Iohannis cu americanii, Dragnea cu chinezii. Mizele summit-ului ”Celor trei mări” de la București: creșterea influenței SUA și contracarea influenței economice a Chinei și Rusiei în Europa de Est

În ziua în care Cotroceniul găzduiește un eveniment cu nouă șefi de state din Europa Centrală și de Est, sub patronajul SUA și cu participarea Germaniei, Liviu Dragnea face notă discordantă și discută cu un înalt oficial chinez despre extinderea influenței economice a Beijingului în România. Două evenimente, aparent fără legătură, descriu perfect axele mari de politică externă pe care vor să le imprime României cei doi lideri politici.

În timp ce Iohannis – cu toate defectele, ezitările și lipsa lui cronică de reacție – ține linia asumată de România de la intrarea în NATO și militează activ și real pentru întărirea legăturii cu SUA, Liviu Dragnea își orientează tot mai mult busola excentrică spre parteneri precum China sau Israel, conștient că de la Washington nu va primi prea curând recunoașterea la care spera acum un an și jumătate.

• ”Zona care pleacă din Caucaz, prin Balcani și bazinul Dunării este o zona de atenție geopolitică nouă pentru Rusia și pentru China. Rusia și China reprezintă modele alternative coerente – cu stabilitate politică, bazată pe autoritarism și forță brută, îngrădirea unor aspecte ale pieței libere care amenință baza funcționării civilizației noastre. În moduri diferite, Rusia și China vor să distrugă modelul occidental. Rusia vrea să dezbine și să fărâmițeze vestul. China vrea să ia locul modelului occidental. Influența Chinei se extinde rapid în regiunea Mării Negre. Inițiativele 16+1 și Centură/Drum al Chinei vor să creeze o alternativă la influența occidentală. Prin intermediul banilor săi, China le oferă țărilor (din regiune) o amanetare a viitorului”. Cuvintele îi aparțin lui Wess Mitchell, adjunctul secretarului de stat al SUA pentru Europa şi Eurasia, și au fost rostite în iunie 2018 la București, într-un discurs programatic pentru politica SUA în regiunea Mării Negre și, mai larg, în regiunea Europei Centrale și de Est.

Liviu Dragnea a avut în 18 iunie o întâlnire informală cu Wess Mitchell la București. Trei zile mai târziu, pe 21 iunie, a fost condamnat în dosarul angajărilor fictive. Probabil că de-atunci i-a fost clar că nu va primi nicio concesie de la Washington pentru atacurile sale la adresa justiției și a statului de drept. Din acel moment, șeful PSD a declanșat atacuri tot mai dure, direct sau prin alter-ego-ul său Darius Vâlcov, la adresa americanilor.

I-a acuzat voalat că nu investesc suficient în România, că nu aduc ”substanță economică” parteneriatului strategic. I-a acuzat că vor să fure resursele naturale, mesaje direct către ExxonMobil și Carlyle, interesate să exploateze gazele din Marea Neagră. Iar legat de gaze, a amânat până în ultima secundă legea offshore, iar când a votat-o, a făcut-o într-o versiunea care i-a nemulțumit evident pe americani. Acum, când legea retrimisă de Iohannis la Parlament se rediscută, și-a pus marioneta de la ANRM, fostul comerciant de carne, Gigi Dragomir, să anunțe o versiune și mai dură a legii.

Toate mișcările lui Liviu Dragnea din ultimul an arată o îndepărtare constantă de partenerii americani și europeni și o încercare de găsire a sprijinului în zonele dominate de lideri autoritari sau corupți, precum China și Israel.

Opțiunea lui Dragnea e clară de acum. El nu și-a dorit-o, dimpotrivă, îl irită faptul că e ostracizat de lumea bună. Se vede izolat însă pentru cele două condamnări și pentru atacurile constante, neîncetate, la valorile pe care sunt construite UE și NATO. Întrebat azi de reporteri dacă se întâlnește cu Rick Perry, secretarul american al Energiei venit la Summit-ul celor trei mări, Dragnea a răspuns iritat, dar și zeflemitor: ”Cred că da”.

Or, Iohannis e la polul opus. A înțeles că Inițiativa celor Trei Mări (Neagră, Baltică și Adriatică) e o inițiativă care are două obiective clare: să stopeze influența economică și politică a Chinei și Rusiei în Europa de Est și să sporească influența SUA. Este legitimă această dorință a americanilor de a avea un cap de pod și mai mare în zonă? Atât timp cât ei sunt cei care au investit masiv în apărarea zonei, atât timp cât pe ei, și nu pe China ori Rusia se sprijină securitatea României, Poloniei ori țărilor baltice, probabil că li se pare perfect legitim să aibă această pretenție.

Iohannis vrea să țină România ancorată în parteneriatul strategic cu SUA. A promis asta în campania electorală, a promis-o la discuția cu Donald Trump de la Washington și știe că nu există alternativă corectă la opțiunea pro-atlantică. Tocmai de aceea a investit masiv în summit-ul pe care-l găzduiește în aceste zile, de aceea a intermediat o invitare a Germaniei ca stat partener, pentru a construi alternativa la ofensiva economică masivă a Chinei.

O Chină care, așa cum spunea și Wess Mitchell, caută cu disperare piețele din Europa. Și își face intrarea unde găsește lideri slabi, fără opțiuni reale, dispuși la compromis sau la corupție. Așa a făcut-o de exemplu în Pakistan sau Malaezia, care s-au îndatorat până aproape de faliment pentru a face proiecte necesare expansiunii economice a Chinei. Așa vrea să o facă și în România, unde și-a găsit partenerii perfecți de dialog: Liviu Dragnea și Darius Vâlcov.

Așa se face că summitul Inițiativei celor Trei Mări vine pe fondul întâlnirii lui Dragnea cu Shen Yueyue, vicepreşedinte al Comitetului Permanent al Congresului Naţional al Poporului Chinez şi preşedinte al Federaţiei Femeilor din Întreaga Chină. Dar și pe fondul anunțului că o companie chineză de stat a câștigat prima licitație cu bani publici din România: refacerea drumurilor din Vrancea, un contract acordat de CNAIR, compania de drumuri controlată de Narcis Neaga, și el un obedient în fața puterii PSD.

Niciodată nu a fost mai clară decât azi diferența fundamentală de opțiuni dintre cei doi. Exclus de la masa Occidentului, Dragnea își găsește refugiul în lumea valorilor aproximative și a negocierilor sulfuroase din Orient.