Ipocrizia președintelui Iohannis în dosarul 10 august: a venit momentul decontului politic pentru numirea procurorilor-șefi controversați

Președintele Iohannis culege acum roadele aroganței cu care a tratat toate avertismentele de bună credință de la numirea noilor procurori-șefi. În plină campanie electorală pentru locale, șeful statului – și guvernul său – a ajuns să deconteze politic eșecul previzibil al DIICOT din dosarul 10 august. Președintele a ajuns să caute scăparea la CSM, același CSM pe care acum jumătate de an îl caracteriza drept ”superficial”. Era o caracterizare venită de sus, de la altitudinea celui de-al doilea mandat, pe care îl câștigase inclusiv cu voturile celor bătuți și gazați de jandarmi.

• ”Una dintre marile tragedii post-decembriste”, așa caracteriza președintele Iohannis violențele jandarmilor din 10 august 2019. Declarația președintelui datează din august 2019, când era în plină campanie pentru realegere, iar PSD era principalul contracandidat

Dublul standard pe care Iohannis îl reproșează constant PSD e acum exact instrumentul cu care lucrează președintele. El girează una dintre cele mai scandaloase decizii din istoria justiției, similară cu îngroparea dosarelor Revoluției din 1989 și Mineriadei din 1990.

În ianuarie și februarie 2020, o parte a presei, câțiva magistrați și secția de procurori a CSM au atras public atenția că Giorgiana Hosu și Gabriela Scutea, propuse șefe la DIICOT și Parchetul General de ministrul Predoiu, nu sunt potrivite pentru aceste funcții.

Ziariștii de la Europa Liberă au scris despre legăturile soțului Giorgianei Hosu cu colonelul de jandarmi Cătălin Paraschiv, unul dintre coordonatorii intervenției din 10 august. G4Media.ro a scris că Hosu e percepută de procurori unanim negativ din cauza modului în care a instrumentat dosare precum crimele din Caracal și din cauza afacerilor dubioase în care sunt implicate mama sa și soțul – trimis în judecată pentru corupție.

Secția de procurori a CSM a pus cireașa pe tort: a dat aviz negativ pentru Scutea și Hosu. Pentru cea din urmă, caracterizarea era devastatoare: ”nu a demonstrat capacitate de asumare a responsabilității și de gestionare a situațiilor de criză”.

Curios însă, la momentul numirii celor trei, penalii și corupții din societate au făcut scut în jurul lor. Zero critici de la adversarii cunoscuți ai justiției. Dimpotrivă: tocmai cei care au avertizat că numirile procurorilor nu sunt ok au fost luați la țintă.

Președintele a sfidat însă opiniile de bună credință și, într-o declarație făcută la Bruxelles, a spus că ”mi-a făcut mare plăcere să îi numesc în funcție” (pe cei trei procurori șefi – N. Red.), adăugând că ”avizul CSM mi s-a părut parțial destul de superficial”.

Acum, după ce DIICOT-ul condus de Giorgiana Hosu a clasat toate acuzațiile față de șefii jandarmeriei și nu a deranjat sub nicio formă PSD, președintele cere tocmai CSM să rezolve situația.

”Nu cred că vă așteptați de la Președintele României să vă lămurească în detalii de procedură, chit că ele sunt cunoscute. Dacă cineva a greșit în această procedură, atunci sunt convins că Ministerul Justiției sau CSM-ul vor sesiza aceste chestiuni, se va face o verificare, care pe urmă va duce eventual la un demers de tip administrativ”, a spus președintele când a fost întrebat în conferința de presă de săptpmâna trecută dacă va cere demisia Giorgianei Hosu.

A fost o eschivă previzibilă. Președintele a încercat să dea impresia că nu vrea să se amestece în justiție. A și spus-o: ”Ne-am luptat ca să păstrăm și să consolidăm independența justiției, adică ca niciun politician să nu se amestece în mersul dosarelor. Nici Preşedintele”.

Doar că însuși Președintele ceruse chiar anul trecut demisia unui procuror-șef care nu-i convenea. În septembrie 2019, în plină campanie electorală, Iohannis a cerut în direct ”demisia imediată” a lui Felix Bănilă, șeful DIICOT, pentru că nu ar fi gestionat corect ancheta în cazul crimelor din Caracal.

Din nou, dublu standard: tratamentul aplicat lui Bănilă nu e potrivit pentru Hosu, a cărei numire ”i-a făcut plăcere”, după cum însuși Iohannis a spus în februarie 2020.

Acum, la doi ani după violențele de la mitingul diasporei, singura speranță e ca procurorul general, Gabriela Scutea, să infirme soluția DIICOT și ancheta să se reia. Aceeași Gabriela Scutea care de două săptămâni nu spune nimic despre dosar, prea ocupată probabil să găsească soluții pentru a-și securiza postul într-o instituție care a ajuns un fel de spălătorie de dosare complexe.

Sunt însă doi ani pierduți, la care se vor adăuga alți ani necesari refacerii anchetei. Dosarul se transformă treptat într-o afacere kafkiană, în care torționarii sunt victime, iar abuzații – ”buruieni ce trebuie plivite”. Vezi aici analiza lui Dan Tăpălagă despre ordonanța de clasare semnată de DIICOT.

Cu acest eșec la cingătoare, care se adaugă șirului nesfârșit de clasări, achitări și NUP-uri, parchetele devin irelevante, procurorii se transformă în beneficiari de lux ai demonstrațiilor de stradă pro-justiție, iar clasa politică e bucuroasă de imunitatea de facto recâștigată cu garnitura Predoiu – Bologa – Hosu – Scutea în fruntea parchetelor.

Iar peste toți tronează voința politică a președintelui Iohannis, cu-acel cinic ”mi-a făcut plăcere să-i numesc în funcții”.