Israelul nu mai avertizează în mod sistematic Rusia în legătură cu bombardamentele pe care le efectuează în Siria

De la ofensiva Tsahal împotriva Fâșiei Gaza, lansată după atacul terorist fără precedent al Hamas asupra statului evreu la 7 octombrie, relațiile dintre Rusia și Israel, deja tensionate, s-au deteriorat rapid. Pe fundal se află alianța dintre Moscova și Iran – dușmanul declarat al Israelului – care se consolidează de la o lună la alta, în special în ceea ce privește cooperarea militară, pe fondul războiului din Ucraina, scrie Le Figaro.

Cel mai recent exemplu al acestei deteriorări ruso-israeliene este Siria, unde guvernul condus de Bashar al-Assad depinde de cei doi sponsori ai săi, Iranul și Rusia, pentru securitatea sa de la războiul civil din 2011. Potrivit Bloomberg, israelienii nu îi mai informează sistematic pe ruși cu privire la loviturile lor în Siria, în timp ce acest modus operandi era în vigoare din 2018. „Este vorba de o schimbare-cheie în politica israeliană”, explică revista americană, citând „persoane apropiate de acest subiect”.

În Siria, Rusia are o bază navală la Tartous, în nord-vestul țării, și o bază aeriană la Hmeimim, mai la est. Ea desfășoară acolo radare puternice, precum și sisteme antiaeriene cu rază lungă de acțiune S400 și S300-PMU2. Dar, de la desfășurarea forțelor rusești pe teren în Siria în 2015 pentru a-l susține pe Bashar al-Assad împotriva rebelilor și pentru a evita orice risc de escaladare cu Israelul, Moscova și Tel Aviv au instituit un mecanism de reducere a riscurilor: pe de o parte, Israelul avertizează Rusia cu privire la loviturile sale; pe de altă parte, Rusia nu interceptează avioanele sau rachetele israeliene.

Această coordonare a fost necesară din cauza prezenței în Siria a luptătorilor Hezbollah și, în sens mai larg, a milițiilor șiite, care acționează alături de armata siriană, dar care reprezintă o amenințare pentru Israel la frontiera comună cu Siria. Hezbollahul libanez și forțele susținute de Iran fac parte din autoproclamata „axă a rezistenței” care se opune politicii și existenței înseși a statului evreu, care ocupă Înălțimile Golan – care, din punct de vedere juridic, fac încă parte integrantă din Siria – de la victoria sa în Războiul de Șase Zile din 1967.

„În 2018, Vladimir Putin l-a asigurat pe Benyamin Netanyahu că va face totul pentru a împiedica Iranul și Hezbollah să se instaleze în sud-vestul Siriei”, amintește Bloomberg. De atunci, avioanele de luptă israeliene F-15, F-16 și F-35 au efectuat lovituri regulate în Siria, vizând transferurile de arme de la Iran către “proxiurile” sale din regiune. AFP enumeră „câteva sute” de lovituri din 2011.

Acest lucru este valabil în special de la atacul Hamas din 7 octombrie, care a provocat moartea a peste 1.400 de persoane în Israel și a dus la luarea de ostatici a altor peste 200 de persoane. La 22 octombrie, aeroporturile din Damasc și Alep au fost „scoase din funcțiune”, potrivit presei de stat siriene. La 27 octombrie, noi lovituri au vizat din nou aeroportul din Alep, precum și poziții siriene în provincia sudică Deraa, la est de Înălțimile Golan, de unde au fost trase focuri de armă spre Israel, a explicat statul evreu. Ministerul sirian al Apărării a recunoscut moartea a opt dintre soldații săi în acest atac. Din nou, la 30 octombrie, lovituri israeliene împotriva unor ținte din Siria, tot spre Deraa, ca răspuns la tiruri de rachete. „Israelul nu a informat Rusia în prealabil cu privire la aceste lovituri”, a precizat Bloomberg, referindu-se la prezența unor ofițeri și soldați iranieni în Deraa, precum și a unor membri ai poliției militare ruse, desfășurată oficial în țară din 2015.

Risc de escaladare

Autoritățile israeliene nu au reacționat oficial la această informație, ministrul apărării Yoav Gallant explicând doar într-o conferință de presă marți că „nu vom autoriza crearea unui nou front Hezbollah acolo sau o prezență militară iraniană în Siria”. Există riscul unei escaladări regionale, Hezbollahul lansând deja rachete în nordul Israelului de la atacul din 7 octombrie, iar statul evreu ripostând în sudul Libanului. Un nou front la granița siriano-israeliană, unde sunt prezenți luptători pro-iranieni, ar fi un alt pas înainte, foarte riscant pentru securitatea regională. Contagiunea în Siria nu este doar un risc, ci a început deja”, a declarat săptămâna aceasta Geir Pedersen, trimisul special al ONU pentru această țară, citat de Bloomberg. Adăugăm combustibil la un butoi cu pulbere care deja începea să se aprindă”.

Într-un interviu televizat mult așteptat vineri, liderul Hezbollah, Hassan Nasrallah, a declarat că perspectiva unui „război total este realistă” și că „toate opțiunile” sunt pe masă. Pentru moment, escaladarea este doar retorică, liderul șiit abținându-se să declare război statului evreu. În realitate, niciunul dintre principalii actori din regiune, inclusiv Iranul, nu are niciun interes să meargă prea departe. Dar există un risc, cu atât mai mult dacă se confirmă sfârșitul procedurilor de deconfliction între Israel și Rusia, ceea ce ar crește automat riscul unui accident între cele două puteri.

Pentru statul evreu, echilibrul politic cu Moscova nu mai stă în picioare, mai ales că săptămâna trecută rușii au primit la Moscova o delegație a Hamas, condusă de Musa Abu Marzouk, și pe adjunctul ministrului iranian de externe, Ali Bagheri, la invitația omologului său rus, Mihail Bogdanov, care s-a întâlnit și el cu ei, potrivit presei iraniene. În plus, la 28 octombrie, în provincia rusă musulmană Daghestan, o mulțime a atacat un avion care venea de la Tel Aviv, sporind și mai mult îngrijorarea statului evreu, în timp ce rușii, la rândul lor, s-au dezvinovățit, punând acțiunea pe seama serviciilor secrete străine, inclusiv a celor din Ucraina.