INTERVIU Un an de la masacrul din Bucea / Expert ucrainean: Putin și Lukașenko ar trebui să fie judecați pentru comiterea crimei de agresiune. Acest lucru va crea un precedent internațional

În urmă cu un an, apăreau primele acuzații legate de crime de război masive comise de soldații ruși în periferia Kievului, după retragerea armatei invadatoare din zona capitalei Ucrainei. Atunci, zeci de cadavre de civili au fost găsite zăcând pe străzile mai multor orașe, începând cu Bucea – unele dintre ele cu mâinile legate la spate. La un an după aceste descoperiri macabre, negate de Moscova, Gyunduz Mamedov, expert ucrainean în drept penal internațional și fost procuror general adjunct al Ucrainei, afirmă, într-un interviu acordat G4Media.ro. că președintele Rusiei, Vladimir Putin, și cel al Belarusului, Alexandr Lukașenko, ar trebui judecați pentru războiul împotriva Ucrainei. Un astfel de proces, spune Mamedov, unul dintre fondatorii coaliției Ukraine.5am, o asociație de organizații care documentează crimele de război comise de Rusia în Ucraina, va crea un precedent internațional care ar putea împiedica repetarea unor agresiuni similare în viitor.

Dl. Gyunduz Mamedov, în aceste zile se împlinește un an de la primele informații privind prezumtivele crime de război comise de militari ruși în Bucea și în localitățile din jurul Kievului, în primele zile ale invaziei din Ucraina. Care este stadiul anchetei privind aceste prezumtive atrocități și care sunt șansele, în opinia dvs, ca cei vinovați să plătească într-o zi pentru faptele lor?

Gyunduz Mamedov: Partea ucraineană clasifică aceste crime drept crime de război. În opinia mea, aceste investigații sunt foarte importante atât în esența lor, cât și ca simbol al justiției, deoarece imaginile de la Bucea, Irpin, Hostomel și Borodianka au făcut înconjurul lumii. Cred în dreptate și cred că făptașii vor fi pedepsiți. Dar, în același timp, îmi dau seama cât de multă muncă va trebui să depunem pentru ca acest lucru să se întâmple. Iar aceasta este o provocare nu doar pentru Ucraina, ci și pentru întreaga comunitate internațională. La urma urmei, când vine vorba de crime internaționale, este vorba de întreaga lume.

Recent, Curtea Penală Internațională a emis un mandat de arestare pentru Vladimir Putin și pentru Maria Alekseevna Lvova-Belova, pentru crime de război în Ucraina. Vorbim mai degrabă de o decizie cu caracter simbolic sau de o acțiune care ar putea avea consecințe concrete ?

Gyunduz Mamedov: De fapt, este vorba despre ambele. Deocamdată, în opinia mea, este vorba mai degrabă de o decizie simbolică. La urma urmei, este dificil din punct de vedere fizic să îl reții pe Putin. Iar Curtea Penală Internațională audiază cazurile exclusiv în persoană. Dar, pentru majoritatea lumii, Putin și-a schimbat în sfârșit statutul juridic și s-a transformat într-un suspect. În plus, acest lucru nu înseamnă că aceste mandate nu vor avea consecințe juridice în viitor. Emiterea unui mandat de arestare nu reprezintă încă o condamnare. Ancheta este în curs de desfășurare, așa că așteptăm rezultatele. În plus, acesta este doar primul caz care implică o astfel de infracțiune precum deportarea copiilor. Vor mai fi și altele.

Ungaria a anunțat că nu va aplica mandatul de arestare pe numele lui Putin, dacă președintele rus va călători la un moment dat în acest stat. Tehnic, aplicarea acestui mandat este supusă mai degrabă voinței politice a statelor? Pot exista consecințe juridice pentru statele semnatare care nu aplică acest mandat?

Gyunduz Mamedov: Acest lucru depinde într-adevăr de voința politică a statului, deoarece Statutul de la Roma nu definește sancțiuni pentru încălcarea obligației unui stat membru al Curții Penale Internaționale de a coopera pe deplin cu Curtea, la cererea acesteia, în investigarea și pedepsirea infractorilor. În plus, articolul 89 din Statutul de la Roma, care, subliniez, obligă în mod direct statele membre să coopereze la arestarea și detenția unei persoane pentru care a fost emis un mandat de arestare, nu prevede sancțiuni.

În același timp, deși nu sunt prevăzute sancțiuni legale, Statutul și Rezoluția Adunării Curții din 21 decembrie 2011 prevăd o anumită procedură în cazul refuzului unui stat de a coopera, în special presiuni pe canale diplomatice, convocarea unui reprezentant al unui stat membru la o reuniune a Adunării Curții pentru a prezenta explicații cu privire la acest comportament. În plus, la cererea președintelui Biroului Adunării, poate fi inițiat procesul așa-numitelor „bune oficii”, atunci când, prin medierea reprezentanților țărilor terțe care sunt membre ale Curții, începe procesul diplomatic de soluționare a diferendelor și de clarificare a motivelor neexecutării mandatului și de prevenire a unui astfel de comportament în viitor.

