Istoricul dosarului Constanda. Cum s-a ajuns la situația actuală în care Primăria Capitalei are conturile blocate și trebuie să îi plătească 115 milioane de euro omului de afaceri Costică Constanda

Primarul general Gabriela Firea a anunțat vineri, 7 august 2020, că Primăria are conturile blocate de către omul de afaceri Costică Constanda, căruia municipalitatea trebuie să îi achite despăgubiri de 115 milioane de euro. Ea intenționează să supună din nou votului Consiliului General, pentru a cincea oară, propunerea de a-i da lui Constanda un teren de 15.000 de metri pătrați în Satul francez în contul datoriei.

G4Media.ro prezintă un timeline al dosarului care începe în urmă cu aproape 20 de ani și personajele-cheie pentru situația în care s-a ajuns.

2001: foștii proprietari Eugen Lincaru și Dumitru Tudor au câștigat în instanță dreptul de proprietate pentru 2,8 hectare de teren în Satul Francez din București. Drepturile litigioase au fost cumpărate însă de omul de afaceri Costică Constanda și soția lui, Maria.

5 septembie 2003: Traian Băsescu, la vremea acea primar general al Capitalei, a semnat două decizii prin care le-a dat lui Eugen Lincaru și Dumitru Tudor un teren de 3,3 ha în parcul Parcul Bordei, în schimbul terenului de 2,8 ha din Satul Francez.

Devenit proprietar de drept, cumpărătorul drepturilor litigioase, Costică Constanda, a solicitat Consiliului General al Municipiului București emiterea unui Plan Urbanistic Zonal (PUZ) care să-i permită construirea unui complex rezidențial în parcul Bordei.

A fost refuzat, Consiliul General motivând că, potrivit Planului Urbanistic General (PUG), acel teren are destinație de spațiu verde.

Constanda s-a adresat instanței, argumentând că îi este afectat dreptul la proprietate.

21 iunie 2007: Curtea de Apel București a confirmat decizia Tribunalului Capitalei și a obligat Consiliul General să aprobe PUZ-ul solicitat de Costică Constanda și să îl lase să construiască blocuri de 5 etaje în parcul Bordei. În plus, instanța a obligat Primăria Capitalei să-i plătească lui Constanda daune de 17 milioane euro.

3 octombrie 2007: Pe fondul controverselor publice privind salvarea parcului Bordei, primarul Adriean Videanu semnează un nou ”contract de schimb cu sultă” între Primărie și soții Constanda, prin care îi dă înapoi lui Constanda Satul francez și ia Parcul Bordei.

În plus, Primăria se obligă să acorde soților Constanda dreptul de a construi imobile P+5 în Satul Francez, cu o înălțime de 21 de metri și un coeficient de utilizare a terenului (CUT) de 3,5. Constanda renunță la daunele de 17 milioane euro.

17 octombrie 2007: Guvernul Tăriceanu a emis OUG 114/2007 prin care a interzis schimbarea destinației spațiilor verzi, inclusiv private. Prin urmare, ordonanța lui Tăriceanu împiedica oricum punerea în aplicare a deciziei Curții de Apel București din iunie același an.

17 ianuarie 2008: Contractul de schimb cu sultă este aprobat prin Hotărârea Consiliul General (HCGMB) nr. 5.

15 iulie 2008 și 24 septembrie 2008: După aprobarea schimbului de terenuri din ianuarie 2008, Costică Constanda încheie contracte cu dezvoltatorul imobiliar Raptis Kavouras, în care se menționa că PUZ-ul trebuie aprobat până pe 30 iunie 2010, altfel contractele se desființează.

2009: Soții Constanda solicită aprobarea Consiliului General pentru un PUZ în Satul Francez cu o înălțime mai mare, de 28 metri și un CUT de 3,5.

Primar General era Sorin Oprescu. Consiliul General respinge de două ori PUZ-ul solicitat de Constanda.

30 septembrie 2009: PUZ-ul nu a putut fi aprobat din lipsă de cvorum. Era data-limită până la care se putea aproba PUZ-ul lui Costanda la coeficienții urbanistici solicitați de el întrucât intrau în vigoare modificările operate prin OUG 27/2008 la legea urbanismului 350/2001. După această dată, CUT-ul pentru Satul francez nu putea fi mai mare de 2,4.

20 ianuarie 2010: Constanda se adresează Tribunalului București, reclamând că Municipalitatea nu a respectat contractul de schimb cu sultă întrucât Consiliul General nu a emis PUZ-ul solicitat.

