Istoria fotbalului, consemnată prin tricouri: Povestea microbistului argentinian care a colecționat peste 5.000 de tricouri purtate de fotbaliști celebri

Obsesia lui Marcelo Ordás a început după ce a leșinat la o Cupă Mondială, iar acum muzeul său din Madrid este un monument al istoriei jocului, cu o colecție de peste 5.000 de tricouri purtate de jucători din întreaga lume, arată un reportaj The Guardian.

Cel mai bun lucru pe care l-a făcut Marcelo Ordás vreodată a fost să leșine. În propriile sale cuvinte, pentru o clipă a crezut că este sfârșitul. În schimb, a fost începutul: „Geneza”, după cum o numește bărbatul. În acea zi din 1990, la Torino, unui student argentinian care avea să se angajeze pentru scurt timp într-o carieră de diplomat i s-a înmânat ceea ce el descrie ca fiind misiunea vieții sale de a deveni un fel de arheolog al fotbalului, călătorind prin lume pentru a recupera cele mai prețuite relicve ale sportului: „armura” cu care au luptat idolii săi. Treizeci și trei de ani mai târziu, rezultatul este cea mai importantă colecție de tricouri de fotbal de pe pământ, expusă în sfârșit într-un muzeu din Madrid.

I-a cunoscut pe toți: Pelé, Maradona, Steve Hodge, însă primul a fost Claudio Caniggia, pe care Marcelo l-a întâlnit la 17 ani, imediat după ce fotbalistul a marcat golul cu care Argentina a învins Brazilia în optimile de finală ale Cupei Mondiale din Italia, în 1990.

Adolescentul a leșinat din cauza emoțiilor, iar după ce s-a trezit în camera de spital, „răsplata” sa a fost o întâlnire în vestiar cu echipa. Atunci i-a oferit fotbalistului o îmbrățișare „de la milioane de argentinieni pe care i-ai făcut cei mai fericiți oameni din univers”.

Tricoul pe care Ordás l-a primit de la fotbalistul argentinian în acea zi a dat startul unei călătorii menite să consemneze istoria fotbalului, pe care să o poată împărtăși cu restul lumii.

„Nu am făcut niciodată asta ca hobby. Am luat-o drept o cercetare, o investigație. ADN-ul colecționarului este obsesiv, egoist, doar el și colecția lui. Nu m-am considerat niciodată un colecționar. Am vrut ca tricourile lor să fie date mai departe, să spună o poveste”, explică Ordás.

„La începutul anilor 1990”, continuă el, „am avut noroc – multe legende și-au dat tricourile pe gratis. Găsești și jucători, incredibil, care nu sunt atât de atașați de tricouri. Un muzician va continua să cânte – the Rolling Stones au 80 de ani – dar un jucător trebuie să se oprească și unora le este greu, așa că se descotoresc de ele, ca și cum ar scăpa de nostalgie, iau totul de la capăt În plus, îi înțeleg și pe cei care taxează. Și dacă prețurile se încadrează în bugetul meu, bine.”

Cel mai mult, Marcelo a plătit 102.000 de euro pentru un tricou purtat de Giuseppe Meazza în 1934, la o cupă mondială în cadrul căreia toți jucătorii au purtat câte un singur tricou pe durata întregii competiții.

Printre favoritele personale ale lui Marcelo se numără bluza cu mânecă lungă de portar a lui Sepp Maier și tricoul improvizat al lui Néstor Clausen, purtat în timpul meciului Argentina-Anglia 1986. Mai sunt și alte tipuri de piese în colecție, dar atracția principală rămân tricourile – dintre care 650 sunt expuse în piața Puerta del Sol, din Madrid.

Expoziția include câte un tricou purtat de câte un jucător din fiecare echipă care a câștigat vreodată o Cupă Mondială, un Campionat European, o Copa Americana sau o Cupă Libertadores.