Întoarcerea bourului pierdut: Activiștii din Portugalia încearcă să recreeze strămoșul bovinelor domestice moderne/ Ce este ”Programul Tauros”

Tauros, o versiune special crescută a bourului, de mult dispărut, este introdusă în Valea Côa din Portugalia, scrie BBC.

Într-o dimineață rece și cețoasă, o herghelie de cai Sorraia de culoare închisă, o rasă locală pe cale de dispariție, paște iarbă și arbuști mici, cu trupurile lor scurte și corpolente învăluite în ceață pe malul râului Côa, în munții din nord-estul Portugaliei. Pe măsură ce soarele răsare și ceața începe să se risipească, descoperă defileele adânci ale Văii Côa, unde vulturii și acvilele își fac cuiburile pe stânci.

Mai la sud, o turmă de vite mari, negre și castanii, cu coarne lungi, aleargă cu agilitate. Cunoscute sub numele de tauros, aceste bovine sunt o versiune special crescută a bourului dispărut de mult timp, strămoșul sălbatic al vacii moderne.

Caii și taurii au fost eliberați de către Rewilding Portugal, o organizație non-profit a cărei misiune este de a crea un coridor de 1.200 km pătrați (463 mile pătrate) pentru fauna sălbatică de-a lungul râului Côa, îmbunătățind conectivitatea habitatelor între râul Douro, în nord, și munții Malcata, în sud.

„Promovăm revenirea speciilor sălbatice și le înlocuim pe cele dispărute, cum ar fi tauros și calul sălbatic”, spune Pedro Prata, directorul Rewilding Portugal. De la înființarea sa, în 2019, organizația a eliberat două turme de 20 de cai Sorraia și 15 tauros într-o zonă care se întinde pe o suprafață de aproximativ 20 de kilometri pătrați pentru a restabili procesele naturale cu pășunat natural.

Întoarcerea bourului

Cu mii de ani în urmă, strămoșii sălbatici ai bovinelor și cailor umblau liberi prin regiunea Côa, migrând în turme mari și jucând un rol esențial în menținerea ecosistemelor de pășuni. Animalele erau atât de importante încât strămoșii noștri au decis să le picteze și să le graveze imaginile în peșteri și pietre.

De-a lungul Văii Côa, reprezentări de bouri, cai sălbatici și alte creaturi datând de acum 24.000 de ani au fost sculptate pe aflorimentele de șist. Zona adăpostește una dintre cele mai mari concentrații de artă rupestră paleolitică în aer liber și este recunoscută ca sit al Patrimoniului Mondial UNESCO.

Cu coarnele sale lungi și corpul său masiv, bourul ocupă un loc proeminent în gravuri. Cândva cele mai mari mamifere terestre din Europa, bourii au dispărut în secolul al XVII-lea din cauza vânătorii excesive și a pierderii habitatului. Ultimul exemplar al speciei a murit în Polonia în 1627; acesta a fost unul dintre primele cazuri de dispariție înregistrate.

Însă eforturile recente încearcă să readucă la viață aceste ierbivore puternice. Rewilding Portugal a încheiat un parteneriat cu Fundația Taurus, o organizație olandeză dedicată reproducerii bovinelor care ar putea prospera în peisajele sălbatice ale Europei.

„Am vrut să dezvoltăm un substitut pentru ceea ce a fost bourul”, spune ecologistul Ronald Goderie, director al Fundației Taurus, care a demarat un program de reproducere în 2008. În timp ce bourii au dispărut, genele lor continuă să trăiască în bovinele domestice.

Fundația a folosit o metodă cunoscută sub numele de „back-breeding” pentru a combina rase de bovine din sudul Europei care încă mai au unele dintre caracteristicile strămoșilor lor: statură mare, picioare lungi, o constituție zveltă și coarne mari curbate în față. „Am combinat rase primitive pentru a încerca să ne apropiem cât mai mult din punct de vedere genetic de ceea ce a fost odată bourul”, spune Goderie. Scopul este de a crea o bovină sălbatică care poate din nou să umble liber și care este pregătită să facă față prădătorilor.

Timp de milenii, pășunatul bourilor a creat spații deschise pentru ca alte specii să se dezvolte. Fiind cel mai apropiat de auroul dispărut descris pe gravurile preistorice, Goderie spune că taurosul poate îndeplini o funcție ecologică similară, care este vitală pentru biodiversitate. „Pășunatul natural va duce la mai multe procese naturale care lipsesc din ecosistemele locale, mai multe habitate și mai multă biodiversitate”, spune el.

