INTERVIU Scriitoarea Adina Popescu: Dacă vrem copii care citesc, atunci să îi vadă pe părinți, bunici și profesoara de la școală că deschid o carte / Poveștile să fie cât mai adaptate vremurilor în care trăiesc

Literatura pentru copii a evoluat în mod surprinzător în ultimii 35 de ani, de la o piață de carte inexistentă, la nenumărate titluri noi care lasă în urmă formulările „pufoase” cu care au fost obișnuiți părinții copiilor din prezent. Noi tipare narative pe care sunt construite poveștile contemporane apar de la un an la altul, însă nu toate sunt adecvate copiilor, chiar dacă în primă instanță pare că le sunt recomandate vârstei, ceea ce ar putea pune piedici unei bune creșteri a noii generații de cititori, care să fie smart, spune scriitoarea Adina Popescu într-un interviu pentru Edupedu.ro.

Absolventă de Film și fostă jurnalistă, Adina Popescu a debutat în lumea scriitorilor în jurul anilor 2000, la numai 21 de ani, cu o carte pentru copii nonconformistă, în care nu se regăseau tradiționalele personaje umane sau animale de fabulă, ci un popor de păduchi care a fost nevoit să plece din capul în care locuia. O poveste care a reușit să ridice câteva semne de întrebare cititorilor de atunci, dintr-un timp în care se afirmau scriitorii douămiiști, ai realității apropiate dintr-o perioadă grea, de tranziție, dar care a surprins în mod inedit tema emigrației și a găsirii lui „acasă”, spune scriitoarea.

A scrie bine și cu rost înseamnă și a citi mult, este de părere Adina Popescu, care le spune copiilor cu care se întâlnește în școli sau la lansări de carte că un scriitor nu doar scrie, ci și se documentează despre subiectul pe care l-a ales să-l dezvolte. Începutul ei de cititoare a plecat din familie, unde a descoperit că în volumele din biblioteca pe care o aveau în casă părinții ei ingineri se ascund zeci de lumi noi. Și că doar prin a le citi poate să evadeze în ele din cotidianul comunist în care creștea.

„A venit firesc, pentru că pe vremea aceea nu aveam jocuri video și nu prea aveam noi nici televizor și nici prea multe filme. Mergeam la cinema o dată pe săptămână cu copiii de la școală sau cu părinții și practic aveam cărțile, era singura noastră distracție”, explică autoarea de cărți pentru copii pentru Edupedu.ro. Recunoaște că pentru copii lumea nu era atât de monocromă ca pentru adulți, pentru că își găsea ceva de făcut mereu cu ceilalți copii și că, atunci când termina cărțile pe care le lua în vacanță la bunici, citea și cărți de bucate, numai pentru a-și imagina cum ar putea să arate prăjiturile descrise.

Cât despre cărțile pentru copii, Adina Popescu consideră că există cărți bune și cărți mai puțin bune, ca în cazul cărților pentru adulți, însă un criteriu care face diferența și care poate contribui la creșterea unei generații de cititori inteligenți ar fi ca aceștia să și aibă la îndemână texte actualizate, scrise modern, din lumea în care trăiesc, pentru că exprimările prețioase nu își mai au locul în texte și nu atrag, de fapt, copiii de astăzi:

„Cum și la cărțile pentru adulți există foarte multă maculatură, și la cărțile pentru copii există maculatură și cărți care nu sunt adecvate sau sunt lipsite de talent, lipsite de imaginație. Copiii totuși caută povești cât mai moderne și mai adaptate lumii în care trăim. Le e foarte greu să citească, de exemplu, basmele clasice românești. Eu am încercat în trilogia mea fantastică „O istorie secretă a țării vampirilor” să preiau niște personaje din basme, să le aduc în epoca modernă și contemporană și să le găsesc aici niște roluri cum ar fi Zmeul Tase care e șofer de tir și mănâncă 30 de mititei pe Dealul Negru sau ielele care sunt patroane de case de amanet și farmecă.

Acesta ar fi un criteriu, poveștile să fie cât mai adaptate vremurilor în care trăiesc ei, pentru că altfel n-o să se regăsească în povești, dar nu neapărat că se petrec acum 100 de ani, dar care sunt scrise în stilul de acum 100 de ani, că aici e și un lucru care ține de vocabular, ei vor totuși să fie niște cuvinte care există în vocabularul nostru de zi cu zi. Se așteaptă la un limbaj pe care îl aud și pe stradă, pe care îl aud și în familie. E foarte greu să scrii cu replicile livrești, replici prețioase: „Zăpada s-a așternut, ia să ieșim afară copii să ne dăm cu sania cu zurgălăi”. Copiii au o senzație de respingere față genul ăsta de povești și e cumva normal.

Erau la un moment dat niște cărți prin anii ’80 (…), povești pufoase, tipul care ține de cald. Și lor li se părea, scriitorilor, că ăsta este modul de adresare către copii. Copiii nu vor să fie niște jucării în ochii adulților. Nu, vor să te adresezi ca un egal și într-un limbaj cât mai natural. Deci nu vor să fie diminutivați. „Piticule”, „cățeluș”, nu caută genul ăsta de literatură. Le plac foarte mult cărțile amuzante. Eu cred că o carte bună pentru copii este o carte care are mult umor, pentru că în copilărie chiar ai nevoie să râzi și copiii râd din diverse motive. Sunt multe cărți pentru copii care n-au pic de umor și care plictisesc și te adorm în secunda doi”.

• Câteva recomandări de cărți pentru începutul de an sunt mai jos în articol.

Adina Popescu a dat exemplul uneia dintre cărțile sale, „Povestiri de pe Calea Moșilor”, care, spune ea, a deschis multe orizonturi de comunicare între părinții de acum și copiii lor care se întreabă cum au copilărit cei care îi îngrijesc. Copiii „pot citi o poveste care să petreacă și pe vremea dacilor și romanilor și în Evul Mediu și în comunism. (…) Era inițial o carte pentru cei din generația mea care vreau să regăsească sau să-și retrăiască un pic copilăria și jocurile de atunci, băuturile, mâncarea. De atunci a ajuns și o carte care a prins la copii pentru că a fost scrisă din perspectiva copilului. Dacă o scriam din perspectiva adultului nu era același lucru”, spune Popescu.

Citește interviul complet pe Edupedu.ro.