Constanda a cerut anularea contractului de schimb și repunerea în situația anterioară, adică să i se dea iar parcul Bordei în locul Satului Francez. Între timp însă, parcul Bordei intrase în domeniul public al statului cu destinația de parc și nu mai putea fi dat unui privat. Așa că soții Constanda au cerut contravaloarea parcului Bordei la valoarea din 2008, plus cele 17 milioane de euro din 2007 și penalități: în total, 200 de milioane de euro.

17 decembrie 2010: Consiliul General aprobă PUZ-ul lui Constanda pentru Satul Francez prin hotărârea nr. 350.

6 iulie 2011: Tribunalul București i-a dat câștig de cauză lui Constanda, a anulat contractul de schimb din ianuarie 2008 și a obligat primăria să-i plătească 165 de milioane de euro:

– peste 109 milioane de euro contravaloarea Parcului Bordei

– peste 6 milioane de euro sulta achitată de Constanda prin contractul de schimb

– aproape 30 de milioane de euro despăgubiri

– aproape 80 de milioane de lei dobânzi

2013: Constanda câștigă și apelul la Curtea de Apel Bucuresti, însă magistrații de la CAB îi acordă despăgubiri de doar 115 milioane de euro.

În recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis rejudecarea la Curtea de Apel București.

11 iulie 2018: În rejudecare, CAB i-a dat iar dreptate lui Constanda, dar i-a diminuat semnificativ despăgubirile: aproape 75 de milioane de euro.

”Contrar susținerii apelantului pârât (Consiliul general – n.r.) în sensul că aprobarea planului urbanistic zonal prin Hotărârea Consiliului General al Municipiului Bucureşti din decembrie 2010 demonstrează buna credinţă a pârâtului, care a procedat la îndeplinirea obligaţiei pe parcursul procesului, Curtea consideră că această executare cu întârziere demonstrează tocmai culpa acestuia.

Astfel, deşi obligația putea fi îndeplinită la datele de 25.09.2009 și 30.09.2009, planul urbanistic nu a fost aprobat la acel moment datorită lipsei cvorumului pentru luarea hotărârii şi, în baza aceleiaşi documentații, planul a fost aprobat la 17.12.2010, după formularea cererii de chemare în judecată de reclamanţi şi după desființarea contractelor prin care aceştia au dorit să dispună de bunul dobândit. (…)

Scopul reclamanţilor la încheierea contractului de schimb este acela de a folosi şi dispune de terenul primit în schimb, adică de terenul cu parametrii urbanistici menționați în acest contract. Exercitarea acestor atribute ale dreptului de proprietate nu a fost însă posibilă, întrucât reclamanţii au încheiat contractele din 15.07.2008 și 24.09.2008 cu S.C. Raptis Kavouras S.R.L., însă, datorită neobținerii parametrilor urbanistici, la data de 30.06.2010, cele două contracte au fost desfiinţate”, se arată în Hotărârea Curții de Apel București.

4 iunie 2019: Înalta Curte a respins recursul Primăriei și a obligat-o defintiv la plata despăgubirilor către Constanda.

iulie – august 2020: Consiliul general respinge de 4 ori propunerea primarului Gabriela Firea de a-i da lui Costică Constanda un teren de 15.000 metri pătrați în Satul Francez în contul sumei de 115 milioane de euro (cele 75 de milioane de euro câștigate în instanță plus dobânzi și penalități).

Firea spune că i-a achitat deja 17 milioane de euro afaceristului și mai trebuie să îi dea 98 de milioane de euro.

3 august 2020: Data-limită până la care Primăria trebuia să îi achite suma lui Constanda, în caz contrar acesta a anunțat că pune poprire pe conturile Municipalității.

7 august 2020: Primăria Municipiului Bucureşti a fost informată de Trezorerie despre depunerea unui dosar de executare, creditor fiind Costică Constanda. Primarul general, Gabriela Firea, a declarat că în acest moment conturile Primariei sunt blocate.

„Deşi am luat toate măsurile prevăzute de legislaţia în vigoare şi am făcut deja plăţi eşalonate de aproximativ 17 milioane euro, am ajuns în situaţia în care Costică Constanda a pus poprire pe conturile Municipiului Bucureşti. Pentru a ieşi din această situaţie de criză, voi supune din nou aprobării CGMB, în următoarea şedinţă, un proiect de hotărâre care să remedieze această problemă”, a arătat Gabriela Firea.

Foto: Costică Constanda / sursa: Agerpres – Lucian Tudose