Totuși, mi-am dat seama că, în realitate nu a scăzut deloc. Problema este că noi am crescut cheltuielile, dar am tăiat și din venituri, așa că acum trebuie să ajustăm puțin, dar avem cele mai mari venituri pe care le-am avut vreodată în istoria statului”.

Rep: Ce provocări ați întâlnit în calitate de politician de origine română în Statele Unite?

„Nu e posibil să fii implicat acum în politică fără să te lovești de provocări. Întotdeauna vor fi oameni cărora nu le place că nu esti de-al lor. Dar în Arizona, e un lucru foarte interesant. Cred ca ar fi fost mult mai greu să ajung unde am ajuns pentru că în Arizona mulți se mută și crește foarte repede. Și aproape toți pe care îi vezi sunt din altă parte, fie veniți acum 10 ani, fie 20 de ani. Deci nu sunt născuți în Arizona. Și așa este mult mai ușor să fii acceptat decât în alte state, cum ar fi Texas. Acolo dacă nu te cunoaște nimeni, dar nu l-au cunoscut pe bunicul tău, e aproape imposibil să te ridici și să evoluezi la nivelul politic la care suntem noi acum. Până la urmă, toți au ideilor lor, poate sunt oameni cărora nu le place că nu sunt american-american. Dar dacă stai să te gândești acum aproape toți americani sunt din europeni. Dacă nu sunt 100% indieni, care au fost acolo din totdeauna înseamnă că sunt de altundeva. Adevărul este ca asta nu e sub controlul meu, nu este sub al nimănui și nu m-am preocupat cu asta. În schimb, am făcut ce am crezut eu că este corect și pare că majoritatea a fost de acord”.

Rep: Aici în România avem încă destule probleme nerezolvate – infrastructura, sistemul medical, corupția și așa mai departe – care sunt principalele probleme cu care se confruntă locuitorii din Arizona?

„Pai cam aceeași treabă. Nivelul e diferit și circumstanțele sunt diferite. E corect să spui că e rolul guvernului pentru infrastructură, pentru securitate și siguranță. Deci asta sunt lucruri de bază, care sunt responsabilitatea guvernului. Apoi, la sistemul medical, este un pic diferit la noi, după cum știți. E un fel de amestecătură, pentru că problema la noi (în România – n.r.) este că costul tot crește, tot crește și se întâmplă asta pentru că nu există transparență – să știi cât costă orice îți trebuie. Pentru mine, personal, trebuie să fim realiști: costă să trăiești într-o societate în care ai ordine, într-o societate în care vrei să te ridici, iar asta, cum am spus, este rolul guvernului. Cineva trebuie să îndeplinească lucrurile astea și numai guvernul le poate îndeplini bine – de exemplu, infrastructura și siguranța. Dar trebuie să crești transparența, să știe oamenii cât costă și unde se duc banii lor. După cum am spus, guvernul nu are bani, cel puțin la nivel de stat. Noi nu suntem ca cei din Washington DC, să scoatem bani când nu avem. Mergem la proiecte acolo și dăm să mai iasă bani. Asta fac cei din DC și asta e problema, tot împrumută, tot împrumută. La nivel de stat nu avem voie să facem așa ceva. Statul Arizona nu are cum să cheltuie decât banii din veniturile care îi vin și trebuie să existe o balanță. Dacă cheltuiești mai mult decât ai, trebuie să conturi de rezervă, iar noi avem așa ceva. Câteodată trebuie să faci asta, pentru că uneori sunt investiții mari care necesită investiții în plus, pentru o chestie specifică, dar în general, noi nu avem voie să cheltuim mai mult decât avem venituri. Din punctul ăsta de vedere, acest lucru ne-a ajutat, pentru că nu ne-am îndatorat, iar statul o duce destul de bine. Suntem un stat nou și avem și noi nevoie cum aveți voi în România, cel puțin cu autostrăzile. Astea-s probleme mari și sunt foarte scumpe. Cred că e foarte scump și aici, în special să găsești loc pe unde să pui o autostradă sau să mergi prin munți. Deci astea sunt probleme pe care și voi le aveți și noi le avem. Nivelul e diferit, într-adevăr, Arizona e un stat cu numai 8 milioane de locuitori, nu atât de muți ca aici în România. În schimb, suprafața e destul de mare, așa că, atunci când faci un drum te costă”.

