Irlanda: A fost promovarea agendei woke motivul căderii de la putere al premierului Leo Varadkar?

Prim-ministrul irlandez Leo Varadkar a demisionat la mijlocul săptămânii din funcția de șef al guvernului și lider al partidului Fine Gael, provocând un uragan politic la Dublin. Nu puține sunt vocile care susțin că, în spatele căderii sale de la putere, s-au aflat politicile woke* pe care le-a promovat și pe care majoritatea irlandezilor nu le-au agreat.

Un uragan politic

Într-un discurs ținut pe treptele clădirii guvernamentale din Dublin, premierul Varadkar a anunțat miercuri că va demisiona imediat din funcția de lider al partidului, precum și din funcția de premier (Taoiseach) de îndată ce succesorul său din formațiunea Fine Gael va fi ales în aprilie.

Anunțându-și demisia, Varadkar a descris perioada de premier drept “cea mai satisfăcătoare din viața mea.” Varadkar are 45 de ani și a fost șef al cabinetului de la Dublin de două ori – între 2017 și 2020 și din nou din decembrie 2022.

El a spus că demisionează din “motive personale și politice” și că, deși crede că “acest guvern poate fi reales,” consideră că el “nu mai este cea mai bună persoană pentru acest post.”

Varadkar a declarat că “a condus Irlanda de la șomaj la ocuparea deplină a forței de muncă, de la deficit bugetar la excedent bugetar, de la austeritate la prosperitate.”

Premierul de la Dublin a adăugat că este “mândru că am făcut din țară un loc mai egal și mai modern când vine vorba de drepturile copiilor, comunitatea LGBT, egalitatea pentru femei și autonomia lor corporală.”

Varadkar a enumerat, de asemenea, printre realizările sale eforturile de îmbunătățire a accesibilității pentru îngrijirea copiilor, precum și creșterea cheltuielilor guvernamentale pentru arte și cultură, dezvoltare internațională și infrastructură publică.

El a recunoscut, de asemenea, că “există domenii în care am avut mult mai puțin succes,” adăugând: “Sper că mă veți ierta dacă las pe alții să le semnaleze într-o zi ca aceasta”.

În perioada în care a fost Taoiseach, Varadkar a susținut referendumurile pentru a schimba constituția irlandeză care legalizează căsătoriile între persoane de același sex și avortul.

BBC a precizat că el a fost cel mai tânăr prim-ministru al Irlandei când a devenit lider al formațiunii Fine Gael la 38 de ani în 2017.

În prezent, Varadkar conduce un guvern de coaliție la Dublin, împreună cu Fianna Fáil și Partidul Verzilor.

La alegerile din 2020, Varadkar și-a condus partidul pe locul trei în ceea ce privește numărul de locuri în Dáil Éireann, camera inferioară a Parlamentului de la Dublin.

Ca parte a acordului de coaliție încheiat atunci între partide, s-a convenit ca Leo Varadkar și Micheál Martin să dețină fiecare poziția de Taoiseach timp de doi ani.

În 2020, Martin a fost numit Taoiseach, Varadkar fiind Tánaiste (prim-ministru adjunct), înainte ca cele două roluri să fie inversate în 2022.

Vorbind după anunțul demisiei lui Varadkar, Martin a declarat că a fost “surprins” de decizie. Partidele guvernamentale irlandeze au spus însă că nu se așteaptă ca anunțul lui Varadkar să declanșeze alegeri generale.

Opoziția cere alegeri

Vorbind în Dáil după anunțul demisiei lui Varadkar, președintele Sinn Féin, Mary Lou McDonald, care este liderul opoziției, a cerut alegeri generale.

Ea a spus că este “de neconceput” ca următorul Taoiseach să fie ales de “un conclav” de politicieni Fine Gael.

“Acesta este un moment pentru o nouă conducere. Nu doar o schimbare a Taoiseach, ci o schimbare a guvernului și o schimbare de direcție,” a afirmat ea.

