Întoarcerea fostului îngheț sovietic – analiză Le Monde

Analiză Le Monde, preluată de Rador Radio România:

Premierul ungar își poate freca mâinile de satisfacție. Susținut de nerăbdarea lui Donald Trump de a negocia pacea în Ucraina direct cu Vladimir Putin, pe la spatele Kievului și al Uniunii Europene, din care Ungaria face parte, Viktor Orban a salutat revenirea Rusiei în jocul celor mari. „Dacă președintele american va face pace, cred că Rusia va fi reintegrată în economia mondială, în sistemul de securitate european și chiar în sistemul economic european”, a spus vineri Orban la radioul național, potrivit Rador Radio România.

Impasul conflictului, oboseala publică și teama de escaladare lucrează în favoarea Moscovei și în detrimentul Bruxelles-ului. O linie de fractură crește în Europa între statele hotărâte să se protejeze de poftele prădătorului rus, precum Polonia și țările baltice, și cele care pledează pentru aplanare în fața regimului lui Vladimir Putin. Formată deja din Ungaria și Slovacia, la care s-ar putea adăuga o Bulgarie din ce în ce mai ezitantă și Serbia, nemembră a UE, dar istoric apropiată de Rusia, această tabără s-ar putea extinde cu ocazia alegerilor cruciale care vor avea loc anul acesta în Germania, Cehia și România.

Rămânând dependentă de hidrocarburile rusești și opunându-se sancțiunilor impuse Moscovei, Ungaria are „multe de câștigat din pace”, care ar da un „impuls uriaș pentru economia națională”, în special dacă gazul rusesc ieftin, văzut de guvernul său drept cheia redresării economice, ar începe să curgă din nou în conducte.

Prim-ministrul slovac Robert Fico, a cărui țară este dependentă în egală măsură de Gazprom, se află pe aceeași linie. Ambii lideri eurosceptici împărtășesc o lipsă de empatie față de soarta ucrainenilor. Nu le pasă că această pace poate fi realizată doar pe baza încălcării a două principii fundamentale ale UE – respectul pentru voința oamenilor și pentru frontiere. Nu le pasă, pentru că, după cum a explicat Orban la microfonul radioului public, „zilele Uniunii Europene sunt numărate”. „Viitorul nu se scrie în Europa”, a prezis el, uitând de beneficiile pentru țara sa de la aderarea la UE în 2004.

Având chiar în sânul ei politicieni care pariază pe prăbușirea sa, familia europeană are motive de îngrijorare. Dacă, la începutul invaziei Ucrainei de către Rusia, naționalistul maghiar părea izolat, viziunea sa asupra lumii, aflată în concordanță cu cea a președintelui rus, Vladimir Putin, are astăzi emuli în fostul bloc sovietic.

„Orban recrutează din ce în ce mai multe state membre pentru a se alătura axei sale de paralizie”, notează Gabrielius Landsbergis, ministrul de externe lituanian din 2020 până în 2024. Paralizie, deoarece Ungaria „blochează mai mult de jumătate din deciziile de politică externă ale UE și continuă să obstrucționeze Facilitatea europeană pentru pace”, un fond destinat să susțină apărarea Ucrainei, a scris Landsbergis într-un articol de opinie publicat de Fundația Carnegie pentru Pace pe 11 februarie.

„Această parte a Europei este astăzi scena unei confruntări geopolitice în care nimeni nu se simte în siguranță”, notează Tatiana Kastouéva-Jean, care conduce Centrul Rusia/Eurasia la Institutul Francez de Relații Internaționale. Tensiunile apar uneori acolo unde ne așteptăm mai puțin, așa cum o demonstrează exemplul României, țară adânc înrădăcinată în UE și în Organizația Tratatului Atlanticului de Nord, nevoită să-și anuleze alegerile prezidențiale [turul al doilea, n. ed.] din cauza ingerinței Rusiei”.

România nu și-a revenit din cataclismul democratic pe care l-au reprezentat aceste alegeri. Spre surprinderea tuturor, un adept al teoriilor conspirației și cu opinii pro-ruse, Călin Georgescu, a ieșit pe primul loc la primul tur al prezidențialelor din 24 noiembrie 2024. Necunoscut pe scena politică din România, acest fost înalt oficial a reușit să câștige 23% din voturi, într-o țară în care toate sondajele arată un puternic atașament față de UE și NATO.

