Israelul și palestinienii: Istoria conflictului explicată

Conflictul dintre Israel și poporul palestinian este una dintre cele mai vechi și mai violente dispute din lume. Originile sale datează de mai bine de un secol. Au existat o serie de războaie între Israel și națiunile arabe. De asemenea, au avut loc revolte – numite intifade – împotriva ocupației israeliene, precum și represalii și represiuni din partea Israelului, scrie BBC.

Consecințele disputei istorice cu privire la chestiuni precum pământul, frontierele și drepturile sunt încă resimțite și includ războiul actual dintre Israel și Hamas în Gaza.

Ce era Israelul înainte de 1948 și cum a fost creat?

Marea Britanie a preluat controlul asupra zonei cunoscute sub numele de Palestina în Primul Război Mondial, în urma înfrângerii Imperiului Otoman, care stăpânea acea parte a Orientului Mijlociu.

Acolo trăiau o majoritate arabă și o minoritate evreiască, precum și alte grupuri etnice.

Tensiunile dintre populația evreiască și cea arabă s-au adâncit atunci când Regatul Unit a fost de acord, în principiu, cu stabilirea unui „domiciliu național” în Palestina pentru poporul evreu.

Evreii aveau legături istorice cu acest teritoriu, însă arabii palestinieni aveau, de asemenea, o revendicare veche de secole și s-au opus acestei inițiative. Britanicii au afirmat că drepturile arabilor palestinieni care locuiau deja acolo trebuiau protejate.

Între anii 1920 și 1940, numărul evreilor a crescut, mulți fugind de persecuțiile din Europa. Uciderea a șase milioane de evrei în timpul Holocaustului a sporit urgența cererilor pentru un refugiu sigur.

Până în 1947, populația evreiască a ajuns la 630.000 de persoane, puțin peste 30% din populație.

În 1947, pe fondul creșterii violenței dintre evrei și arabi – și împotriva dominației britanice – Organizația Națiunilor Unite (ONU) a votat pentru divizarea Palestinei în două state separate, evreiesc și arab. Ierusalimul ar fi devenit un oraș internațional.

Nicio națiune arabă nu a sprijinit acest lucru. Acestea au susținut că planul le oferea evreilor mai mult pământ, chiar dacă populația lor era mai mică.

Marea Britanie s-a abținut. Aceasta a decis să se retragă și să predea problema ONU la sfârșitul zilei de 14 mai 1948.

Liderii evrei din Palestina au declarat un stat independent cunoscut sub numele de Israel cu câteva ore înainte de încheierea dominației britanice. Israelul a fost recunoscut de ONU în anul următor.

Ce a fost războiul arabo-israelian din 1948?

La o zi după ce Israelul și-a declarat independența, acesta a fost atacat și înconjurat de armatele a cinci națiuni arabe.

Conflictul a ajuns să fie cunoscut în Israel drept războiul său de independență.

În momentul în care luptele s-au încheiat printr-un armistițiu în 1949, Israelul controla cea mai mare parte a teritoriului.

Acordurile au lăsat Egiptul să ocupe Fâșia Gaza, Iordania să ocupe Cisiordania și Ierusalimul de Est, iar Israelul să ocupe Ierusalimul de Vest.

Aproximativ 750.000 de palestinieni au fugit sau au fost forțați să își părăsească locuințele de pe teritoriul care a devenit Israel și au ajuns refugiați.

Evenimentul este cunoscut în arabă drept Nakba (catastrofă).

În anii care au urmat, sute de mii de evrei au părăsit sau au fost expulzați din țările cu majoritate musulmană din Orientul Mijlociu și Africa de Nord, mulți dintre ei îndreptându-se spre Israel.

Ce a fost războiul din Orientul Mijlociu din 1967?

Așa-numitul Război de Șase Zile a schimbat granițele în Orientul Mijlociu și a avut consecințe majore pentru palestinieni.

În acest război, Israelul s-a luptat cu Egiptul, Siria și Iordania.

A început când Israelul, temându-se de un atac din partea Egiptului și Siriei, a lansat un atac asupra forțelor aeriene egiptene.

Până la încheierea luptelor, Israelul a cucerit Peninsula Sinai și Gaza de la Egipt, cea mai mare parte a Înălțimilor Golan de la Siria, și Ierusalimul de Est și Cisiordania de la Iordania.

Aproximativ un milion de palestinieni din Cisiordania, Gaza și Ierusalimul de Est au intrat sub controlul Israelului.

Ocupația israeliană a acestor zone a durat până în prezent.