McDonald a susținut că, atunci când Fine Gael a preluat puterea în 2011, Irlanda avea unul dintre cele mai înalte niveluri de proprietate de locuințe din Europa, dar de atunci a scăzut la unul dintre cele mai joase.

“Acest guvern și-a pierdut acum din energie și a rămas fără direcție, așa că, în loc să șchiopătăm cu un executiv interimar, să mergem la oameni” organizând alegeri, a afirmat lidera opoziției.

Prim-ministrul Irlandei de Nord, Michelle ‘O’Neill, a spus și ea că este timpul pentru alegeri în Republica Irlanda.

Acum nu este “momentul pentru rearanjarea șezlongurilor,” a spus vicepreședintele Sinn Féin, descriind perioada la putere a lui Fine Gael drept “13 ani de eșec.”

Analiștii cred că, dacă totuși vor fi organizate alegeri, așa cum cer principalele partide de opoziție, Sinn Féin, fosta aripă politică a Armatei Republicane Irlandeze (IRA), pare că va ieși învingătoare.

“Premierul woke”

Cariera politică a lui Leo Varadkar este una dintre cele mai semnificative din Irlanda din ultimele decenii, el fiind unul dintre cei mai tineri lideri din istorie atunci când a ajuns în fruntea formațiunii Fine Gael.

Criticii susțin însă că, în ciuda opiniilor sale conservatoare de la începutul carierei, când a fost în mod deschis pro-viață și împotriva căsătoriilor gay, Varadkar s-a transformat în cel mai woke și mai progresist prim-ministru din Europa. 

La scurt timp după ce a ajuns premierul Irlandei, Varadkar a apărut pe coperta revista Time sub titlul “O insulă în centrul lumii.” Lăudând globalismul Irlandei, publicația de stânga l-a felicitat pe Varadkar pentru faptul că a recunoscut în mod public că este homosexual și pentru originile sale indiene – tatăl său fiind originar din Mumbai.

Ulterior, într-o succesiune de imagini care au fost salutate de presa liberală internațională, Varadkar a fost surprins făcând jogging în șosete viu colorate cu prim-ministrul canadian Justin Trudeau în centrul Dublinului, mărșăluind la paradele gay sau atacându-l pe Donald Trump.

Recent, el a critic vehement Israelul, referindu-se de exemplu la bombardarea Fâșiei Gaza ca la o “catastrofă.” Comentariile au fost făcute în fața președintelui Joe Biden la recepția de Ziua Sf. Patrick desfășurată la Casa Albă.

În ciuda însă gesturilor publice lăudate de media de stânga, Varadkar nu a reușit să facă viața mai bună pentru irlandezi, susțin criticii săi.

El s-a aflat la putere în momentul unor crize acute de locuințe și sănătate, cu numărul copiilor fără adăpost în creștere cu peste 600% în Irlanda, în timp ce mai mult de două treimi dintre tinerii cu vârste între 25 și 29 de ani locuiesc încă acasă, cu părinții.

Obsesia lui de a afișa poziții la modă și progresiste pentru opinia publică internațională l-a costat în cele din urmă avantaje electorale pe plan intern, deoarece baza partidului său rămâne în continuare conservatoare, a scris New York Post.

După ce a pierdut alegerile generale din 2020, a fost forțat să intre într-o coaliție de guvernare cu partidul Fianna Fáil (Soldații Destinului) în timpul pandemiei de COVID, deși promisese că nu va face acest lucru.

Salvat în acel moment din punct de vedere politic, Varadkar a fost implicat însă în mai multe scandaluri publice, care au semnalat începutul sfârșitului carierei sale politice.

“Leo the leak” a devenit o expresie binecunoscută în discursul politic irlandez, după ce premierul a fost surprins când a transmis un document confidențial de la un medic generalist unui prieten de-al său medic. În final, Parchetul de la Dublin a decis să nu-l pună sub acuzare pe premierul Varadkar în acedst caz.