După o campanie desfășurată exclusiv pe TikTok, Georgescu a beneficiat de o vastă manipulare a acestei rețele de socializare, orchestrată, potrivit serviciilor de informații românești, de un „actor statal”. Toate privirile s-au întors spre Rusia.

În mod clar, instalarea la București a unui președinte apropiat Kremlinului ar slăbi apărarea flancului estic al Alianței, pentru care pierderea unui membru cu acces strategic la Marea Neagră ar reprezenta o grea lovitură. O perspectivă care îl încântă pe Călin Georgescu, care se opune proiectelor NATO din țara sa: instalarea sistemului de apărare antirachetă la Deveselu, în sudul României, și, pe malul Mării Negre, la Constanța, giganticul proiect de extindere a bazei aeriene – destinată să devină cea mai mare instalație militară din regiune.

În timp ce face campanie pentru noile alegeri prezidențiale, programate pentru luna mai, candidatul TikTok continuă să propage mesaje modelate după cele ale Kremlinului. Într-un podcast difuzat pe 29 ianuarie, a spus că este convins de faptul că „Ucraina este un stat fictiv” și că „granițele sale se vor schimba cu siguranță”. Convins că „războiul este pierdut” pentru Kiev, a sugerat că România ar putea recupera unele teritorii în care trăiește o minoritate de limbă română, precum „Bucovina de Nord”, regiune anexată de Stalin în cadrul pactului germano-sovietic din 1939 pentru a fi atașată la ceea ce era atunci Republica Socialistă Sovietică Ucraineană. O temă dragă Rusiei, care sugera, câteva zile mai târziu, prin vocea lui Serghei Narîșkin, șeful serviciului de informații externe, organizarea la Moscova a unei conferințe a istoricilor maghiari, slovaci, polonezi și români, invitați să discute despre împărțirea regiunilor din vestul Ucrainei.

În fața afirmațiilor radicale ale candidatului Georgescu, Curtea Constituțională a României ar putea decide să-i blocheze candidatura, așa cum a blocat-o, în toamna anului 2024, pe cea a Dianei Iovanovici Șoșoacă, reprezentantă a unui partid de extremă dreapta, antisemit și pro-rus. Dar aceste decizii ale justiției împart profund țara, iar susținătorii extremei drepte ies în mod regulat în stradă pentru a denunța o „lovitură de stat”. Nici măcar tabăra pro-europeană nu este sigură că anularea votului a fost relevantă în fața unui electorat radicalizat, mânat de furie împotriva celor două mari partide aflate în prezent la putere.

Bombă cu ceas în România

„Nu ar trebui să tragem concluzii false după alegerile din 2024”, crede Remus Ștefureac, directorul institutului de sondaje Inscop, care a publicat un sondaj de opinie în luna ianuarie. „Până și alegătorii lui Georgescu sunt în mare parte pro-UE și pro-NATO”, observă el, sigur că acesta este, înainte de toate, un „mesaj antisistem” care a atras alegători din „zonele rurale și orașele mici, cu salarii mici și oportunități de angajare reduse”.

După cum notează Ștefureac, „campaniile foarte sofisticate de dezinformare ale Rusiei nu menționează niciodată sprijinul direct din partea Moscovei, ele se folosesc de problemele interne, de frustrările economice”. Potrivit sondajului menționat, 48,5% dintre românii chestionați se simt „o colonie a UE și a Statelor Unite”, iar 68,1% se pun „oricărei recunoașteri legale a cuplurilor de același sex”, cele mai importante teme ale propagandei ruse.

Cu toate acestea, românii nu vor să se apropie de Moscova. „În ochii celor mai mulți dintre ei, Rusia și Putin rămân un mare pericol”, dă asigurări Dacian Cioloș, premier centrist și pro-european al României din 2015 până în 2017. „Nu Rusia este cauza slăbiciunilor noastre, dar ea le speculează”. Cioloș deplânge, de asemenea, faptul că motivele anulării votului rămân „prost explicate”. Deși a fost deschisă o anchetă judiciară, aceasta nu a produs încă nicio informație publică.

Cu toate acestea, românii nu vor să se apropie de Moscova. „În ochii celor mai mulți dintre ei, Rusia și Putin rămân un mare pericol”, asigură premierul român din 2015 până în 2017, Dacian Cioloș, centrist și pro-european.Rusia nu este cauza slăbiciunilor noastre, dar speculează asupra lor.„Deplânge, de asemenea, faptul că motivele anulării votului rămân „prost explicate”. Deși a fost deschisă o anchetă judiciară, aceasta nu a produs încă nicio informație publică.