Astfel, nu vor exista consecințe juridice pentru statul care își încalcă obligațiile, dar poate fi o lovitură diplomatică foarte serioasă, care poate afecta reputația statului și îi poate degrada statutul, ceea ce va avea consecințe economice indirecte pe termen lung. Cu toate acestea, în opinia mea, sunt necesare sancțiuni juridice concrete și mai eficiente, care ar putea fi aplicate aici și acum.

Cine ar trebui să judece crimele de război documentate în războiul declanșat de Rusia în Ucraina? Ce fel de jurisdicție ar avea capacitatea tehnică, instituțională dar și morală pentru a lua decizii într-un astfel de dosar? Poate doar justiția din Ucraina să pronunțe o decizie în acest dosar care să fie acceptată ca fiind imparțială, având în vedere că și în țara dvs există numeroase acuzații de corupție și de lipsă de imparțialitate la nivelul justiției?

Gyunduz Mamedov: Cred că acest lucru ar trebui să fie făcut de toate organismele disponibile în lume și ar trebui folosite toate mijloacele. Mă refer, în special, la Curtea Penală Internațională pentru investigarea cazurilor care privesc așa-numitul „pește mare” – conducerea militară și politică superioară.

În plus, aș dori să menționez mecanismul de jurisdicție universală, care permite inițierea procedurilor și investigarea crimelor internaționale comise în afara teritoriului statelor care le investighează. O astfel de opțiune, în anumite condiții, cum ar fi prezența suspectului pe teritoriul unui astfel de stat, este disponibilă în multe state europene. Printre acestea se numără Franța, Germania, Estonia, Norvegia etc. De exemplu, unele dintre aceste țări lucrează deja cu refugiații ucraineni pentru a investiga faptele de tortură etc.

Cu toate acestea, nimeni nu va face această muncă pentru noi, având în vedere amploarea incredibil de mare, deoarece numai din 24 februarie 2022, au fost înregistrate peste 75.000 de cazuri penale care implică încălcări ale cutumelor de război.
În plus, nu se poate uita că trebuie pedepsit însuși faptul crimei de agresiune, în special nu numai Putin și aghiotanții săi, ci și conducerea Belarusului pentru cooperarea cu Federația Rusă în ceea ce privește oferirea teritoriului pentru agresiune.

În ceea ce privește sistemul judiciar ucrainean, acesta se confruntă cu un număr imens de provocări legate de investigarea obiectivă și amănunțită a crimelor de război. În plus, se va pune problema colaborării/trădării. Acest lucru va necesita ca judecătorii și procurorii să stabilească încadrările corecte. Niciun sistem național nu este capabil să se ocupe singur de o gamă atât de largă de crime, așa că pledez pentru crearea unui mecanism hibrid care să combine specialiști ucraineni și străini, așa cum s-a întâmplat în Kosovo, Bosnia și Herțegovina, Cambodgia și Sierra Leone.

Corupția nu este singura problemă. La urma urmei, toate acestea sunt, de asemenea, o chestiune de profesionalism, eficiență și capacitate. Există o cerere mare de personal profesionist. Și nu va face decât să crească.

Ați vorbit, într-un editorial, despre necesitatea construirii unui mecanism hibrid de justiție, care să îmbine atât elemente naționale, cât și internaționale. Cum ar trebui construit un astfel de mecanism pentru a avea credibilitatea necesară într-un astfel de dosar privind crime de război la scara larga?

Gyunduz Mamedov: Proiectarea mecanismului în funcție de acest model poate fi, de asemenea, diferită. În Sierra Leone și Cambodgia, guvernul, din proprie inițiativă, a încheiat un acord cu Organizația Națiunilor Unite privind crearea unor organisme hibride separate. În Bosnia și Herțegovina, crearea Camerelor pentru crime de război din Bosnia a prevăzut o ramură separată a sistemului judiciar, care a fost în cele din urmă integrată în sistemul național. Mecanismul pentru Kosovo a fost creat cu sprijinul Uniunii Europene. Toate acestea au avantajele și dezavantajele lor. Modelul trebuie să corespundă nevoilor și obiectivelor pe care mecanismul trebuie să le satisfacă și să le atingă.

Consolidarea capacității sistemului național este o prioritate la fel de importantă ca și realizarea actului de justiție pentru cât mai multe dintre cele mai grave infracțiuni posibile. În plus, elementul internațional poate rezolva probleme pe care sistemul național nu le-ar putea rezolva singur. Acest lucru este ilustrat în mod clar de exemplul Sierra Leone. Cu ajutorul elementului internațional din cadrul mecanismului special, a fost posibilă ocolirea problemei imunității, datorită căreia fostul șef al unui alt stat, președintele Liberiei, Charles Taylor, a fost adus în fața justiției.

