INTERVIU Publicistul Vitalie Ciobanu: „La 20 octombrie 2024, moldovenii au posibilitatea să-și decidă singuri soarta și să se alăture lumii civilizate, democratice. Asta  înfurie la culme Rusia, care a rămas o închisoare a popoarelor”

Electoratul Republicii Moldova, din interiorul țării și din Diaspora este chemat la urne duminică pentru a se pronunța în două scrutine: referendumul constituțional cu privire la integrarea în Uniunea Europeană și primul tur de scrutin al alegerilor prezidențiale.

Scriitorul și jurnalistul Vitalie Ciobanu este un susținător ferm al integrării europene și al realegerii președintei Maia Sandu. El a acordat un interviu pentru G4Media pe aceste teme.

Sunteți optimist în legătură cu rezultatele celor două voturi de duminică ?

Vitalie Ciobanu: Sunt un optimist moderat, în sensul că îmi păstrez încrederea că vom avea rezultatele dorite, că președinta Maia Sandu va obține un nou mandat, dintr-un tur sau două, și că referendumul va trece. Va depinde fundamental de prezența la urne. Or, aici există riscul unei relaxări. S-ar putea ca destui cetățeni, luându-se după sondaje, să considere lucrurile gata tranșate, mă refer la adepții integrării europene, și să nu se obosească să mai meargă la vot.

Dar nu e suficient să spui că „ești pentru Europa”, mai trebuie și să o demonstrezi, să faci efortul să votezi. Sunt oameni în diaspora care străbat sute, mii de kilometri pentru a vota, și atunci, tu, moldovean de la Soroca, Bălți, Florești, Hâncești sau Cahul să nu „străbați” 200-300 de metri până la secția de vot mi se pare rușinos și condamnabil, chiar dacă a nu te manifesta electoral este, nu neg, un drept democratic. Doar că un drept care subminează democrația, pentru că de cele mai multe ori pasează această șansă, șansa de a alege, celor care urăsc democrația și ar dori o „tiranie ca-n Rusia”, vorba tânărului Emil Cioran.

Se poate spune că data de 20 octombrie este un moment istoric?

Vitalie Ciobanu: Cu siguranță, da. Și îl putem asemăna cu momentul declarării independenței Republicii Moldova la 27 august 1991. Suntem un teritoriu de frontieră și aceste secvențe „aurorale” au depins mereu de o conjunctură geopolitică mai largă. Din păcate, deși URSS-ul s-a destrămat, nu am reușit să ne smulgem de pe orbita fostului imperiu. Rusia, ajutată de venalitatea, concupiscența și duplicitatea oamenilor politici moldoveni, care una „fumau” în alegeri și altfel se comportau odată ajunși la putere, a reușit să ne submineze aspirațiile proeuropene. Tocmai de aceea este atât de important votul din 20 octombrie.

Niciodată în istoria ultimelor circa 200 de ani, Basarabia nu a fost întrebată ce-și dorește. La 1812, când a fost anexată la Rusia nu s-a făcut referendum și nu a existat un vot parlamentar (în termenii limbajului de azi). Și aș face aici o remarcă importantă, o comparație: spre deosebire de raptul Basarabiei de la 1812, Unirea Principatelor la 1859 a fost precedată de votul liber exprimat de aleșii românilor în cele două divane ad-hoc, de la Iași și București.

Nici la 28 iunie 1940, nu am avut un plebiscit, nu s-a produs un vot în parlamentul României – a fost un dictat stalinist, rezultat din pactul Ribbentrop-Molotov, care a condus la sfâșierea teritorială a țării. Evocând precedentele istoriei, să mai spunem că Unirea de la 1918 s-a făcut într-un context dramatic: Primul Război Mondial, dezmățul bandelor bolșevice. În Sfatul Țării – organul reprezentativ al provinciei – au existat opinii diferite, a fost o dezbatere: unii deputați erau pentru Unire, alții militau pentru a rămâne în cadrul Rusiei post-țariste și o facțiune voia o independență, pe care însă nimeni nu o garanta. Pericolul unei lovituri de stat bolșevice a accelerat soluția salvatoare: Unirea Basarabiei cu Regatul României în condițiile în care Bucureștiul era ocupat de nemți și austro-ungari.

La 20 octombrie 2024, moldovenii au posibilitatea să-și decidă singuri soarta și să se alăture lumii civilizate, democratice. Asta înfurie la culme Rusia, care a rămas o închisoare a popoarelor. Momentul de acum seamănă destul de mult cu anul 1918: din nou, război în preajma noastră, un teribil pericol existențial. Sper să manifestăm clarviziune, asemeni înaintașilor noștri, și să alegem viitorul european, nu trecutul sovietic.

Cât de eficientă ar putea fi campania de dezinformare și sabotare promovată de Rusia în votul de duminică?

Vitale Ciobanu: Va avea un anumit impact, dar sper să nu fie unul determinant. Scrutinul din 20 octombrie este unul puternic dezechilibrat, afectat de banii murdari vărsați de Rusia prin intermediul rețelelor infracționale patronate de Șor, Plahotniuc și Platon. Coruperea alegătorilor este un delict grav, care se pedepsește cu amenzi aspre și chiar cu ani de pușcărie. Instituțiile statului moldovean s-au mobilizat pentru anihilarea acestor rețele și ar trebui să reușească să prevină și încercările de destabilizare și actele de sabotaj și violență ale agenților pro-ruși, asupra cărora am fost avertizați.

Aș vrea să salut strădania ONG-urilor, de o parte și alta a Prutului, și a jurnaliștilor onești care s-au angajat să explice basarabenilor, oamenilor din teritoriu, avantajele integrării europene și să demonteze falsurile turnate cu găleata de propaganda rusească. Moldovenii n-ar mai trebui să aibă dubii în ce privește calea de urmat: Uniunea Europeană ne oferă libertate, prosperitate, dezvoltare – cele 1,8 miliarde de euro oferite de Bruxelles pentru următorii 3 ani Republicii Moldova sunt o dovadă peremptorie în acest sens, ca să nu mai vorbim de ajutorul considerabil oferit în ultimii ani de Occident pentru consolidarea democratică și economică a țării. Pe când Rusia… imaginea tragediei ucrainene ar trebui să fie suficient de convingătoare, ca și amintirea „statului captiv”, oligarhic – produsul corupției autohtone, alimentată de influența malignă din Est.

Votul pozitiv la referendum și realegerea Maiei Sandu în funcția de președintă semnifică o victorie definitivă a opțiunii pro-europene?

Vitalie Ciobanu: Este o condiție necesară, dar insuficientă, întrucât Rusia nu-și va abandona intențiile anexioniste. Atât timp cât durează războiul din Ucraina, câtă vreme finalul acestui război este incert, soarta Republicii Moldova rămâne „pe muchie”. Avem un mare examen de susținut anul viitor, în 2025, la alegerile parlamentare, unde vom avea, aș spune, o ecuație mai complicată, dar care ar putea fi simplificată dacă la alegerile prezidențiale și la referendumul din 20 octombrie opțiunea proeuropeană va obține câștig de cauză.