Rep: Credeți că o măsură precum cea pe care ați implementat-o în Arizona privind taxele ar putea fi implementată și în România?

„Acum nu vreau să pretind că știu mai multe decât cei de aici. Bunicul meu avea o vorbă „Să nu fii niciodată cel mai credul din cameră”, pentru că mereu vei crede că știi mai multe decât ceilalți. Și încerc să fiu așa, dar pot să spun că dacă taxele sunt prea mari și e prea greu pentru oameni să plătească, atunci ce se întâmplă? Se face mai mult «la negru», corupția e mai mare, iar veniturile mai mici. Este un economist american, Arthur Laffer, care are o teorie care spune: să zicem că impozitul este un punct, iar venitul statului este un alt punct. Dacă ridici impozitul peste un anumit nivel, atunci vor începe să scadă banii totali care vin în contul statului. Chestiile astea se întâmplă – corupția, oamenii simt că nu mai pot, devin dependenți de stat sau lucrează la negru. Deci echilibrul ăsta este foarte important dacă vrei să ai o economie bună, rezilientă, care crește în timp și nu este distrusă de orice recesiune care se întâmplă la nivel mondial. Deci, eu cred că poți, dar trebuie și la voi să se vadă mai multă transparență. Să se știe exact de unde vine banii și unde merg, ca să știe toată lumea. Dacă lumea știe toate astea, atunci vor știi și pe cine să tragă responsabil din punct de vedere politic. Poate sunt și simpli angajați de stat care trebuie schimbați, nu doar politicieni. Poate unii risipesc sau sunt corupți, nu vreau să fiu specific în această privință, dar dacă știi toate lucrurile astea, atunci știi cum trebuie atacată problema și cum poți repara tot sistemul”.

Rep: Majoritatea statelor europene occidentale se confruntă cu probleme privind migrația populațiilor din Africa, Orientul Mijlociu etc. Cum vedeți fenomenul migrației ilegale, în special în contextul în care Arizona se află la granița cu Mexicul?

„Migrația este o problemă mare la noi. Ce-i interesant la noi este că sunt foarte mulți fermieri. Toată lumea nu își dă seama de asta, pentru că statul Arizona este cunoscut mai mult pentru deșert, dar 90% din salata care e consumată în toată America, chiar și Canada, în timpul iernii, e crescută în Arizona. Deci avem mulți fermieri acolo, care au nevoie de muncitori, dar n-au voie să îi angajeze pe cei care sunt acolo ilegal. Ei ar da mult mai multe permise de muncă, ca să vină să lucreze acolo. În fiecare zi trec între 20.000 și 30.000 de mexicani dimineața, vin și lucrează, apoi pleacă înapoi acasă după-amiaza. Foarte mulți care trăiesc acolo pe graniță, în Yuma, de exemplu, un orășel mic acolo, de vreo 300.000 de locuitori maxim. Dacă nu ar fi atât de multă migrație ilegală, ar exista posibilitatea de a crește și mai mult sistemul ăsta de lucru. Asta e foarte important, pentru că oamenii ăștia au asigurare medicală, plătesc impozit și nu e nicio problemă. Autoritățile știu cine sunt, nu vin cu droguri, cu trafic de persoane sau cu alte probleme pe care le avem cu cei care intră ilegal. Deși unii nu ar fi de acord, eu sunt de părere că ar fi bine să terminăm acel zid pe graniță, să avem siguranță și apoi să creștem oportunitățile pentru cei care vor să vină legal. Dacă nu termini zidul, nu o sa poți niciodată din punct de vedere politic să crești migrația legală”.

Rep: Vedem din ce în ce mai multe incidente în SUA în care sunt implicate arme de foc. Având în vedere că sunteți român și veniți dintr-o țară în care Al doilea Amendament nu există, cum vedeți raportul dintre protejarea dreptului cetățenilor americani de a purta arme și asigurarea siguranței publice?

