Invazia rusă a determinat Germania să sacrifice o turmă întreagă de vaci sfinte, scoase din templele centralelor de partid și jertfite în abatorul Realpolitik – analiză DW

De șase luni este război în Ucraina. Războiul a schimbat și Germania. Despre certitudini spulberate, impertinențe politice și necesitatea schimbării – o analiză Deutsche Welle semnată de Matthias von Hein și Christoph Hasselbach.

Uneori, marile schimbări se pot vedea în lucruri mici. De exemplu, într-un videoclip de 30 de secunde pe YouTube, primul video de promovare publicat (la începutul lui august) de Bundeswehr în ultimii cinci ani. În primele 17 secunde se pot vedea soldați în uniformă în situații de zi cu zi: jucându-se cu copiii lor, cumpărând ziare la chioșc, mergând prin oraș. Abia în ultimele 13 secunde se prezintă viața de militar în stil Top Gun: cu imagini de avioane de luptă în manevre amețitoare în aer, nave de război pe mare, soldați care coboară pe sfoară din elicopter – totul sub motto-ul: „Noi apărăm Germania”.

Două războaie mondiale și două dictaturi în secolul 20 au provocat în rândul populației germane o mare neîncredere în tot ceea ce ține de armată. Uniformele militare nu fac parte din peisajul stradal german. Prezentarea unor soldați în uniforme ca o imagine absolut normală poate fi privită ca semn al unei schimbări tectonice: ca urmare a războiului din Ucraina, Germania se împacă cu armata și se înarmează pentru eventuale conflicte viitoare.

„Punct de cotitură” și mari promisiuni

Cancelarul Olaf Scholz a pregătit terenul în acest sens, la trei zile după invadarea Ucrainei de către Rusia. Pe 27 februarie, într-un discurs programatic care a captat major atenția opiniei publice, cancelarul german a vorbit nu doar despre un „punct de cotitură”, ci a anunțat și investiții masive în Bundeswehr, armata germană ignorată timp de decenii. El a anunțat un pachet de 100 de miliarde de euro pentru finanțarea nevoilor urgente ale armatei federale. Obiectivul stabilit de NATO încă din 2014 – după anexarea Crimeei de către Rusia! – de a investi măcar 2% din PIB în Apărare va fi atins și menținut pe termen lung și de Germania. Germania ar urma să aibă astfel cel mai mare buget de Apărare din Europa. Iar cancelarul a promis apărarea fiecărui centimetru al teritoriului NATO.

Șase luni mai târziu, expertul american Josef Braml constată în dialog cu DW: „Expresia `punct de cotitură´ a stârnit atenție la Washington – iar guvernul german s-a ținut de cuvânt. Și spre bucuria americanilor: Germania investește o mare parte din noul buget la firma americană Lockheed Martin, de unde cumpără avioane de luptă F35. O soluție foarte scumpă. Una prin care decenii la rând vom fi blocați tehnologic și dependenți tehnologic de America.”

Vaci sfinte în abatorul Realpolitik

Guvernul așa-numitei coaliții semafor și-a preluat mandatul abia în decembrie 2021, sub un motto ambițios „Să îndrăznim mai mult progres”. Dar războiul din Ucraina și alte crize i-au obligat de atunci pe guvernanții de la SPD, ecologiști și FDP să sacrifice o turmă întreagă de vaci sfinte, scoase din templele centralelor de partid și jertfite în abatorul Realpolitik.

Tocmai Robert Habeck, ministrul ecologist al Economiei și Protecției Mediului, este cel obligat să ia decizia repornirii centralelor electrice pe cărbune, din cauza livrărilor reduse de energie din Rusia. O încălcare deci a tabuului ecologist, întrucât cărbunele este o sursă de emisii ridicate de CO2.

Probabil că vicecancelarul ecologist va fi obligat să prelungească și funcționarea centralelor nucleare, după ce sfârșitul lui 2022 era prevăzut ca punct final al existenței acestora. Renunțarea la energia nucleară era de asemenea una din doleanțele majore ale ecologiștilor germani.