Israelul a semnat un tratat de pace cu Egiptul în 1979 și a returnat Sinaiul.

Acesta a anexat Ierusalimul de Est și Înălțimile Golan, făcându-le parte din Israel, deși acest lucru nu a fost recunoscut de cea mai mare parte a comunității internaționale.

Care este statutul actual al Cisiordaniei?

În Cisiordania – teritoriul dintre Israel și râul Iordan – locuiesc aproximativ trei milioane de palestinieni.

Împreună cu Ierusalimul de Est și Gaza, face parte din ceea ce este cunoscut ca Teritoriile Palestiniene Ocupate.

Palestinienii s-au opus întotdeauna prezenței Israelului în aceste zone și doresc ca acestea să facă parte dintr-un viitor stat independent, lucru susținut de marea majoritate a comunității internaționale.

Israelul deține în continuare controlul general asupra Cisiordaniei, dar, începând cu anii 1990, un guvern palestinian – cunoscut sub numele de Autoritatea Palestiniană – a condus majoritatea orașelor.

În Cisiordania și Ierusalimul de Est există aproximativ 150 de colonii israeliene, în care locuiesc aproximativ 700.000 de evrei.

Palestinienii doresc ca toate coloniile israeliene să fie eliminate, acestea fiind considerate ilegale în conformitate cu dreptul internațional.

Cu toate acestea, guvernul Israelului contestă acest lucru. Acesta afirmă că cele mai mari așezări sunt cel puțin permanente și că toate așezările sunt înrădăcinate în drepturile sale istorice.

Israelul nu recunoaște dreptul palestinienilor de a avea propriul lor stat și susține că Cisiordania face parte din teritoriul israelian.

Guvernul israelian a anunțat planuri de extindere a coloniilor după venirea la putere în 2022. Acesta susține că crearea unui stat palestinian ar reprezenta o amenințare la adresa securității israeliene.

În iulie 2024, instanța supremă a ONU, Curtea Internațională de Justiție (CIJ), a declarat că prezența continuă a Israelului în teritoriile palestiniene ocupate este ilegală. Aceasta a declarat că Israelul ar trebui să retragă toți coloniștii și că a încălcat acordurile internaționale privind rasismul și apartheidul.

Care este disputa privind Ierusalimul?

Israelul și palestinienii revendică amândoi Ierusalimul drept capitala lor.

Israelul, care controla deja Ierusalimul de Vest, a ocupat Ierusalimul de Est în războiul din 1967 și ulterior a declarat întregul oraș drept capitala sa permanentă. Israelul afirmă că Ierusalimul nu poate fi împărțit.

Palestinienii revendică Ierusalimul de Est drept capitală a unui viitor stat palestinian.

Cea mai mare parte a populației din Ierusalimul de Est este palestiniană, dintre care doar o mică minoritate a ales să devină cetățeni israelieni.

Locurile sfinte din Ierusalim sunt în centrul conflictului palestiniano-israelian. Cel mai sacru loc – cunoscut musulmanilor sub numele de Moscheea Al Aqsa sau Haram al-Sharif (Sanctuarul Nobil), iar evreilor sub numele de Muntele Templului – se află în Ierusalimul de Est.

ONU și majoritatea opiniilor internaționale consideră Ierusalimul de Est drept teritoriu palestinian ocupat de Israel.

Ce s-a întâmplat în Fâșia Gaza?

Fâșia Gaza este o întindere de pământ înconjurată de Israel, Egipt și Marea Mediterană. Are o lungime de 41 km și o lățime de 10 km.

Aici locuiesc aproximativ 2,3 milioane de oameni, fiind unul dintre cele mai dens populate locuri de pe Pământ.

Chiar și înainte de actualul război dintre Israel și Hamas, Gaza avea una dintre cele mai mari rate ale șomajului din lume. Mulți oameni trăiau sub pragul sărăciei și depindeau de ajutoarele alimentare pentru a supraviețui.

Granițele Gazei au fost stabilite ca urmare a războiului din Orientul Mijlociu din 1948, când a fost ocupată de Egipt.

Egiptul a fost alungat din Gaza în războiul din 1967, iar Fâșia a fost ocupată de Israel, care a construit colonii și a plasat populația palestiniană din Gaza sub conducere militară.

În 2005, Israelul și-a retras unilateral trupele și coloniștii din Gaza, deși a păstrat controlul asupra frontierei comune, a spațiului aerian și a țărmului, ceea ce i-a permis să controleze efectiv circulația persoanelor și a bunurilor.