„E un alt lucru greu, e într-adevăr o mare dezbatere în Statele Unite. Eu personal am arme, am cumpărat două, una e o pușcă pentru vânătoare. Chiar înainte să vin, două dintre fetele noastre, gemene, care au împlinit 17 ani, au vrut să meargă să tragă pentru prima dată. Arma e numai o armă, arma singură nu omoară pe nimeni. Arma e o unealtă, ca o un cuțit, ca o sabie sau furcă. Acum, e mai ușor să omori cu o armă, dar problema nu e arma, nu e că omul poate să aibă o armă. Problema e că unii oameni sunt răi, iar pentru câți oameni au arme în America din când în când se întâmplă lucruri foarte rele, foarte urâte, dar foarte puțini. Se trece acum o lege, cum au avut orașele Chicago și Washington DC, două orașe foarte «de stânga», care au interzis ca oamenii să aibă puști. Aceste două orașe au avut cea mai mare rată de ucidere pe mia de locuitori. Deci, dacă stai să te gândești acum – cum e posibil așa ceva? Pentru că numai omul pe care îl interesează ce zice legea respectul faptul că îi zici ca nu are voie să cumpere arme sau n-are voie să poarte, dar pe cel care nu respectă legea nu-l interesează. Dacă esti dintr-un oraș de acest tip și știi că există oameni care pot să îți facă rău sau care au intenții rele și că nimeni nu o sa te poată apăra. E greu, nu zic ca e ușor, orice astfel de incident e dificil și nu ar trebui să se întâmple. Dar ideile lor să impună restricții nu o sa funcționeze într-un loc unde ușor găsești (arme – n.r.). Înseamnă că numai cei care nu respectă legea o să aibă arme și asta mie mi se pare mai rău”.

Rep: Ambasadorul României în Statele Unite, Andrei Muraru, a anunțat recent că mai sunt doi ani până când România va putea adera la programul Visa Waiver. Care credeți că va fi impactul pentru românii care vor dori să călătorească în SUA?

„Cred că este foarte important să ajungem la Visa Waiver, pentru români pentru că asta anunță pe toată lumea că suntem prieteni, că ne înțelegem și că avem încredere unul în celălalt. Știu că recent și Croația a ajuns în programul Visa Waiver, ajungem și noi să fim acolo. Cred că e o chestie de încredere și având în vedere ce se întâmplă acum lângă voi, în Ucraina, și s-ar putea întâmpla și în Moldova, cred că e foarte important să legăm și mai aproape America de România”.

Rep: Sondaje recente arată că majoritatea poporului american nu ar mai sprijini continuarea sprijinului militar pentru Ucraina? Dumneavoastră susțineți continuarea acestui ajutor pentru Kiev și cum credeți că va evolua situația? A ajuns „oboseala” războiului până la liderii americani?

„Nu cred. Acum sondajele sunt sondaje, iar noi avem un sistem de tip republican, nu suntem o democrație directă. Așa a fost înființată America, nu poți să faci mereu lucruri bune dacă faci ce zice sondajul. Nu poți să guvernezi țara prin sondaj, nu așa funcționează sistemul american. Dar eu cred că cei din Washington DC – și acum eu vorbesc în numele lor – cred că ei își dau seama ce se înseamnă să îl lași pe Putin să câștige și semnalul pe care îl trimite în întreaga lume, de exemplu Chinei cu Taiwanul sau cu Marea Chinei de Sud. Sunt imperiile astea care vin și vor să cucerească pe toți de lângă ei. Asta nu e OK și cred că liderii americani, cel puțin, știu că costul nu este numai Ucraina, ci întreaga lume”.

Rep: Limitele mandatului dvs. vă împiedică să candidați din nou pentru Camera Reprezentanților din Arizona fără o pauză de un mandat. Ați menționat în trecut că nu ați vrea să o luați de la capăt. V-ați gândit să candidați pentru Congresul SUA și, dacă da, ce politici ați vrea să susțineți la nivel federal?

„Mă gândesc serios la ce o să fie, ce o să urmeze pentru mine de aici încolo. Vă pot spune că am avut succese mari. Mulți ar spune că mai mari nu a avut niciunul până acum în statul Arizona, cel puțin privind impozitele și împuternicirea părinților. Noi am făcut-o prima dată și acum multe alte state fac aceeași treabă și schimbam America, de fapt. În orice caz, la nivel federal, da, eu rămân interesat, dar eu nu sunt tipul care să se arunce într-o bătaie în care nu pot să câștig. Deci, dacă mă bag să fiu candidatul pentru un office mai mare sau unul federal, o sa fiu sigur că pot să câștig. Mai este și opțiunea la nivel de stat, fiindcă un guvernator de stat are foarte multă putere în statul respectiv și de multe ori poate face mai mult pentru Statele Unite din poziția aceea, decât de la Washington. Sistemul nostru e puțin mai complicat decât se poate vedea de afară. Ce vă pot spune iară și este important e că lumea politică în America este destul de mică. De exemplu, la noi în Arizona toți ne cunoaștem unul pe celălalt, dacă vreau să vorbesc cu cineva, chiar și dacă e democrat, îi iau numărul de telefon, îi dau un SMS și decidem să vorbim. Nu zic că o să fim de acord, dar faptul că știi cu cine să vorbești și la cine să apelezi e un mare beneficiu. Ce o să urmeze, Dumnezeu știe, dar nu-s gata”.