O adevărată bombă cu ceas, următorul termen electoral din România arată rău pentru UE. Georgescu ar putea obține chiar mai multe voturi decât în ​​noiembrie 2024, potrivit sondajelor actuale. O tendință care trebuie analizată cu prudență, întrucât ceilalți candidați nu sunt încă cunoscuți.

„Președintele României are mai puține puteri decât omologul său francez”, explică Remus Ștefureac. Dar nu există nicio îndoială că, dacă va câștiga, Georgescu își va alinia diplomația cu cea a lui Viktor Orban și Robert Fico. Și ar mai avea niște pârghii de decizie. „Președintele este șeful Consiliului Suprem de Apărare a Țării, și poate afecta grav cooperarea noastră cu Occidentul, ca să nu mai vorbim că deține el controlul și asupra serviciilor de informații”, se arată îngrijorat Iulian Fota, secretar de stat, din 2022 până în 2024, la Ministerul Afacerilor Externe al României.

Curentul roșu-brun, antisistem și de extremă dreapta se profilează și în Moldova, țară candidată la aderarea la UE, unde partidele pro-ruse, reunite în coaliția Alternativa, sunt în plină ascensiune. Scopul lor este să doboare guvernul format de președintele pro-european, Maia Sandu, la următoarele alegeri legislative, care ar urma să aibă loc înainte de 26 octombrie. Abile în exploatarea nemulțumirii populației, alimentată de prețul ridicat al energiei, aceste relee ale Kremlinului acuză puterea că este „incapabilă” să negocieze tarife preferențiale la gaze cu Moscova.

Este adevărat că, de la începutul invaziei Ucrainei, Gazprom a redus la o treime livrările de gaze către Moldova. Din gaze se produce 80% din totalul necesarului de energie electrică, provocând inflație mare și scăderea puterii de cumpărare. Ca model, extrema dreaptă citează regiunea separatistă și pro-rusă a Transnistriei, care a primit gaze rusești gratuite de treizeci de ani, în timp ce își exporta mărfurile în Moldova și UE.

„Moldova ar putea fi următoarea mișcare pe tabla de șah în lupta pentru influență dintre Moscova și Bruxelles”, spune Tatiana Kastouéva-Jean. „Această țară are mai multe vulnerabilități: sărăcia, numărul vorbitorilor de limbă rusă care urmăresc mass-media Kremlinului și o regiune separatistă, Transnistria. O altă regiune care este recalcitrantă față de autoritățile centrale este Găgăuzia, o provincie autonomă pro-rusă al cărei guvernator, Evghenia Guțul, s-a fotografiat alături de Vladimir Putin în 2024”, adaugă ea. „Maia Sandu (…) riscă să-și piardă majoritatea parlamentară”.

Georgia, fost elev model

O altă piesă majoră de pe tabla de șah, Georgia, privește din ce în ce mai deschis spre Moscova. Invazia Ucrainei a forțat partidul Visul Georgiei, aflat la putere din 2012, să aleagă tabăra rusă. Până atunci îndreptată spre Europa – integrarea euro-atlantică este chiar menționată în Constituție – țara a făcut o întorsătură spectaculoasă după februarie 2022, apropiindu-se de Moscova. Alegând să-și cruțe vecinul din nord în detrimentul Bruxelles-ului, Bidzina Ivanishvili, oligarhul care conduce în secret Georgia, a făcut un „calcul oportunist”, analizează Marie Dumoulin, cercetător la think tank-ul European Council on Foreign Relations. „La fel ca președinții Ilham Aliyev din Azerbaidjan și Alexander Lukașenko din Belarus, el mizează pe o victorie a Rusiei în Ucraina și vrea să fie de partea învingătorului”, spune ea.

În mod paradoxal, această schimbare s-a accelerat chiar în momentul în care UE oferea Georgiei o oportunitate istorică de a deschide negocierile de aderare. În ciuda reformelor întârziate, Bruxelles-ul i-a acordat statutul de candidat în decembrie 2023. Strategică înainte de toate, această decizie urmărea să evite aruncarea țării în brațele Rusiei. „Odată cu invazia Ucrainei, europenii au devenit brutal conștienți de această confruntare geopolitică cu Rusia”, notează doamna Dumoulin. „Înainte, au ignorat sau au refuzat să vadă”.