Politică de pace cu forță militară

Și SPD își permite să le ceară membrilor săi ceva de neimaginat înainte. Lars Klingbeil, co-președinte al social-democraților, a formulat într-un discurs la sfârșitul lui iunie nu doar preluarea de către Germania a unui rol de conducere în Europa. El a afirmat deschis: „Politica de pace înseamnă pentru mine să considerăm și forța militară drept un instrument politic legitim.” Greu de digerat așa ceva pentru un partid din ADN-ul căruia face parte dezarmarea.

Brusc, sunt posibile inclusiv livrări de arme în regiuni de criză. Mai ales ecologiștii au criticat anterior regulat exporturile de armament, de exemplu în Arabia Saudită. Acum cer și ei să fie livrate Ucrainei arme grele, cât mai repede posibil. SPD a operat de asemenea o schimbare de direcție, dar nu atât de dramatică: puternica aripă stângă a SPD frânează livările de arme pentru Ucraina.

Politologul Volker Kronenberg din Bonn se așteaptă, din cauza contextului actual, la suspendarea aritmeticii politice obișnuite – ceea ce creează un mediu propice pentru nou. „Acest șoc a creat un moment în care politica a primit un mare spațiu de manevră. Astfel de vremuri de criză sunt momentele în care se remarcă executivul”, spune Kronenberg pentru DW.

Privire din afară

Multora în străinătate nu le vine să creadă. Săptămânalul britanic „The Economist” a vorbit la jumătatea lui august de „noua Germanie”. Războiul din Ucraina a trezit din amorțeală o Germanie prea satisfăcută de ea însăși, scriu autorii publicației britanice. Ei speră să vadă „o Germanie mai puternică, mai curajoasă, mai determinată, gata să preia conducerea unei Europe unite”.

Politologul Kronenberg remarcă diferențele de percepție din afara țării. „În SUA sau Franța se recunosc cele făcute până acum de Germania. Se consideră bun faptul că Republica Federală se adaptează la necesitățile și realitățile actuale și că renunță la acea reținere subtilă și ia în serios realitățile, necesitățile de apărare și politică de securitate”. Kronenberg subliniază însă și că „în Europa Centrală și de Est s-ar dori ca Germania să facă mai mult și poate mai repede”.

Sub lupa crizelor din prezent, ies la iveală fără dubii erorile trecutului. Digitalizarea greoaie pune bețe în roate economiei și administrației. Întârzierile devenite cronice la călătoriile cu trenul reprezintă doar un exemplu al urmărilor neglijării pe termen lung a infrastructurii. Se vede în primul rând pe ce baze șubrede se sprijină bunăstarea Germaniei.

Model de afaceri fragil

Foarte simplificat, se poate spune că modelul de afaceri al ultimelor decenii a funcționat în felul următor: cu mari cantități de energie ieftină din Rusia au fost transformate prefabricate din China în produse de calitate – exportate după aceea cu precădere tot în China. Această țară este partenerul comercial cel mai important al Germaniei; ramuri întregi din industria germană sunt dependente de piața chineză; lanțurile de aprovizionare ale altor branșe depind de furnizorii din China.

O coloană a acestui sistem se clatină deja: comerțul cu Rusia a fost drastic restricționat din cauza sancțiunilor impuse de UE Moscovei. Materii prime ca gazul, țițeiul și cărbunele ajung tot mai greu în Germania. Înaintea războiului din Ucraina, jumătate din necesarul de gaz al Republicii Federale era importat din Rusia. În prezent, lucrurile stau cu totul altfel, se economisește, se pun taxe suplimentare. Cancelarul și ministrul Economiei caută noi surse de energie în alte țări, de exemplu în Canada. Toată lumea așteaptă cu îngrijorare iarna, care va scoate la iveală fără milă dacă lucrurile făcute până atunci sunt suficiente și dacă solidaritatea între țările membre ale UE mai funcționează.

A doua coloană, comerțul cu China, încă ține. Dar crește discomfortul privind dependența de piața chineză. Și la presiunile SUA, se petrece un fel de decuplare, de reversare a globalizării. Se formează blocuri noi, unele sub influență chineză, alte sub influență occidentală. Va fi greu să faci afaceri cu toate părțile.

Pe fondul numeroaselor crize și conflicte serioase din prezent, guvernul de la Berlin a început pregătirea unei noi strategii de securitate națională. În premieră absolută. Până acum, Germania nu a considerat că era necesar să clarifice care sunt obiectivele sale geostrategice și modalitățile de a le realiza.