ONU consideră în continuare Gaza drept teritoriu ocupat de Israel din cauza nivelului de control deținut de Israel.

Hamas a câștigat alegerile palestiniene în 2006 și și-a alungat rivalii din teritoriu după lupte intense în anul următor.

Ca răspuns, Israelul și Egiptul au impus o blocadă, Israelul controlând cea mai mare parte din ceea ce era permis în teritoriu.

În anii care au urmat, Hamas și Israelul au avut mai multe conflicte majore – inclusiv cele din 2008-2009, 2012 și 2014. Ultimul conflict major între cele două părți a avut loc în mai 2021, care s-a încheiat cu o încetare a focului după 11 zile.

În fiecare rundă de lupte au fost uciși oameni de ambele părți, marea majoritate dintre aceștia fiind palestinieni din Gaza.

La 7 octombrie 2023, luptătorii Hamas au lansat un atac din Gaza, ucigând aproximativ 1.200 de persoane în Israel și luând peste 250 de ostatici.

Aceasta a declanșat o ofensivă militară israeliană masivă în Gaza. Mai mult de 46.000 de persoane au fost ucise, majoritatea fiind femei și copii, potrivit Ministerului Sănătății condus de Hamas.

Cu câteva zile înainte ca Israelul să marcheze un an de la atacurile din 7 octombrie, agențiile umanitare ale ONU au semnat o declarație prin care cer să se pună capăt „suferinței umane îngrozitoare și catastrofei umanitare din Gaza”.

Ce țări recunosc un stat palestinian?

În mai 2024, 143 din cei 193 de membri ai Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite au votat în favoarea unei candidaturi palestiniene pentru statutul de membru cu drepturi depline al ONU, care este deschis doar statelor.

Cunoscut sub numele de Statul Palestina la ONU, acesta are statutul oficial de „stat observator permanent”, care îi conferă un loc, dar nu și un vot.

Unele țări europene, împreună cu SUA, nu recunosc un stat palestinian și spun că o vor face doar ca parte a unei soluții politice pe termen lung la conflictul din Orientul Mijlociu.

În Marea Britanie, parlamentarii au votat în favoarea recunoașterii în 2014, dar guvernul nu a făcut acest lucru. În 2021, guvernul conservator de atunci a declarat: „Regatul Unit va recunoaște un stat palestinian la momentul ales de noi și atunci când va servi cel mai bine obiectivului păcii”.

Israelul susține că are un drept istoric asupra Cisiordaniei și se opune unui stat palestinian independent, afirmând că acesta ar reprezenta o amenințare inacceptabilă.

Cum rămâne cu refugiații palestinieni?

Există aproximativ 5,9 milioane de palestinieni înregistrați de ONU ca refugiați.

Aceștia sunt descendenții palestinienilor care au fugit sau au fost forțați să-și părăsească casele de pe teritoriul care a devenit Israel în războiul din Orientul Mijlociu din 1948-1949.

Majoritatea trăiesc în Iordania, Fâșia Gaza, Cisiordania, Siria și Liban.

Palestinienii insistă asupra dreptului refugiaților de a se întoarce, dar Israelul a refuzat acest lucru. Acesta critică Agenția ONU pentru refugiați palestinieni, Unrwa, pentru că permite ca statutul de refugiat să fie moștenit de generații succesive.

Ce este soluția celor două state?

„Soluția celor două state” este o formulă susținută la nivel internațional pentru pace între Israel și palestinieni.

Aceasta propune un stat palestinian independent în Cisiordania și Gaza, cu Ierusalimul de Est drept capitală. Acesta ar exista alături de Israel.

Israelul respinge o soluție cu două state. Israelul afirmă că orice acord final trebuie să fie rezultatul negocierilor cu palestinienii, iar crearea unui stat nu ar trebui să fie o condiție prealabilă.

Autoritatea Palestiniană susține o soluție cu două state, dar Hamas nu, deoarece se opune existenței Israelului.

Hamas afirmă că ar putea accepta un stat palestinian interimar bazat pe frontierele de facto din 1967, fără a recunoaște oficial Israelul, dacă refugiaților li se acordă dreptul de a se întoarce.

În cadrul eforturilor anterioare de soluționare a conflictului, liderii israelieni și palestinieni au semnat un acord numit Acordurile de pace de la Oslo, în 1993. Acesta era menit să ofere un cadru pentru negocierile de pace. Cu toate acestea, discuțiile au eșuat în cele din urmă, fiecare parte dând vina pe cealaltă.