De fapt, dând undă verde Georgiei, Bruxelles-ul a precipitat, fără voie, revenirea Georgiei în sfera rusă. Nu numai pentru că integrarea europeană și corolarul ei – reforme pentru îmbunătățirea transparenței și a democrației – ar fi fost incompatibile cu planul oligarhului Ivanishvili de a menține controlul. Dar și pentru că Kremlinul nu a vrut să piardă această fostă republică sovietică de pe malul estic al Mării Negre, o zonă maritimă considerată întotdeauna de liderii ruși drept sfera lor de influență durabilă.

După ce Georgia a obținut statutul de candidat la UE – spre marea ușurare a populației, din care 80% este pro-europeană, formațiunea Visul Georgian a făcut tot ce a putut pentru a bloca procesul, într-o viteză vertiginoasă. Georgia a adoptat pentru prima dată o legislație privind „influența străină” în mai 2024, modelată după o lege rusă din 2012, menită să reducă la tăcere societatea civilă și mass-media independentă, apoi a promulgat o lege care restricționează drepturile LGBT+ cinci luni mai târziu. Victoria – marcată de fraudă – a Visului Georgian la alegerile legislative din octombrie 2024, urmată luna următoare de anunțul suspendării procesului de aderare la UE și de o represiune violentă a demonstrațiilor pro-europene, a îngropat perspectiva unei Georgii europene.

Această țară, cândva un elev model în regiune în materie de democratizare cu sprijinul financiar al europenilor și americanilor, se scufundă astăzi în autoritarism și face numeroase apeluri către Rusia, ale cărei trupe au ocupat 20% din teritoriu de la războiul din 2008. La vremea aceea, tancurile rusești au oprit la 80 de kilometri de capitală.

Astăzi, Moscova o aplaudă: la sfârșitul lunii noiembrie 2024, Vladimir Putin s-a declarat „impresionat de curajul” guvernului georgian, care a devenit sprijinul său cel mai de încredere în Caucaz, deși Tbilisi continuă să mențină o fațadă a discursului pro-european pentru a nu înstrăina complet populația. „Putin nici măcar nu mai are nevoie să invadeze Georgia militar”, suspină Gotcha Javakhishvili, fostul ambasador al Georgiei în Franța, primul diplomat al țării care a demisionat, în mai 2024, în semn de protest față de legea „influenței străine”.

Cu toate acestea, mii de georgieni demonstrează împotriva guvernului în fiecare zi, sperând să-și salveze viitorul european. Deși o parte a populației este sensibilă la propaganda guvernamentală, care compară Europa cu un imperiu depravat, majoritatea georgienilor asociază UE cu securitatea, prosperitatea, libertatea, democrația, justiția și respectul pentru drepturile omului. Dorința lor pentru Europa este la fel de puternică ca și respingerea lor față de Rusia, percepută de o imensă majoritate ca o putere inamică și o amenințare existențială, chiar și în rândurile susținătorilor Visului Georgiei.

Traumatizați de războiul ruso-georgian din 2008, protestatarii pro-europeni încearcă să rămână pașnici pentru a evita noi conflicte. Prioritatea lor este să nu dea crezare propagandei guvernamentale, care îi acuză că vor să organizeze un „nou Maidan” – denumirea revoluției ucrainene din iarna 2013-2014, la finalul căreia președintele pro-rus, Viktor Ianukovici, a fugit, exfiltrat de un comando de la Moscova. Dar în Georgia, opoziția politică este prea slabă pentru a reprezenta o alternativă credibilă. Disperarea se răspândește printre cetățeni. Mulți se gândesc acum să părăsească țara.

Slăbită de diviziunile interne și preocupată de alte conflicte, UE se mulțumește să condamne „declinul democratic” al regimului de la Tbilisi, fără a putea conveni asupra sancțiunilor. „Rusia știe foarte bine cât de limitată este marja de acțiune a Bruxelles-ul, care se limitează la a-și exprima „îngrijorarea profundă””, deplânge situația Javakhishvili.