Restaurarea mediului

„Acest teren este marginal, solul este sărac și există o lipsă de apă. Verile sunt foarte aspre aici și se vor înrăutăți și mai mult odată cu schimbările climatice. Peisajul va deveni și mai puțin potrivit pentru agricultură”, spune Prata, un biolog care a crescut la o fermă din apropierea râului Côa.

Producția este atât de scăzută pe dealurile stâncoase încât, în ultimele decenii, mulți fermieri au abandonat valea și aceasta a devenit unul dintre cele mai puțin locuite locuri din Portugalia.

Și Prata a plecat de tânăr pentru a găsi oportunități mai bune în străinătate. Dar motivele pentru care comunitățile agricole au plecat au fost, de asemenea, cele care l-au determinat pe Prata să se întoarcă cu o nouă viziune pentru regiune. Depopularea și abandonarea terenurilor au devenit o oportunitate de a readuce natura înapoi.

„Am moștenit un peisaj foarte degradat. Așa că ne propunem să lăsăm acest peisaj să se regenereze prin rewilding”, spune Prata. Scopul nu este de a recrea ceea ce a fost odată acest peisaj, ci de a exploata potențialul a ceea ce ar putea fi.

Prin rezervarea de terenuri și eliberarea unor specii cheie, organizația promovează revenirea ierbivorelor mari, a gunoierilor și a prădătorilor, cum ar fi vulturii imperiali, vulturii, lupii și ibexii iberici și linxul iberic – cea mai periclitată pisică sălbatică din lume.

Inițiativa din Portugalia face parte din eforturile mai ample ale Rewilding Europe, o organizație non-profit înființată în 2011 care sprijină revenirea faunei sălbatice și refacerea proceselor ecologice pe întreg continentul. Spre deosebire de conservarea tradițională, rewilding nu este determinată de managementul uman, ci de procesele naturale.

„Nu este vorba doar de a lăsa natura să fie, pentru că există unele elemente ale ecosistemelor cărora le lipsesc fie habitatele, fie procesele sau speciile care sunt importante”, spune Prata. În schimb, se speră că eliberarea ierbivorelor mari va cataliza unele dintre procesele naturale care lipsesc și va crea condițiile care să permită altor specii să se dezvolte, explică el. „Pășunatorii mari sunt ingineri. Ei proiectează distribuția speciilor de plante, reciclează nutrienții și permit altor specii să folosească acești nutrienți”.

Rewilding Portugal monitorizează îndeaproape fauna și flora și observă deja efectele eliberării cailor și tauroșilor în regiune. „În primul rând, am început să vedem o mulțime de iepuri și potârnichi în zonele care au fost pășunate”, spune Prata, deoarece erbivorele mai mici pot găsi protecție împotriva prădătorilor în turmele de cai și tauroși. „Apoi am observat schimbări în compoziția speciilor de plante”.

Pe măsură ce pășunează și calcă solul, erbivorele mari redistribuie semințele și substanțele nutritive și creează spațiu pentru ca alte plante să răsară. Zonele pășunate au mai multe specii de flori, atrag mai mulți polenizatori și mai mulți prădători. Păsările se pot hrăni cu insectele pe care le atrag vitele și le pot folosi blana pentru a construi cuiburi, așa cum au arătat studiile efectuate în alte părți

Datele colectate de Rewilding Portugal în parteneriat cu Universitatea din Aveiro, Portugalia, au relevat o creștere a populațiilor de căprioare în regiune. Ofițerul de conservare Sara Aliácar spune că extinderea populațiilor de căprioare și mistreți înseamnă că există mai multe pradă sălbatică pentru a susține lupii iberici din regiune.

Studiile au arătat că pășunatul natural al ierbivorelor mari poate contribui la protejarea și refacerea mozaicurilor vegetale cu un nivel ridicat de biodiversitate și la creșterea sechestrării carbonului. De asemenea, ierbivorele pot avea un rol important în atenuarea efectelor schimbărilor climatice și în reducerea riscului de incendiu.

