Irlanda e blatistul militar suprem – Politico

Articol Politico, semnat de Eoin Drea, cercetător la Centrul Wilfried Martens pentru Studii Europene. Via Rador Radio România:

În ciuda războiului care face ravagii în Ucraina și a faptului că țări precum Macedonia de Nord, Georgia și Moldova caută cu disperare să adere la UE, există un anumit stat membru care nu are de gând să contribuie nicicând prea curând la apărarea Europei. Acea țară e Irlanda, potrivit Rador Radio România.

Deși e răspunzătoare pentru 16% din apele teritoriale ale UE și 75% din cablurile submarine transatlantice trec prin sau pe lângă apele irlandeze, Irlanda e complet lipsită de orice fel de apărare. Adică vreau să zic complet incapabilă să-și protejeze infrastructura esențială și nici măcar capabilă să se prefacă că-și securizează propriile granițe.

Credeți că exagerez?

Ei bine, „marina militară” a Irlandei constă în șase vase de patrulare, dintre care în acest moment este funcțional doar unul, din cauza penuriei cronice de personal. În anul încheiat în martie 2024 au fost anulate peste 30 de zile de patrulare navală din cauza lipsei personalului. Solda și condițiile de lucru sunt atât de precare încât grupe întregi de absolvenți ai Serviciului Naval sunt momite și angajate de privați care le apreciază deprinderile tehnice.

Submarine Irlanda pur și simplu nu deține. Și cum ar putea, dat fiind că nu cheltuiește decât 0,2% din PIB pe securitate și apărare? Iar Dublinul a abdicat de facto de la răspunderea lui de a proteja frontierele de nord-vest ale Europei.

Situația e atât de jenantă încât, atunci când niște vase rusești de război s-au apucat să facă exerciții lângă apele irlandeze cu trei săptămâni înainte de invadarea Ucrainei pe 22 februarie 2022, o flotă de nave comerciale pescărești irlandeze a fost cea care s-a dus să le confrunte. Iar ceva mai recent explozia traficului de droguri organizat de carteluri mexicane l-a forțat pe fostul ofițer și actualul parlamentar Cathal Berry să avertizeze că Irlanda le-a „înmânat cheile țării cartelurilor”.

Din nefericire situația e chiar mai gravă în privința spațiului aerian. Irlanda nu deține avioane militare și e unica țară Europeană care nu-și poate monitoriza propriul spațiu aerian, fiindcă nu are nici radare adecvate. Absența avioanelor militare de luptă și transport îi obligă pe irlandezi să se roage de alte forțe aeriene europene pentru ajutor în caz de urgențe – cel mai recent când a fost nevoie să fie evacuați occidentalii din Afganistan.

În schimb, țara și-a delegat atribuțiile de securitate unei puteri externe, Regatul Unit, printr-un acord teoretic secret încheiat între Dublin și Londra, care cedează efectiv controlul spațiului aerian irlandez Forțelor Aeriene Regale britanice.

O fi proverbialul noroc al irlandezului – nu trebuie decât să zâmbești și s-o găsi cineva să-ți asigure protecția pe gratis.

Din nefericire, decidenții țări sunt într-atât de nărăviți cu această formulă a neutralității fără apărare încât nu se întrevede posibilitatea vreunui schimbări de optică.

Abordarea oficială a guvernului irlandez e să redirecționeze atenția spre al său „Raport al Comisiei privind Forțele Armate”, publicat la începutul lui 2022 cu menirea – spun ei – de a transforma armata irlandeză. Însă cheltuielile militare ale Irlandei au continuat să scadă pe parcursul lui 2023, înregistrând doar creșteri modeste cu mult sub rata inflației. Iar unica îmbunătățire planificată înainte de 2028 este achiziția unui sistem primar elementar de radar – în timp ce toate celelalte vulnerabilități sunt ignorate cu seninătate.

Pe de altă parte, decizia Dublinului de a participa anul acesta la Conferința de Securitate de la Munchen pentru a ridica în slăvi virtuțile neutralității nu a făcut altceva decât să demonstreze cât de desprinsă de realitate a devenit țara. Dezastrul inevitabil al acelei dezbateri a ilustrat faptul că varianta irlandeză de umanitarism exemplar marcat de dureroase aere de superioritate nu mai este luată în serios de nimeni dincolo de Marea Irlandei.

Ironia sorții face ca tocmai apartenența Irlandei la piața unică și înclinația ei naturală spre „competiție fiscală” să-i fi lăsat Dublinului un amplu spațiu de manevră fiscal pentru a investi în securitate și apărare – numai de s-ar dori. Explozia veniturilor din impozitarea firmelor, bazată exclusiv pe companii tehnologice și farmaceutice americane, e de așteptat să-i aducă surplusuri bugetare de vreo 50 de miliarde de euro până în 2027. Din păcate, securitate și apărarea nici măcar n-au fost pomenite în discuția referitoare la cum vor fi cheltuiți acești bani.

Trăgând linie, politicile Dublinului arată că Irlanda nu se consideră răspunzătoare pentru protecția propriilor granițe, indiferent ce impact potențial poate avea acest lucru asupra celorlalte state UE – o viziune care reflectă abordarea tranzacțională pe care o are mai în general în privința afacerilor europene, interesele ei principale fiind să-și conserve relațiile cu SUA (impozitarea corporațiilor) și Regatul Unit (granița deschisă cu Irlanda de Nord).

Solidaritatea europeană apare numai la coadă.

În plus, Irlanda își va menține probabil aceeași veche abordare la următoarea rundă de negocieri privind bugetul UE – va da mai mulți bani (Irlanda e contributor net) pentru ca nimeni să nu se atingă de fluxul ei de venituri din impozitele corporatiste. Nu știu cum se face, dar Irlanda, care în 2010 a avut nevoie să fie salvată, tot încearcă (fără succes) să se aciueze pe lângă banda frugalilor când vine vorba de bani în mână.

Dai acum un pic, primești o grămadă mai târziu – pare să fie actualul crez al Irlandei.

Cel mai deprimant e că nici măcar un atac rusesc direct asupra unui stat baltic, Finlandei ori Poloniei n-ar putea convinge Irlanda să ridice un deget – ori măcar să-și bage mâna în buzunar – pentru a contribui la apărarea Europei. Ca parte a strategiei izbutite de a convinge Irlanda să ratifice Tratatul de la Lisabona din 2009, UE a consimțit să-i ofere țării un Protocol conținând o clauză care poate scuti Dublinul de orice fel de răspundere militară la nivel european.

Astfel că în timp ce UE – ba încă până și Germania – avansează fie și poticnit pe calea securității și apărării, Irlanda își vede de ale sale în oaza ei insulară.

Două lucruri sunt certe: Ucraina va continua să lupte; Irlanda va continua să facă blatul.

Sursa: POLITICO / Rador Radio România