De asemenea, șeful cabinetului de la Dublin și-a creat și o reputație pentru petreceri excesive, inclusiv în timpul restricțiilor COVID, când a plecat în Marea Britanie pentru a participa la un festival de muzică, în ciuda faptului că astfel de evenimente erau interzise în Irlanda de autoritățile sanitare.

O altă problemă care i-a dat dureri de cap a fost imigrația, care a crescut semnificativ în Irlanda în ultimii ani și a fost marcată de mai multe incidente importante. De exemplu, un imigrant algerian a fost acuzat de înjunghierea a trei copii, lucru care a dus la revolte în centrul Dublinului.

În opoziție totală cu opinia publică irlandeză, premierul Varadkar i-a descris pe manifestanți și pe alți cetățeni preocupați drept “extrema dreaptă,” lucru care a divizat și mai mult populația.

Referendumuri eșuate

Dar poate cel mai umilitor eșec al premierului Varadkar, atât personal, cât și ca lider al guvernului, a fost înregistrat în timpul celor două referendumuri organizate în martie 2024. 

Guvernul Irlandei a inițiat două referendumuri pentru a redefini conceptul de familie dincolo de familia tradiţională şi pentru a elimina din Constituţie prevederi conservatoare despre rolul social şi casnic al femeii, prevederi rămase din epoca în care Biserica Catolică avea o influență majoră asupra societății.

Guvernul lui Varadkar, un politician care şi-a recunoscut homosexualitatea şi conduce o coaliţie formată din creştin-democraţi, centrişti şi Verzi, a cerut populaţiei să voteze DA la ambele referendumuri de revizuire a Constituţiei ce datează din 1937, astfel încât din aceasta să fie eliminate referirile despre care susţine că sunt “sexiste, discriminatorii şi depăşite.”

Primul referendum a urmărit să modifice definiţia familiei dincolo de familia conjugală sau familia tradiţională, în sensul în care în Constituţia irlandeză familia să fie definită drept uniunea “bazată pe căsătorie sau alte relaţii durabile.”

Dar criticii acestui demers au avertizat că expresia “relaţii durabile” este confuză şi ar putea crea numeroase complicaţii de ordin legal, cum ar fi de exemplu disputele privind moştenirile.

Celălalt referendum urmărea în special eliminarea articolului constituţional care menţionează că “o femeie, prin viaţa sa casnică, aduce Statului un sprijin fără de care binele comun nu ar putea fi obţinut.” Acelaşi articol prevede că “mamele nu ar trebui să fie constrânse de nevoile economice să muncească în detrimentul treburilor casnice”.

În virtutea acestei prevederi din urmă, până la începutul anilor ’70 se întâmpla ca unele femei să renunţe la locul de muncă după căsătorie pentru a se dedica activităţilor casnice. Deşi această practică a dispărut între timp, un organ consultativ irlandez denumit “Adunarea Cetăţenească” a indicat într-un raport că respectiva clauză împiedică eforturile în lupta pentru egalitate de gen.

Într-o serie de recomandări formulate anterior, Parlamentul de la Dublin a cerut înscrierea în Constituţie a unor referiri explicite la egalitatea de gen. (Considerată mult timp o ţară foarte conservatoare, Irlanda a adoptat în ultimii ani prin referendumuri legislaţii favorabile avortului şi căsătoriei între persoanele de acelaşi sex).

Premierul  Varadkar a prezentat votul, desfășurat cu ocazia Zilei Internaționale a Femeii, ca o șansă de a elimina “limbajul foarte demodat, foarte sexist despre femei” din Constituție.

Eforturile sale nu au avut însă succesul scontat printre alegătorii irlandezi. Propunerea de extindere a definiției familiei a fost respinsă de 67,7% dintre alegători, cu doar 32,3% care au aprobat-o.