Dacă Georgia cade în mâinile Rusiei, Armenia, la rândul său, va trebui să-și abandoneze ambițiile de apropiere de UE. „Aceasta este o mare îngrijorare în Armenia, deoarece, având granița cu Turcia închisă, Georgia este poarta ei de intrare în Europa”, declară Areg Kochinyan, președintele Centrului de Cercetare Armean pentru Politica de Securitate din Erevan. „Lațul s-ar strânge în jurul acestei țări, care este deja obiectul unei blocade din partea vecinilor săi turci și azeri, într-un moment în care încearcă să-și reducă dependența de Rusia prin diversificarea alianțelor”.

Instrumentele de șantaj ale Rusiei

Din Ungaria până în Georgia, UE are multe de făcut pentru a concura cu Rusia și cu instrumentele sale de șantaj, de la gaze până la manipularea electorală, inclusiv capturarea rețelelor sociale și instrumentalizarea minorităților. Pentru a-și crește avantajul, Kremlinul profită și de „slăbiciunile democrațiilor, pe care știe să le exploateze foarte bine”, notează Kastouéva-Jean, surprinsă de lentoarea reacției occidentale. „Parisului i-a luat foarte mult până să închidă instituțiile media pro-Kremlin precum Russia Today [RT] și Sputnik”.

Xenia Fedorova, fostul director al RT France, a publicat o carte în care denunță „atacurile la adresa libertății de exprimare” în Europa.

Pe teritoriul european au fost create agenții menite să contracareze interferențele digitale străine, precum agenția franceză Viginum, dar, potrivit cercetătorului, „investițiile sunt insuficiente, iar lupta se duce și cu opoziția internă – forțele care consideră că riscurile reale sunt migranții, și nu Rusia”. „Aceste forțe”, conchide ea, „sunt cei mai buni aliați ai regimului rus”.

Pentru a câștiga inimi și minți, Moscova insistă asupra apărării „valorilor tradiționale”, opuse problemelor de gen și diversitate. Argumentele sale fac apel la resorturile populației conservatoare din părți ale Europei de Est și din fosta URSS, unde „aceste chestiuni chiar nu sunt văzute bine”, spune istoricul Françoise Thom, specialistă în această zonă.

Biserica Ortodoxă Rusă este un aliat puternic în răspândirea acestui mesaj. Mai multe biserici ortodoxe est-europene, inclusiv cele din Moldova și Georgia, sunt direct afiliate cu aceasta sau au relații strânse cu aceasta, permițând Moscovei să ocolească guvernele locale și mass-media pentru a răspândi un discurs pro-rus în sute de parohii.

Pentru UE, perspectiva este amară. Nu numai că Vladimir Putin dobândește aliați în statele fostei URSS și în Europa centrală, unde curentele „antisistem” câștigă teren în opinia publică, dar metodele sale sunt acum susținute chiar de noua administrație americană. Vorbind la Conferința de securitate de la München din 14 februarie, vicepreședintele SUA J.D. Vance a avut grijă să minimalizeze problema interferenței Rusiei. El a comparat anularea alegerilor prezidențiale din România cu practicile epocii comuniste, asigurând că acestea s-au petrecut „pe baza suspiciunilor slabe ale unei agenții de informații” și ca urmare a „presiunilor enorme din partea vecinilor” asupra autorităților de la București. „Dacă democrația poate fi distrusă cu câteva sute de mii de dolari de publicitate digitală dintr-o țară străină, atunci democrația nu a fost foarte puternică”, a declarat Vance în fața elitei diplomatice și de apărare europene.

Abandonați de aliatul lor american, cei douăzeci și șapte au interesul să strângă rândurile pentru a stăpâni cel mai bine valul pro-rus în creștere. „Dacă UE nu va avea o politică externă mai activă, scenariul georgian, adică venirea la putere a partidelor presupus pacifiste, dar de fapt colaboraționiste, poate prevala în Europa”, avertizează Francoise Thom. „Mai ales că președintele rus nu și-a pierdut nimic din hotărârea de a slăbi UE, pe care o disprețuiește și pe ai cărei lideri îi descrie drept „cățelușii Washingtonului”. Capacitatea sa de a face rău este nelimitată.

Potrivit unui politolog care și-a dorit să rămână anonim, pentru că este aproapiat de președinția rusă, „Vladimir Putin știe că, în timpul vieții sale, nu va mai exista întoarcere în Europa de Vest. Chiar dacă nu vrea să multiplice expansiunile teritoriale, poate înmulți zonele de conflict pentru a diviza și a menține dezordinea”.

Sursa: LE MONDE / Rador Radio România / Traducerea: Ruxandra Lambru