Rezistența climatică

Pe măsură ce temperaturile cresc, regiunea mediteraneană se confruntă cu sezoane de incendii mai lungi, mai frecvente și din ce în ce mai imprevizibile, ceea ce depășește capacitatea de refacere a ecosistemelor. De asemenea, abandonul rural, invadarea tufișurilor și plantațiile dense de pini au făcut ca valea Côa să fie deosebit de vulnerabilă la incendii de amploare.

„Erbivorele ajută la îndepărtarea biomasei, care, în loc să se acumuleze, se întoarce în sol”, spune Miguel Bastos Araújo, cercetător specializat în studiul efectelor schimbărilor climatice asupra biodiversității la Universitatea din Evora, Portugalia, și membru al consiliului de administrație al Rewilding Portugal. Prin consumul de iarbă lungă și de arbuști, pășunatorii contribuie la transferul de carbon de la vegetația de la suprafață la sol, sporind stocarea carbonului și făcând ecosistemele mai rezistente la incendii.

„Côa este un coridor natural care facilitează adaptarea speciilor, permite migrația speciilor și servește ca o autostradă a biodiversității”, spune Bastos Araújo. Dar obiectivul Rewilding Portugal de a stabili un coridor de 1 200 km pătrați (463 de mile pătrate) este încă departe de a fi atins. Chiar dacă a fost înființat un parc arheologic în nordul Côa, pentru a proteja gravurile paleolitice, și există o rezervație naturală în sudul munților Malcata, marea majoritate a terenurilor sunt proprietate privată.

„Ceea ce avem în acest moment este un peisaj foarte fragmentat, cu multe garduri și proprietăți private care reprezintă un obstacol pentru marii pășunatori”, spune Prata. „Am adus înapoi animalele care sunt reprezentate în gravuri, dar încă nu am reușit să readucem migrația în Côa. Marile turme migratoare care se deplasau prin peisaj încă lipsesc”, spune el. Organizația non-profit cumpără parcele de teren de-a lungul râului Côa pentru a crea puncte de sprijin ecologic.

Pentru a inversa degradarea ecosistemelor, strategia Uniunii Europene privind biodiversitatea pentru 2030 impune statelor membre să protejeze legal cel puțin 30% din terenurile Europei și să protejeze strict cel puțin 10% din teritoriu până la sfârșitul acestui deceniu. Atingerea acestor obiective va fi o provocare în Portugalia, unde doar 3% din terenurile forestiere sunt deținute de entități publice.

„Nu avem zone de conservare strictă, doar aproximativ 0,02% din teritoriu [în Portugalia] este strict protejat”, spune Bastos Araújo. Misiunea Rewilding de a achiziționa terenuri pentru conservarea naturii ar putea contribui la creșterea procentajului de terenuri protejate din țară, însă Bastos Araújo spune că trebuie făcute mai multe la nivel național pentru a atinge obiectivele de conservare ale UE – cum ar fi politici de stat pentru achiziționarea de terenuri care să fie protejate, stimulente fiscale pentru conservare și asigurarea faptului că, odată ce un teren este clasificat ca fiind protejat, statutul nu se poate schimba chiar dacă este vândut unor noi proprietari.

Până în prezent, Rewilding Portugal spune că organizația nu s-a confruntat cu o opoziție semnificativă din partea comunităților locale, însă perspectiva creșterii numărului de lupi este deosebit de controversată. Pentru a răspunde preocupărilor legate de potențialele atacuri ale lupilor, organizația non-profit a pus la dispoziția fermierilor locali câini de pază și garduri rezistente la lupi pentru a proteja animalele. Sindicatul fermierilor locali nu a răspuns la solicitarea de comentarii a BBC Future Planet.

„Ne concentrăm pe aducerea beneficiilor naturii către oameni”, spune Filgueiras. Rewilding-ul, spune ea, poate deveni o oportunitate pentru o economie rurală regenerată, bazată pe turism în natură și produse locale, și este un model care ar putea fi reprodus în alte regiuni depopulate din Europa. În Portugalia, în Valea Côa a fost creată o rețea de întreprinderi bazate pe natură pentru a promova produsele locale și pentru a comercializa regiunea ca destinație pentru turismul durabil.

Pentru Prata, rewilding-ul oferă speranță pentru restaurarea ecologică, dar necesită răbdare. „Căutăm o transformare pe termen lung a peisajului către o stare mai sălbatică și nu se poate realiza în doar câțiva ani”, spune el. „Este un angajament de a oferi un peisaj mai sălbatic generației următoare.”