Italia se concentrează din ce în ce mai mult pe apărare și pe exporturile de arme

Analiză a publicației IL FATTO QUOTIDIANO, preluată de Rador:

Datelor Institutului Internațional de Cercetare pentru Pace de la Stockholm (SIPRI) pentru în 2021 arată că cheltuielile militare mondiale au atins un maxim istoric de 2,1 trilioane de dolari. O cifră de afaceri enormă de care depind echilibrele geopolitice și care garantează profituri astronomice celor care produc și exportă aceste arme, încurajaţi de nesiguranța internațională din ce în ce mai mare care a urmat izbucnirii războiului din Ucraina și care a împins statele într-o cursă abruptă de rearmare.

Printre aceste țări se numără și Italia. Pe 16 martie 2022 – la nici măcar la o lună de la începerea a ceea ce președintele rus Vladimir Putin definește drept ”operațiune specială” – Camera Deputaților a aprobat o agendă care obligă Italia să se alinieze la indicațiile NATO, şi să crească nivelul cheltuielilor militare. Astfel în următorii șase ani, Italia va aloca 2 la sută din produsul intern brut, față de actualul 1,5%.

În studiul său intitulat ”Global Crises and Lead Business. Politica și industriile italiene în piața internațională a armelor de război”, Futura D’Aprile, o jurnalistă care se ocupă de afaceri internaționale, analizează la microscop exportul de arme italiene în lume și investițiile din țara noastră în sectorul apărării, evidențiind defectele sistemului și discordanţele dintre prevederile legii și alegerile politice ale guvernelor care s-au succedat de-a lungul anilor.

D’Aprile începe prin a trece în revistă diferențele dintre arme, armament și sistemul de arme – o distincție foarte utilă pentru cei care intră pentru prima dată în această lume – pentru ca apoi să-i analizeze unul câte unul pe principalii producători și exportatori italieni de arme, devoalându-le investițiile și veniturile. Italia pare să se concentreze din ce în ce mai mult pe acest sector, cu un buget de apărare care, aşa cum demonstrează d’Aprile, este în continuă creștere, trecând de la 19.371 miliarde în 2015 la 20.518 în 2108 până la 24.583 în 2021. Marea mașinărie a industriei de război italiene nu s-a oprit nici măcar în timpul pandemiei: în timp ce multe alte afaceri au fost nevoite să închidă, fabricile de arme au rămas deschise, continuând să producă.

Aspectul cel mai îngrijorător al acestei situaţii nu constă doar în atenția acordată sectorului de apărare, ci și în faptul că Italia a dobândit o anumită poziție ofensivă pe arena internațională.

Un capitol separat al studiului este dedicat legii 185/90 privind controlul exportului, importului și tranzitului de bunuri militare și care pare a fi încălcată continuu și transversal de alegerile politice ale guvernelor italiene din ultimii ani. Italia îşi exportă armele în întreaga lume, întreţinând relaţii comerciale şi cu state cu care nu ar trebui să aibă acest tip de relaţie.

Țările autocratice, cele în care drepturile omului nu sunt respectate, statele aflate în conflict, sau ţări în care armele importate și din Italia, servesc la suprimarea disidenței interne. De la Egiptul lui Al Sisi care, conform acuzațiilor, l-ar fi torturat și ucis pe cercetătorul italian Giulio Regeni, până la Turcia lui Erdogan, responsabilă de diverse încălcări ale dreptului internațional și ale drepturilor omului, trecând prin Pakistanul suspectat că nu ar fi rupt niciodată relațiile cu talibanii, până la Libia, unde paza de coastă este responsabilă de crime grave împotriva migranților și pe care, în ciuda acestui fapt, Roma continuă să o echipeze și să o antreneze.

Toate acestea sunt situaţii în care, potrivit legii 185/90, Italia ar trebui să se abțină de la a-și exporta armele. Totuși, afacerile sunt afaceri, chiar dacă calcă în picioare drepturile și libertățile individuale. (Traducerea Cătălina Păunel)