Există mai multe voci care acuză că și partea ucraineană a comis crime de război. Recent, ONU a vorbit despre execuții sumare în cazul prizonierilor de război comise atât de soldați ruși, cât și de soldați ucraineni. Cine ar trebui să documenteze și să judece aceste acuzații?

Gyunduz Mamedov: Când am lucrat la procuratură, am monitorizat și eu astfel de episoade. Vedem că, în special, Comisia internațională independentă de anchetă a ONU privind Ucraina se ocupă de acest lucru. În plus, multe organizații guvernamentale și neguvernamentale sunt angajate în monitorizare. Principalul lucru care trebuie înțeles este că orice faptă necesită o investigație amănunțită din partea agențiilor de aplicare a legii pe baza acestor rapoarte. Pentru că, fără o investigație, nu putem nici infirma, nici confirma acuzația.

Cum ar trebui abordată situația cetățenilor ucraineni de etnie rusă care au colaborat cu autoritățile de ocupare, începând cu anul 2014? Ce cale ar trebui să urmeze autoritățile ucrainene, în perspectiva în care aceste teritorii vor fi eliberate la un moment dat, pentru construirea unei reconcilieri naționale?

Gyunduz Mamedov: În primul rând, această divizare a fost impusă în mod artificial de propaganda rusă. Înainte de agresiunea armată a Federației Ruse din 2014, care a început cu anexarea Peninsulei Crimeea de la Ucraina, deși existau dezacorduri, dar toată lumea a trăit în pace și a lucrat pentru a construi viitorul.

În general, naționalitatea nu este un factor determinant în ceea ce privește disponibilitatea de a coopera cu inamicul. Prin urmare, nu ar trebui să vorbim despre naționalitate în sens politic, ci despre faptele de încălcare a legilor Ucrainei, în special despre infracțiuni penale. Este necesar să-i învățăm pe anchetatorii de pe teren cum să clasifice corect posibilele încălcări.

Pentru a asigura reconcilierea națională, trebuie să lucrăm la punerea în aplicare a conceptului de justiție de tranziție, care implică reconcilierea și căutarea înțelegerii reciproce, în cazul în care o persoană nu a comis o infracțiune, și nu o escaladare ulterioară. Germania a avut o experiență de succes. De asemenea, o experiență interesantă în Croația. Trebuie să ne dezvoltăm propriul model pe baza acestei experiențe. Astfel, în cadrul justiției de tranziție, trebuie să ajustăm și legislația, astfel încât infracțiunile să primească o pedeapsă corectă. Așadar, justiție de tranziție și, cel mai important, dreptate și pedeapsă pentru crime.

În cazul în care războiul se va încheia cu eliberarea teritoriilor ocupate, cine ar trebui să plătească pentru reconstrucția Ucrainei? Sunt toți rușii vinovați pentru acest război sau doar conducerea statului și armatei ruse? Cum și cine ar putea stabili, din punct de vedere legal, un răspuns la această întrebare?

Gyunduz Mamedov: Ucraina are tot dreptul să ceară despăgubiri din partea Federației Ruse. Acesta este un fapt. În cazul nostru, este vorba despre despăgubiri pentru pierderile devastatoare pe care le-a provocat Rusia. Adică, agresorul trebuie să plătească Ucrainei pentru industria distrusă, infrastructura civilă: case, școli, spitale, instituții culturale și alte obiecte.

Dar statul ucrainean ar trebui să dezvolte încă de pe acum un mecanism extrajudiciar simplificat pentru a primi despăgubiri.
În plus, există mecanisme de despăgubire individuală, de exemplu, prin intermediul Curții Internaționale de Justiție a ONU, al Fondului fiduciar al CPI pentru victime, al CEDO.

În opinia dvs., ar putea președintele Vladimir Putin să-și negocieze o imunitate pentru crimele de război de care este acuzat, în cazul unor prezumtive negocieri internaționale de pace care să pună capăt războiului din Ucraina? Cu alte cuvinte, pedepsirea celor vinovați de crime de război în invazia Rusiei este o „linie roșie” pentru Ucraina?

Gyunduz Mamedov: În opinia mea, va fi imposibil să se ajungă la un acord în acest sens, deoarece ar însemna îngroparea justiției la nivel mondial. Care este rostul tuturor instituțiilor judiciare, dacă se poate negocia pur și simplu. În plus, cred că un mandat de arestare al CPI nu este suficient. Putin și Lukașenko ar trebui să fie judecați pentru comiterea crimei de agresiune. Acest lucru va crea un precedent internațional și, sper, va împiedica repetarea unei agresiuni similare în viitor. Acest lucru este important pentru întreaga lume.