Rep: În final, ce mesaj ați dori să transmiteți românilor din țară și comunității româno-americane din SUA?

„Românii-americani din Statele Unite cred că nu își dau seama cât de multă influență ar putea să aibă asupra statului în care trăiesc și chiar a Americii, dacă se unesc mai mult decât o fac și dacă se ajută mai mult. Nu neapărat să fii de acord 100% cu tot ce se întâmplă sau cu tot ce un candidat vrea, dar să ajuți pe cineva să crească e un mare lucru. Nu știi când poți să ai pe cineva care are mare succes. Românilor de aici, ce le pot spune este că sunt mândru să fiu român și dacă pot o să ajut, o să încerc, pentru că, pentru mine, așa e corect. Și din punctul de vedere al Americii, vă pot spune că americanii nu cunosc și nu știu prea multe despre România, iar din cauza asta trebuie să o promovați mai mult. Deci, promovați mai mult România, invitați străinii, să crească turismul. Nu neapărat pentru vin turiștii și dau un ban aici, stau la hotel etc.,  ci prin faptul că mai mulți își vor da seama ce este România, cât de frumoasă este și importantă din punct de vedere geopolitic. Puțini își dau seama din cauza a ceea ce se întâmplă aici în vecini, în Ucraina, dar mulți au oportunitatea să crească”.

Context – Cine este Ben Toma?

În 2022, Ben Toma a primit premiul „Legislator of the Year” din partea American Legislative Exchange Council, pentru două legi pe care le-a promovat, considerate revoluționare: cea mai mare tăiere de taxe din istoria Statului Arizona și o reformă profundă a sistemului de educație.

El a preluat funcția de preşedinte al Camerei Reprezentanţilor din statul Arizona de la Russell Bowers, un republican care nu l-a urmat pe Trump în demersul său de a invalida alegerile prezidențiale în Arizona, pe motiv că ar fi fost fraudate. Bowers l-a susținut pe Ben Toma, cu care a fost și în România.

Ben este co-fondator și broker/proprietar al Century 21 Toma Partners, una dintre francizele CENTURY 21 cu cea mai rapidă creștere și care a fost numită în mod constant ca fiind una dintre cele mai bune 25 de agenții imobiliare din Arizona, notează Economedia.

Înainte de a-și înființa propria companie, Ben a gestionat bugete de un miliard de dolari și a pregătit previziuni financiare pentru directori de top la American Express. De asemenea, Ben este implicat în biserica sa locală, unde este director de muzică, și face parte din consiliul de administrație al Benita International, o organizație non-profit înființată pentru a ajuta orfanii și persoanele nevoiașe din România, se arată în prezentarea pe care o are pe propriul website, bentoma.com.

Românul este la al patrulea mandat consecutiv – un mandat durează doi ani – și nu mai are dreptul să candideze din nou decât după o pauză de minimum un mandat. El nu a exclus posibilitatea să candideze pentru Congresul Statelor Unite.

De altfel, această posibilitate era evocată și de ambasadorul României în Statele Unite în toamna anului trecut: „Ben Toma este implicat activ în comunitatea românească și susține, din actuala poziție legislativă, Lectoratul de Română de la Arizona State University. Având în vedere funcția actuală, el ar putea candida la o funcție federală, rol care ar oferi comunității româno-americane din Statele Unite o oportunitate unică de a avea un reprezentant în Congresul SUA, care să le susțină și să promoveze interesele, în condițiile în care mulți români locuiesc în districtul pe care l-ar putea reprezenta în Congres”, a scris atunci pe Facebook ambasadorul Andrei Muraru.