De asemenea, referendumul privind înlocuirea limbajului despre presupusele îndatoriri ale unei femei la domiciliu a fost respins de 73,9% dintre alegători.

VOA a notat că fost cea mai mare înfrângere la un referendum din istoria Irlandei. Eșecul referendumului dublu a venit în ciuda faptului că guvernul, împreună cu majoritatea partidelor de opoziție, au susținut modificările propuse, iar sondajele prognozau o victorie pentru votul DA-DA. 

Cei care s-au opus referendumului și au cerut ca irlandezii să voteze NU au avertizat împotriva caracterului woke al liberalilor, pe care i-au acuzat că vor să anuleze cuvintele “femei” și “mamă” din Constituție.

Rezultatul a fost “o victorie semnificativă a poporului împotriva sistemului politic,” a declarat Peadar Toibin, liderul formațiunii conservatoare Aontu, singurul partid parlamentar care a susținut un vot NU.

Politologul Eoin O’Malley de la Dublin City University l-a numit “un referendum prost executat de care nimeni nu avea nevoie sau nu și-l dorea.”

“A fost conceput politic pentru a asigura o moștenire liberală pentru Leo Varadkar, dar face ca această moștenire să pară oportunistă,” a spus expertul pentru AFP. Iar Pat Leahy, jurnalist de la Irish Times, a afirmat că organizarea referendumurilor de Ziua Internațională a Femeii – ideea lui Varadkar – a fost un “gest de cabotin.”

Analiștii considderă că este dificil de spus dacă efectele negative ale eșecului referndumurilor au dus la anunțarea demisiei de către Leo Varadkar. De asemenea, nu este limpede cât anume din politicile woke pe care le-a promovat au provocat căderea sa de la putere.

Varadkar însuși a spus că nu se consideră un premier woke. Întrebat în cursul vizitei recente la Washington dacă guvernul se concentrează prea mult pe problemele woke în loc de politicile care afectează alegătorul irlandez obișnuit, el a răspuns: „Nu, cred că oamenii au luat în considerare propunerea care le-a fost făcută și au ascultat argumentele și au decis să voteze împotrivă… Nu cred că sunt woke. Dar niciodată nu am fost pe deplin sigur ce înseamnă woke și anti-woke.” 

“De exemplu, oamenii care spun că sunt anti-woke, par să fie împotriva oricărei idei noi sau concept noi, dar este popular la momentul respectiv. Nu – este răspunsul scurt.”

Multe voci susțin însă că, în ciuda declarațiilor lui Varadkar de negare a politicilor sale progresiste, acțiunile sale ca premier au indicat constant atitudinea sa evidentă de luptător pentru justiția socială, chiar și în momentele când opinia publică irlandeză era majoritară împotriva agendei sale.

Eșecul referendumurilor recente nu a făcut altceva decât să confirme că irlandezii obișnuiți nu sunt favorabili unor astfel de schimbări radicale. La fel ca și voturile masive de NU care au respinse propunerile pe care le-a făcut la referendumuri, căderea politică a lui Leo Varadkar a fost una brutală – un semnal că, dacă vor cu adevărat să implementeze schimbări avantajoase pentru oamenii obișnuiți, liderii politici irlandezi – și, prin extensie, din toate celelalte țări – vor trebui să le ofere mai mult decât sloganuri goale.

Surse: BBC, New York Post, VOA, AFP, The Independent 

Notă*: Termenul woke indică o persoană, instituție sau companie care sunt vigilente la nedreptățile din societate, în special la rasism, discriminare, sexism și negarea drepturilor LGBTQ. Cuvântul e folosit în prezent de dreapta politică nord-americană ca termen peiorativ pentru a descrie activiștii progresiști, care promovează agende de stânga ce includ politici de identitate și justiție socială, de multe ori văzute ca ridicole și contrare bunului simț sau regulilor normale de funcționare a societății.