Istoricul britanic Dennis Deletant a primit cetățenia română: A călătorit prima data în țara noastră în 1965 / De ce poate fi considerat un adevărat patriot român

Profesorul Dennis Deletant a primit joi la Londra în cadrul unei ceremonii organizate de Ambasada României cetățenia română. Pentru cei care-l cunosc pe acest distins universitar, profesor de limba română la School of Slavonic and East European Studies (SSEES),la University College Londra, poate părea ciudat că acest eveniment are loc abia acum, la 57 de ani după ce Dennis Deletant a călătorit pentru prima oară în România.

Nu este vorba de o ingratitudine din partea României după cum a explicat însuși profesorul Deletant. “Eu am solicitat și era în sarcina mea să cer cetățenia. Deși mulți dintre prietenii mei m-au rugat insistent să depun o cerere – mă gândesc la prietenul meu regretatul istoric academician Șerban Papacostea, fostul director al Institutului Nicolae Iorga, chiar domnul președinte Emil Constantinescu, care m-a decorat în 1999 și m-a invitat de mai multe ori la masă la el, m-a întrebat:  ‚De ce nu cereți cetățenie? Din moment ce ați fost decorat cu onoarea Serviciul Credincios aveți dreptul să cereți.’ ” Pur și simplu a fost lene și am fost implicat în mai multe activități privind România, nu mi-am făcut timp ca să fac demersurile necesare.” mi-a mărturisit el după ceremonia de acordare a cetățeniei.

Poate la fel de surprinzător este și faptul că Dennis Deletant a publicat abia acum un volum de memorii In Search of Romania – În căutarea României (Editura Hurst, Londra), o carte care este nu doar o autobiografie, ci constituie o adevărată istorie a României după 1965.

Dragostea pentru România i-a fost insuflată de un profesor de istorie, George Rude, un comunist convins, la vârsta de 12 ani. Dennis Deletant a devenit student la SSEES, unde a studiat limba română, un subiect exotic la acea vreme.

În iulie 1965 el a călătorit pentru prima oară în România, la Sinaia, într-o tabără pentru tineri veniți din Occident. Ca o coincidență, era primul an al preluării puterii de către Nicolae Ceaușescu și începutul unei legături între Dennis Deletant și România, nu doar una profesională, ci și una sufletească deosebit de profundă.

Aici, Dennis Deletant a cunoscut-o pe viitoarea lui soție, Andrea, provenită din ilustra familie de origine macedo-română Caracostea, al cărei tată și bunic au fost aruncați de regimul comunist în temniță pe motive pur politice.

Pe întreg cuprinsul cărții profesorul Deletant revine la experiența personală cu Securitatea: urmărit în permanență, șicanat, inclusiv în demersul de aprobare a căsătoriei sale cu Andrea, el are ocazia să revadă această experiență prin prisma dosarului său de Securitate, care cuprinde peste 1.500 de pagini și pe care a putut să-l consulte la CNSAS în 2006.

Dennis Deletant a revenit de multe ori în România comunistă, unde s-a familiarizat cu istoria românilor, dar a avut o ocazie unică de a călători și în Moldova sovietică în 1982 unde a descoperit că în pofida opresiunii ocupanților, limba română supraviețuia în condiții extrem de dificile.

Memorabile sunt întâlnirile cu personalități din România în timpul regimului comunist: Marin Preda, Augustin Buzura, Corneliu Coposu, Șerban Papacostea și chiar Ion Iliescu. O tentativă de a o vizita pe Doina Cornea, aflată în arest la domiciliu la Cluj s-a sondat cu un eșec, el fiind împiedicat de militarii care păzeau casa să se apropie.

Implicarea lui Dennis Deletant în dezvăluirea în Occident a abuzurilor pe scară largă împotriva drepturilor omului comise de regimul Ceaușescu, inclusiv campania de sistematizare (distrugere) a mii de sate din România, a determinat autoritățile comuniste să-l declara persona non grata în 1988.

Nu pentru mult timp, pentru că peste numai un an Dennis Deletant a revenit , la 28 decembrie 1989, la numai trei zile după executarea lui Ceaușescu. Avea să fie o continuare la un alt nivel a relației sale cu România și cu românii, concretizată în publicarea unor cărți de excepție, dintre care se remarcă Ceaușescu și Securitatea (1995) și Aliatul uitat al lui Hitler. Ion Antonescu și regimul său. 1940 – 1944 (2006).

Dennis Deletant împărtășește și experiențele sale ca observator la alegerile din România din 1990 și 1996, ca și de la cele din Republica Moldova din 1994. Observațiile sunt redate de o manieră detașată, dar foarte relevantă, la fel ca și descrierea sintetică a evenimentelor de după 1990, de la, între altele, mineriade până la scandalul plagiatului de care a fost acuzat prim ministrul Victor Ponta.

Printre relatările despre evenimentele de după 1990 sunt inserate în continuare portrete sau relatări ale unor întâlniri pe care Dennis Deletant le-a avut cu personalități ale vieții publice. Interesante sunt cele cu personaje asociate puterii, ca generalul Nicolae Militaru sau directorul SRI, Virgil Măgureanu, precum și dezvăluirea corespondenței cu fostul general de Securitate, Ion Mihai Pacepa, cel care l-a trădat pe Ceaușescu în 1978, considerat începutul declinului regimului comunist din România.

Dennis Deletant a fost perceput, așa cum arată și dosarul său de Securitate, ca fiind ostil României. În fapt, el a fost de la început atașat de această țară, așa cum puțini români de baștină sunt. Acest lucru a fost realizat chiar de oameni din interiorul aparatului puterii comuniste, așa cum a fost Dan Ghibernea (după 1990 ambasador la Londra) care l-a avertizat după o vizită neautorizată la Corneliu Coposu în 1986 că va fi percheziționat la aeroport, căpitanul aeronavei Tarom care l-a așteptat la decolare atunci când a fost reținut la controale pe aeroport sau chiar grănicerul de la Stamora Moravița care le-a urat în 1973 tinerilor căsătoriți Dennis și Andrea “Casă de piatră”.

În concluzie, această carte este mărturia unui patriot al României, o manifestare a ceea ce înseamnă patriotismul real, în comparație cu exhibiționismul demagogico-patriotard practicat zilnic de demnitari ai României. Totodată, această carte se poate constitui ca un material ajutător deosebit de valoros pentru studiul istoriei românilor, pentru ca tinerii să afle de la o sursă absolut imparțială ce s-a întâmplat de fapt în România după 1965.